viaţa de familie

Cum poți să nu pierzi contactul cu copilul / Sfaturi pentru părinți (III)

 familie

Interviu cu părintele Pavel Humerov realizat de Farida Svelyeva

(Puteți citi partea I aici iar partea a II a aici)

– Ce trebuie făcut totuși dacă se pierde contactul cu ei? Nu mai putem recupera nimic?

– Primul lucru și cel mai important pe care-l poți spune unor asemenea oameni: „A venit timpul pentru întărirea rugăciunii!” În general eu recomand celor ce au probleme și în special acelora cu adolescenți dificili, să-și asume un canon strict de rugăciune. De fapt pentru copii trebuie să te rogi tot timpul, iar în perioada adolescenței mult mai intens. Ce canon să urmezi? De exemplu, să citești acatistele Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și al Îngerului păzitor.

Vârsta adolescenței este dificilă nu numai și nu atât pentru părinți, cât pentru copil însuși: el crește activ, fapt pentru care se simte și rău uneori; în organismul său se produce o restructurare hormonală; el nu înțelege ce se întâmplă cu el, devine susceptibil, vulnerabil; se întâmplă adesea să-i scadă dispoziția și multe altele. El trece de la adolescență la viața de adult și părinții trebuie să înțeleagă faptul că nu îi este ușor. Toate cuvintele noastre radicale: „te urăsc”, „nu te iubesc”, „poți să pleci” – pot răni copilul în mod dureros și îl pot conduce la sinucidere; la această vârstă omul încă nu prețuiește viața, nu are teamă. Iar duhul răzvrătirii – este încercarea de auto sancționare. Adolescentul încă nu înțelege cum să-și modeleze caracterul, cum să crească corect și face aceste lucruri prin acțiuni neadecvate și prin înfruntarea adulților: el vrea să fie de sine stătător, dar încă nu știe cum să realizeze acest lucru. Certând adolescentul, făcându-i observație, noi nu facem altceva decât să-l întărâtăm împotriva sinelui său. În această perioadă lui nu îi este ușor și el are nevoie nu de morală, ci de compătimire și înțelegere. Puterea și autoritatea părintească pot fi folosite în această perioadă numai atunci când sănătatea și sufletul copilului sunt puse în pericol.

– Să luăm situația limită: adolescentul pleacă de acasă. De ce se întâmplă acest lucru?

– Se consideră că, de obicei, fug de acasă copiii din familii nefericite. Nu totdeauna este însă așa: uneori părăsesc casa și unii copii din familii fericite. De ce fug copiii de acasă? De regulă din trei motive.

Primul motiv: în familie a intervenit o situație dificilă; copilul simte insuficientă dragoste și atenție; se simte inutil – nimeni nu are nevoie de el. El fuge de acasă, se alătură adesea unei companii oarecare în care, dimpotrivă, simte atenție, respect, își găsește rostul.

Al doilea motiv pentru care adolescentul pleacă de acasă este, dimpotrivă, excesul de atenție din partea adulților. El fuge pentru că nu mai suportă grija exagerată din partea părinților, că în familie este lipsit de libertate; el este educat tot timpul; la fiecare pas este corectat, i se face observație și, în general, este lipsit de orice inițiativă. El este pur și simplu „sufocat” și pleacă în căutarea libertății și independenței.

Și, în sfârșit, al treilea motiv: adolescentul pleacă din cea mai obișnuită, aparent fericită familie (este adevărat că acest lucru se întâmplă rar). El pleacă din setea de aventură tinerească, din dorința de a afla lumea și în căutarea independenței. O astfel de istorie este descrisă, de exemplu, în povestirea lui A. Cehov „Băieții”. Vă amintiți că acolo băieții fug de acasă și visează să ajungă în America? De regulă astfel de haimanale romantice nu sunt pregătite pentru călătorie; se întorc destul de repede și regretă foarte mult fapta lor. Sarcina părinților este să satisfacă dorința copilului de a cunoațte necunoscutul, de a călători cât mai mult, de a afla lucruri noi. Părinții trebuie să dea adolescentului mai multă independență.

În toate cele trei cazuri, plecarea copilului de acasă este o lecție serioasă și o avertizare pentru părinți: atitudinea lor față de adolescent este incorectă. Trebuie să creem în casă acele condiții în care copilul să se simtă bine și interesat și să nu dorească să plece.

Pentru ca adolescentul să nu caute mângâiere în altă parte, el trebuie să știe că la părinți va găsi întotdeauna înțelegere, compătimire și suport. Uneori fuga adolescentului de acasă și alte fapte sfidătoare, neadecvate, nu reprezintă altceva decât un mod de a atrage atenția părinților („de a bate până li se va deschide”). Adolescentul dorește, conștient sau inconștient, ca tata sau mama să se abată, în sfârșit, de la problemele lor și să-și îndrepte atenția către el.

Trebuie să-i creezi adolescentului un spațiu liber, al lui, în care să se ocupe de treburile sale și să-și primească prieteni cu care să comunice. Atunci nu va mai avea dorința de a pleca de-acasă.

Dacă adolescentul a plecat de acasă, și noi știm unde se află, trebuie să nu uităm: dacă îl aducem cu forța acasă, el se înrăiește și mai mult și curând va fugi din nou. Este necesar să stabilim contactul cu fugarul, să-l liniștim, să vorbim cu el și împreună să găsim soluții. În unele cazuri nu este niciun păcat să-ți recunoști greșelile și să-i ceri iertare. Adesea părinții aruncă fraze negândite de tipul: „Dacă nu te întorci până la zece seara, poți să nu mai vii acasă”, „M-am săturat de tine, nu vreau să te mai văd” și altele asemenea, iar apoi se miră de ce copilul nu se mai întoarce acasă. Nu trebuie să uităm cât de sensibili și ușor de rănit sunt copiii la vârsta de trecere spre adolescență.

În orice caz, adolescentul va dori să se întoarcă acasă numai atunci când va înțelege că părinții îl iubesc și îl așteaptă. 

Sursă: Pravoslavie.ru

Traducere: Nicoleta Macovei


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *