educaţie sexualăhomosexualitatetransexualitatevalorile familiei

Din culisele campaniei școlilor sigure din Australia / Știu părinții cu adevărat ceea ce vor învăța copiii lor despre universul LGBT( comunitatea lesbiană, gay, bisexuală, transgender)?

6d6a435870e62286a0eb591d266ce03f

de Michael Cook, 2 decembrie2015, Mercator.net

Cum îți va fi afectată căsătoria de „căsătoriile” dintre persoane de același sex? Probabil deloc. Dar această întrebare este greșit pusă. Hai să ne întrebăm cum vor fi afectați copiii noștri.

Dacă părinții australieni vor să facă o călătorie în viitor, ar trebui să citească „All of us”, un material de predare pentru copiii din anii 7 și 8 de studiu. „All of us” a fost lansat la finele anului 2015 de către Safe Schools Coalition Australia (SSCA-Coaliția Școlilor Sigure din Australia) și Minus 18, „cea mai mare rețea a tinerilor LGBT”.

Acesta conține o multitudine de materiale și videoclipuri pentru folosit la clasă cu scopul de a reduce fenomenul de hărțuire a elevilor LGBTQI și a „heteronormativității („sistem de convingeri“ potrivit căruia atracția bărbat-femeie este normală).

SSCA promovează „un mediu școlar sigur și incluziv pentru elevi , personal și familii cu atracție față de persoane de același sex, intersex sau cu diverse identități sexuale. Este finanțat de guvernul Australian, iar în Victoria, de către guvernul Victorian, premierul Daniel Andrews promițând introducere programei SSCA în fiecare școală guvernamentală.

În prezent, SSCA a înscris 478 de școli având 329,874 elevi și a pregătit 13.516 de persoane. Aproape toate sunt școli guvernamentale, doar două școli catolice sistemice și un grup de școli independente fiind reprezentate. Aceasta reprezintă mai puțin de 10% din studenții australieni, programul „All of us “ nefiind obligatoriu.

Cu toate acestea, în cazul în care „căsătoriile” dintre persoane de aceleași sex devin legale, este ușor să ne imaginăm faptul că tuturor școlilor li se va cere sau se va pune presiune asupra lor ca aceste materiale de predare să fie acceptate.

Implicarea părinților

Probabil că cel mai deranjant aspect al acestei programe este prezumpția că părinții sunt irelevanți. În materialele SSCA părinții sunt doar menționați ca fiind posibile obstacole în alegerea sexualității unui adolescent. După spusele unui membru laburist al Camerei Superioare din Noua Galie de Sud (NSW), Greg Donnelly, aceasta este „de neiertat”. El a scris de curând următoarele:

Ceea ce aș vrea să știu este câți dintre cei 460 de directori care și-au înscris școlile în acest program pe formularul de descărcare de pe website i-au informat corespunzător pe părinți cu privire la materialele la care vor fi expuși copiii lor și cărora li se vor preda aceste lucruri?

Părinții sunt principalii educatori ai copiilor lor. Au dreptul să știe ce li se predă copiilor în școli. Este timpul să li se spună faptul că proprii copii sunt expuși pericolelor tocmai de către directori, profesori și de către cei care au fost numiți să implementeze și să propage acest material. ”

Din moment ce majoritatea părinților nu știu ce urmează, iată câteva filoane de înțelepciune pentru băieții și fetele din anii 7 și 8 de studiu:

– Șapte filmulețe făcute de către Minus 18 pentru “All of uș” prezintă tineri atractivi cu vârste cuprinse între 17 și 22 de ani care sunt lesbiene, bărbați transsexuali, femei transsexuale, bisexuali(e) și intersex. Explicarea stilului lor de viață este, ca să spunem frumos, naivă. Vivian, o tânără transsexuală de 17 ani , studentă la un liceu catolic, spune că asta înseamnă „a cunoaște o persoană și a putea spune că este drăguță cu mine și că îmi place. Asta înseamnă pentru mine a fi bisexual(ă)”.

– Copiii pot fi lesbiene, gay, bisexuali, heterosexuali, queer ( minorități sexuale) sau pansexuali (atrași(e) de toată lumea). Mantra acestui program este : „Identitatea sexuală nu se reduce doar la a fi bărbat sau femeie”.

– Dacă elevii obiectează în clasă spunând că tinerii ar putea să nu fie siguri de propria sexualitate, ar trebui să li se spună că acesta este răspunsul greșit: „Nu e vorba despre cât de sigură este o persoană, ci despre cât este de capabilă să accepte ceea ce simte”, spune documentul. „Mulți tineri ar putea refuza să vorbească despre orientarea lor sexuală datorită presiunii sociale și a homofobiei”.

– Unul dintre personajele din film, Nevo, este un băiat transsexual (adică născut fată) care vrea să aibă copii. Acest lucru nu este imposibil, spune programul. „Există multe moduri de a avea copii, moduri pe care Nevo le-ar putea alege în funcție de corpul său, al partenerului și de ceea ce vrea. Acestea includ și posibilitatea de a adopta. ”

– Copiii sunt încurajați să-și ia un angajament: „Promit să fiu un aliat deoarece consider că este important ca lesbienele, homosexualii, bisexualii, transsexualii și intersexualii să se simtă în siguranță și acceptați.”

În Noua Galie de Sud (NSW), programa SSCA este derulată de către Family Planning NSW, care oferă servicii de sănătate reproductivă, efectuând în special avorturi. Propriile rezultate și întrebări sunt chiar mai explicite decât materialul „All of us”.

Esența programei SSCA este aceasta: sexul este despre a te distra cu prietenii tăi. Experimentează până când vei găsi tipul de sex care ți se potrivește. Siguranța este singura limită. Copiii sunt un accident incomod. Căsătoria este irelevantă. Părinții nu trebuie să intervină. A-ți lua un angajament nu are niciun sens. Să ai o zi bună!

Această perspectivă asupra sexului este din punct de vedere intelectual și moral falimentară. Sexul este tratat ca o joacă mai degrabă decât ca un mister profund, pasionat și periculos al existenței omenești. Cu ce drept impun profesorii o asemenea ideologie unor copii impresionabili de 13 și 14 ani? Cum justifică excluderea părinților?

Hărțuirea. Tratarea fenomenului de hărțuire ca urgență de sănătate

Hărțuirea de orice fel este inacceptabilă, însă cuvântul este folosit pentru a ascunde opiniile SSCA asupra sexualității. Conform SSCA, statisticile arată că o un procent semnificativ de copii suferă de pe urma homofobiei, transfobiei, bifobiei și alte fobii nedescoperite încă. Opinia SSCA are la bază argumentul că „cercetările internaționale și australiene arată ca aproximativ 10% dintre oameni sunt atrași de persoane de același sex, aproximativ 4% au diverse identități sexuale sau sunt transsexuale, iar 1.7% sunt intersex”.

Oricum, aceste procente sunt false. Sursa originală a procentajului de 10% apare în 1948 în cartea scrisă de sexologul American Alfred E. Kinsey. Chiar și Institutul Williams, o organizație specializată în LGBT din Statele Unite, susține faptul că cifra nu este mai mare de 3.5%. Numărul afișat de SSCA este de 3 ori mai mare. În ceea ce privește numărul de transsexuali, Institutul Williams a estimat un procentaj între 0.1% și 0.5%. Procentajul dat de către SSCA este de 17 ori mai mare.

S-ar putea ca SSCA să crească aceste cifre pentru a crea panică datorită fenomenului de „hărțuire” din școli. Se estimează că 75% dintre elevii atrași de persoane de același sex se confruntă cu acest fenomen; 75% din 10% înseamnă 7.5% din toți elevii – un număr semnificativ. Însă, 75% din 3.5% înseamnă 2.6% – nu se poate numi o criză. Campania anti-hărțuire ar putea fi o distragere a atenției pentru o urgență care de fapt nu există. E ca și cum ai mobiliza armata pentru a rezolva creșterea numărului de furturi de mașini din vestul orașului Sidney.

Oricum, câte date concludente există pentru a demonstra supoziția unei epidemii de homofobie? S-ar putea baza pe extrapolări ale unor statistici greșite sau incomplete. Programul „All of us” citează statistici legate de comportamentul sexual al adolescenților australieni din The 5th Național Survey of Australian Secondary Students And Sexual Health 2014. Totuși, autorii acestui raport s-au plâns de „dificultatea obținerii cooperării din partea școlilor din toată Australia”. Participarea la acest sondaj a fost așa de scăzută, încât au trebuit să recurgă la sondaje on-line care nu prezintă garanții. Aceasta „ar fi putut afecta generalizarea rezultatelor”, recunosc ei.

În mai, Ministrului Educației din Noua Galie de Sud, Adrian Piccoli, i s-a cerut în Parlament să prezinte cei trei factori responsabili pentru fenomenul de „hărțuire”. El a răspuns: „Departamentul de Educație și Comunități din NSW nu colectează date la nivel sistemic asupra incidentelor legate de fenomenul de hărțuire din școli. ” Dacă într-adevăr există o criză, unde sunt statisticile adevărate?

Profesori încurajatori

Este extrem de îngrijorător faptul că profesorii susțin cu îndârjire programa SSCA. Liderul Asociației Directorilor Australieni de Gimnaziu, Rob Nairn, l-a lăudat ca fiind un material adițional important pentru resursele școlilor „în vederea celebrării diversității și promovării relațiilor politicoase”.

Uniunea Educației Australiene, din care fac parte marea majoritate a profesorilor din școlile guvernamentale, este o susținătoare ardentă a programului SSCA. Propria lor declarație “Sexual Orientation, Gender Identity and Intersex Policy” cerând o schimbare radicală a programei școlare.

Instituțiile educaționale trebuie să dezvolte și să implementeze strategii pentru a combate discriminarea bazată pe diferențe de sex, sexualitate sau identități sexuale incluzând homophobia, bifobia, transfobia, discriminări legate de diverse orientări sexuale[sic]….

Sexualitatea ar trebui inclusă în toate programele ce fac referire la dezvoltare personală și de sănătate. Diversitatea sexelor, a sexualității și a identităților sexuale trebuie să fie normalizate și toate statele și teritoriile trebuie să creeze materiale care să ajute la combaterea homofobiei, bifobiei și transfobiei.

Ce ar trebui făcut cu instituțiile de educație intransigente, spre exemplu școlile creștine? Un raport din 2005 al Universității La Trobe, Writing Themselves In Again, care se bazează pe cercetările SSCA, arată clar: „Creștinătatea rămâne ultimul bastion de rezistență a ceea ce este privit ca o parte normală a sexualității umane în domeniul legal și de sănătate”. Politica AEU condamnă școlile care refuză schimbarea: trebuie „pedepsiți pentru atitudinile și abordările lor discriminatorii”.

Susținătorii „căsătoriilor” între persoane de același sex l-au adus pe arhiepiscopul catolic din Hobart în fața tribunalului anti-discriminare din Tasmania pentru distribuirea unei broșuri în școlile catolice, broșuri în care apără căsătoria între bărbați și femei. Liderul Autralian Equality Marriage (Egalității în Căsătorie din Australia ), Rodney Croome, susține faptul că studenții catolici au de suferit și că biserica nu are niciun drept să-i „înscrie pe tineri drept mesagerii propriei prejudecăți”. Cu alte cuvinte, el crede că acestora li se spală creierul.

De fapt, spălarea creierului este un fenomen ce are loc deja în sute de școli din toată Australia, copiii fiind învățați minciuna că toate manifestările sexualității se rezumă la ideea de egalitate, iar asta le va aduce fericire și împlinire. Dacă legalizarea „căsătoriilor” între persoane de același sex va avea loc, poate cineva să nege că toate școlile vor fi forțate să transmită același mesaj, oricât de mult ar obiecta părinții?



Trimite comentarii prin formularul din subsolul paginii. Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *