avort

„Cel mai mare genocid”: un interviu despre avort cu fostul solist al trupei Kansas, John Elefante

John_Elefante3-240x160

de John Jalsevac, 6 decembrie 2013

John Elefante este cântăreț, compozitor și producător, câștigător a mai multor premii Grammy și renumit pentru stagiul său ca solist al trupei rock Kansas, ultra populară la începutul anilor ’80.

De curând a beneficiat de o atenție deosebită în mass-media și în cercurile pro-viață, datorită lansării ultimului său single „This Time” și a videoclipului însoțitor. Cântecul relatează povestea reală a felului în care fiica adoptivă a lui Elefante a fost la un pas de a fi avortată, dar cum mama ei naturală s-a răzgândit în ultimul moment.

LifeSiteNews.com a avut recent o convorbire telefonică cu Elefante. În timpul conversației, acesta ne-a expus convingerile sale cu privire la avort și cum acestea s-au modificat în timp, ne-a împărtășit povestea din spatele melodiei „This Time”, cum a luat aceasta naștere și cum a folosit la salvarea de la avort a cel puțin trei bebeluși.

Notă: Interviul a fost comprimat și editat pentru a fi mai concis.

LifeSiteNews.com: Ai fost întotdeauna pro-viață, sau cum s-au desfășurat lucrurile?

John Elefante: Cred că am început să mă gândesc la asta după ce m-am convertit.

LSN: Și când s-a întâmplat asta?

JE: În anul 1980.

LSN: A fost cumva vorba de vreun moment de genul „aha” când dintr-o dată ai realizat adevărul despre avort?

JE: Cred că s-a întâmplat când ne-am întâlnit cu părinții naturali ai fiicei mele, când mama ne-a povestit cât de aproape a fost să o avorteze pe fiica mea. Atunci am realizat: „Uau. Dacă s-ar fi întâmplat asta, nu am fi aici, acum.” Asta a schimbat atât de multe lucruri, și m-a afectat destul de profund.

Au mai existat câteva momente de genul „aha”: unele persoane foarte apropiate, despre care știu că au făcut avorturi, multe avorturi. Și ei suferă, îi doare. Și mă doare și pe mine să îi văd cât suferă din această cauză, în fiecare zi. Poți să încerci să ignori asta, poți încerca oricât, dar nu e atât de ușor.

LSN: Ce părerea aveai despre avort înainte de a te converti?

JE: Nu mă gândeam în niciun fel la asta. Nu mă gândeam că este ceva neapărat benefic, dar nici neapărat rău. Eram indiferent cu privire la asta. Însă cred că a fi indiferent este ceva rău, pentru că înseamnă că nu te gândești la ceva ca fiind serios, cu consecințe grave și plin de importanță.

LSN: Să fii pro-viață nu este tocmai o atitudine obișnuită în industria divertismentului. Cum este să fii pro-viață ca și entertainer?

JE: Sunt extrem de șocat să văd că mulți dintre prietenii mei din această industrie sunt pro-viață. Chiar sunt. Cât despre unii dintre ei, bineînțeles, nu sunt șocat să văd că sunt pro-alegere. Și există această trupă cu care am mers în multe turnee în această vară. După ce am apărut la Huckabee Show de curând, unde am vorbit despre piesa „This Time” și avort, de la trei din cei cinci băieți din trupa am primit mesaje scrise zicând: „Bravo, omule, îmi place atitudinea ta asupra acestui subiect.” Am zis: „Poftim? Cine este expeditorul? Este nemaipomenit!”

Am niște prieteni care sunt actori, niște actori destul de cunoscuți. Un anume prieten m-a sunat din Nashville și mi-a spus că a plâns când a văzut clipul.

Nu aș vrea să spun că lucrurile se schimbă, dar cred că am început să văd o schimbare la tineret. Tinerii adulți cu vârsta între 18 și 24 de ani au ajuns la un procent de 56% pro-viață. Cred că aceștia încep să realizeze că au fost păcăliți în diferite moduri, în special din cauza internetului. Încep să realizeze că fetusul nu este doar o bucată de țesut. Încep să vadă dovezi științifice care indică faptul că în momentul conceperii, acolo există o viață. Și atunci afirmă: „De ce nu mi s-a spus asta dinainte?”

Iar acea generație mai tânără va crește mare și sperăm că vom putea să scăpăm de acest lucru afurisit. Să fim serioși. 56 de milioane de copii avortați din 1974? Este greu să te gândești la asta. Este cel mai mare genocid pe care l-a văzut lumea.

LSN: Oamenii fac referire la generația mai tânără ca la supraviețuitorii avortului. În multe cazuri aceștia descoperă că și-au pierdut frații prin avort. Ce rol crezi că joacă asta în dinamica lucrurilor?

JE: Ei bine, eu pot vorbi doar în baza e-mailurilor primite și a mesajelor de pe Facebook. Am primit 300 de mesaje Facebook de la străini și aproape 600 de e-mailuri pe pagina mea de muzică John Elefante. Aud lucruri de genul: „Am avut un frate mai mic care a fost avortat pentru că nu ne puteam permite să mai avem un copil.” Acești oameni își vărsa necazul cu privire la cât de greu le-a fost să facă față acestui lucru. „Știi, aș fi putut avea un frățior”, sau „Aș fi putut avea un frățior și o surioară.”

Primesc e-mailuri de genul: „Când am crescut, mama mea mi-a spus că avea de gând să mă avorteze.” Și asta are un dublu impact asupra acestor oameni: Nu încetează să își iubească părinții, dar acest lucru îi pune pe gânduri: „Serios? Aveai de gând să mă avortezi și asta ar fi însemnat că eu să nu mă aflu acum aici. Asta înseamnă că nu m-ai vrut.” Acest lucru derutează o persoană.

LSN: Să vorbim puțin despre experiența ta legată de adopție și apoi despre întreaga poveste din spatele acestui cântec intitulat „This Time”. Aș dori să aflu câte ceva despre asta.

JE: Am scris acest cântec pentru noul meu album On My Way to the Sun. M-am gândit că acest cântec să fie unul ce spune o poveste iar versurile trebuie într-adevăr să prindă la public. Am zis „Doamne, dă-mi ceva foarte, foarte puternic pentru acest cântec.” Și mi-am închis ochii timp de un minut. Am mers sus la etaj, mi-am luat un suc, am revenit jos și mi-am închis ochii din nou.

Am zis: „Din ce văd că așterni în inima mea, eu ar trebui să povestesc cum fiica mea a venit pe lume, și cum aproape că n-a făcut-o.” Și am început să scriu câteva versuri în același timp. M-am transpus în acea clinică de avorturi în care s-a aflat mama ei naturală acum 20 de ani.

„She sat cold în the waiting room, frightened and alone.” (Stătea înfrigurată în sala de așteptare, speriată și singură) Am venit la microfon și am cântat acele două rânduri. Apoi am scris: „Watched the clock tick down, knowing that her baby would soon be gone.” (Urmărea cum ceasul ticăia, știind că bebelușul ei curând va dispărea). Și am cântat acele două rânduri. Am început doar să scriu câte două rânduri o dată. Povestea a început să se lege.

La momentul respectiv cunoșteam doar două lucruri exacte cu privire la acea zi: ea se afla în clinică, foarte, foarte aproape să o avorteze pe fiica mea. A cerut permisiunea să folosească telefonul, și-a sunat mama și i-a spus că este însărcinată.

Astfel, cântecul a continuat să se dezvolte tot mai mult și imediat după ce l-am scris nu m-am gândit prea mult la faptul că: „Tocmai am scris un cântec pro-viață”, sau „A fost un cântec despre adopție.” Nici nu mi-a trecut prin minte. Îmi spuneam ceva de genul: „Mulțumesc Doamne pentru o frumoasă bucată muzicală ce descrie cum fiica mea a venit pe lume și cum aproape că a murit.”

Dar apoi, când am ascultat mix-ul la terminarea cântecului, mi-a dat în gând că acesta urma să fie un cântec controversat. Aceste gânduri îmi mai trecuseră prin minte înainte, însă chiar m-au lovit din plin când am auzit versurile atât de clar. Știți, o mare parte din muzica rock & roll este o mormăială, dar mixajul a fost făcut să se audă vocea tare, ceea ce în mod normal nu îmi place să fac, însă cântecul trebuia să fie de așa natură.

Apoi când l-am auzit mixat pentru prima oară, m-am rugat: „Doamne, cum ar fi dacă acest cântec ar putea salva un copil, doar unul, numai unul, pentru că știu că mi-ai dat acest cântec cu un motiv și mi-ai dat această experiență cu un motiv.”



LSN: Care a fost reacția pe care ai primit-o la acest cântec?

JE: 90% incredibil, 10% critică vehementă, ură, dorința de boala asupra mea, dorința de boala asupra fiicei mele, și așa mai departe.

LSN: Am auzit că ai primit vești de la unii oameni care au spus că au refuzat să mai facă avort după ce au vizionat videoclipul sau după ce au ascultat cântecul. Ai putea să îmi împărtășești acele povești?

JE: Una dintre ele a fost în comentariile de pe YouTube. Sora lui urma să avorteze copilul. El i-a spus să ia un loc. După ce a văzut clipul, ea s-a dus și a făcut o ecografie, iar drept urmare a acestui clip, ea i-a spus fratelui, „Nu voi avorta acest bebeluș.”

O altă fată este ofițer corecțional. Ducea cu mașina o fată la ecografie, iar fata i-a spus că avea să avorteze bebelușul. Ea și-a scos telefonul și i-a zis: „Pot să îți arăt ceva?” Tocmai primise un e-mail cu acest video în acea zi. Această fată a plâns ca un copil și a zis: „Nici în ruptul capului nu fac avort. Asta ți-o promit, și voi arăta tuturor cunoscuților acest videoclip.”

Cea de-a treia este o fată de 20 de ani. Era pregătită să avorteze. Erau oameni în viața ei care au vrut să o facă să aleagă între a alege un loc în care să stea și a-și avorta copilul. Se afla într-un moment de cumpănă. Datorită videoclipului i-am găsit un loc unde să stea, i-am dat bani, mulți oameni au contribuit cu bani, am repus-o pe picioare pe jumătate, i-am oferit asistență medicală. Tocmai am văzut-o sâmbătă. Își va păstra copilul. Deja a efectuat două ecografii. În niciun chip nu va avorta acest copil. Nicidecum.

LSN: Ce crede fiica ta despre reacția la cântec, despre publicitate și despre tot?

JE: Ea nu este genul de fată căreia îi place să atragă atenția asupra ei, așa că aș zice că se ține departe, numai pentru faptul că prietenii ei și atât de mulți oameni vorbesc despre asta; ei nu i-a plăcut niciodată să atragă atenția asupra ei. Dar susține această inițiativă 150.000%. Și-a spus povestea, din moment ce i-am spus că a fost adoptată la 11 ani. A spus-o multor, multor oameni.

Acum are un video în care vorbește despre originea ei și nu-i pasă cui i-l arătă. Adică are mulți prieteni acolo unde lucrează și la școala de farmacologie pe care a făcut-o și îl arată tuturor. LSN: În ce an ai adoptat-o?

JE: În anul 1993.

LSN: Ce rol joacă adopția în lupta împotriva avortului? Ai adoptat doi copii, nu-i așa? Ce rol crezi că joacă adopția în lupta împotriva avortului?

JE: Unul imens.

Atunci când i se explică unei tinere că unele din complicațiile ce pot apărea în urma avortului pot duce chiar la moarte, să nu mai vorbim de depresia care se instalează în urma avortului. Este mult mai ușor să porți un copil timp de nouă luni și să îl dai spre adopție, decât să porți vina pentru tot restul vieții. Și poate părea o veșnicie atunci când ești la prima sarcină, dar nu este, nu este o lungă perioadă de timp.

Și există milioane și milioane de familii dornice să adopte. Am postat ceva pe pagina mea de Facebook referitor la fata despre care vorbeam mai devreme, care intenționa să facă avort. Fără glumă vă spun că trebuie să fi primit 25 sau 30 de CV-uri – nu doar mesaje Facebook, vorbim despre CV-uri, ale unor oameni care doresc să demonstreze că sunt părinți capabili să adopte un copil. Mi-au sfâșiat inima, omule.

Mai întâi de toate, nu pot lua eu această decizie pentru ea. Nu s-a hotărât încă dacă va da copilul spre adopție sau îl va păstra. Înclină spre adopție. Dar ca să vezi numărul mare de oameni care doresc să adopte. Este uimitor. Știi, multe din aceste fete sunt zorite să facă astfel de alegeri, însă nu au timp să își exploreze cu adevărat opțiunile, și apoi este prea târziu. Știi, amândoi suntem de acord că durerea este groaznică. Dar se întâmplă. Unul la 45 de secunde.

LSN: Cred că acestea au fost toate întrebările pentru tine astăzi. Mulțumesc mult pentru timpul acordat, și mulțumesc că ai creat cântecul și videoclipul. Am stat cu ochii pe el de când a fost lansat și pare că are mare succes, iar eu îi voi mai da un impuls.

JE: Apreciez asta.       

Sursă: LifeSiteNews

traducere de Andreea Dancu


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button