avort

2013, Argentina: Violențe incredibile ale militantelor pro-avort împotriva tinerilor catolici

arg

de Serghei Hudiev, 9 decembrie 2013

În data de 24 noiembrie 2013, în orașul argentinian San Juan, un grup de feministe și activiști homosexuali au atacat catedrala Sfântului Ioan Botezătorul. Tinerii enoriași ai catedralei au format un lanț viu ca să-și protejeze biserica de la distrugere și profanare.

Atacatorii i-au scuipat pe tineri, i-au lovit, și-au bătut joc de ei vopsindu-le fețele și au avut un comportament indecent și sfidător. Tinerii nu au reacționat la provocări și au continuat să se roage.

Imaginile postate pe internet sunt destul de șocante.

Desigur, huliganii și extremiștii pot activa sub steaguri diferite. Există desigur și huligani „ortodocși” care aruncă cu ouă stricate sau care fac lucruri indecente. Însă dacă ar fi vorba doar despre câțiva huligani cărora colegii din tabăra ideologică le-ar aplica pe loc mustrarea cuvenită, am putea spune: da, se mai întâmplă, aceasta nu caracterizează nicidecum în întregime curentul lor ideologic, în numele căruia ei vor să se manifeste. Dar pe înregistrările video vedem nu doar câțiva huligani, și nici un grup mic, ci o mulțime foarte mare.

În cercurile creștine acțiunile individuale de huliganism sunt condamnate în modul cel mai hotărât. Puteți ușor găsi în mass-media și pe bloguri discursurile persoanelor laice și ale preoților, care spun: așa nu se poate, acest lucru este în contradicție cu credința noastră.

În mediile liberale nu s-a prea vorbit despre atacul asupra bisericii, acesta fiind în mare parte mușamalizat – publicațiile și autorii liberali din toată lumea pur și simplu prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat. Iar dacă se încearcă să li se atragă atenția (așa cum a încercat și autorul acestui articol), reacția va varia între o negare oarbă: „Este o înregistrare veche. Acolo e scris homosexuali, dar de fapt sunt feministe. E scris feministe, dar de fapt sunt adversarii avorturilor. Și nu șapte mii, ci doar cinci sute. Și în general sunt minciuni, minciuni, minciuni”, pînă la mustrarea: „Dar știți că în Argentina femeile sunt lipsite de dreptul la avort? Și vina este a Bisericii Catolice. Da, comportamentul acestor femei este greu de aprobat, dar putem înțelege furia lor.”

Deci, avem de a face cu un comportament care în mediul acesta nu spunem că este total aprobat, dar cel puțin este tolerat. Mai mult decât atât, astfel de atacuri masive sunt tradiționale. În Argentina atacurile asupra bisericelor catolice au avut loc nu doar o singură dată – de aceea unii afirmau că evenimentul este mai vechi. Un atac asemănător a avut loc în august 2008, iar în 2012 unul similar s-a petrecut în orașul Posadas. Atunci, în lanțul uman care se opunea distrugerii bisericii stăteau laolaltă tineri, bătrâni, femei. Catolicii au fost bătuți și au fost vopsiți în zona inghinală cu niște lichide (toate acestea se văd în înregistrare). Poate de aceea, anul acesta, în lanțul uman au fost puși doar bărbați tineri. De asemenea, actele de vandalism ale militanților homosexuali și ale feministelor contra bisericilor sau a reprezentanților bisericii – mai ales dacă e vorba de catolici – care au loc în USA și Europa Occidentală nu mai șochează pe nimeni.

Nu putem să nu admirăm curajul și rezistanța tinerilor credincioși catolici ce au dat dovadă de o uimitoare combinație de blândețe și fermitate, răspunzând la toate abuzurile morale și fizice prin rugăciune permanentă.

Și de aici avem ce învăța. Așa cum mărturisesc mulți comentatori creștini, ei n-ar fi rezistat și ar fi intrat în luptă. Desigur, dacă ar fi reacționat astfel, cu siguranță evenimentele ar fi avut parte de o amplă descriere în presa liberală: „Fanaticii sângeroși le bat pe femeile lipsite de apărare!” De altfel, scopul unor astfel de acțiuni este acela de a provoca o reacție violentă. Pe imaginile filmate se văd luminițele a zeci de celulare care filmează, fără îndoială printre ei aflându-se și cameramani mai profesioniști. Orice lovitură de răspuns, orice mișcare agresivă a vreunuia dintre apărătorii bisericii ar fi fost imediat prezentate în persperctiva dorită și apoi postate pe primele pagini ale mijloacelor de informare.

Da, trebuie să învățăm să fim calmi și rezistenți atât în acțiuni cât și în cuvinte. Da, suntem angajați într-o luptă spirituală, iar la război emoțiile nu sunt permise. La război este permisă doar disciplina.

Traducere: Dorin Baltag

 


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button