Moda supralegiferării (CEDO, CJUE): Noi votăm politicieni, dar cele mai importante legi, imposibil de modificat ulterior, sunt trasate de tehnicieni care nu sunt aleşi şi nu pot fi revocaţi
de Cristina Popescu, Facebook
În fond, în timp ce partidele politice se luptă și compun programe de guvernare și stabilesc idei directoare iar noi ne agităm pe margine, ne implicăm și votăm pentru o direcție sau alta, în tot acest timp, deci, pe nevăzute, albiile largi și bine îndiguite în care se deplasează lucrurile sunt trasate de un supra-legiuitor, din ale cărui directive politicienii nu pot ieși, nici măcar în numele și reprezentarea voinței alegătorilor: instanțele constituționale.
De ceva vreme, instanțele constituționale -fie că vorbim de cele naționale, fie că vorbim de cele ale supra-statului european: CEDO în domeniul drepturilor fundamentale, CJUE în domeniul mecanismelor și regulilor de funcționare a Uniunii Europene- cad din ce în ce mai des în ispita activismului judiciar și, depășind rolul de gardian al hotarelor trasate în tratatele constituționale de către reprezentanții națiunii/statelor membre, transformă nu arareori operația de aplicare a ghilotinei constituționale (legea asta depășește limitele constituției, legea asta, nu) într-un act de modificare a legilor și constituțiilor/tratatelor constituționale, sub pretextul interpretării lor „dinamice”.
În felul acesta, s-a ajuns să legifereze (de facto) niște persoane pe care nu le-a ales și mandatat nimeni pentru așa ceva, care nu au această atribuție, care nu dau socoteală în vreun fel și nu răspund politic în fața alegătorilor și nici nu le cer acordul, ante-numire, pentru legile pe care le dau (deși se numesc „decizii” sau „hotărâri”, din ce în ce mai des acestea reprezintă, de facto, acte de instituire a unoi reguli noi, adică legiferare) și care legi, datorită funcției pe care ar trebui să o exercite o instanță constituțională -de a impune irevocabil limitele constituționale așa cum au fost trasate în reprezentarea alegătorilor, iar nu de a le re-inventa- nu mai pot fi răsturnate/abrogate de cineva.
Noi votăm politicieni, iar cele mai tari legi, în cele mai importante domenii și imposibil de abrogat/modificat ulterior prin proces politic democratic, sunt trasate de tehnicieni pe care nu noi i-am ales și care nu pot fi revocați.
Soluții? În niciun caz atacarea statutului judecătorilor constituționali (garanție a independenței în judecată), ci: un proces mai transparent de numire, atât la nivel național cât și european și care să implice mai mult voința, fie și mijlocită, a alegătorilor; mecanisme de înfrângere a deciziilor instanței constituționale prin larg consens politic, echivalent unei majorități calificate pentru modificarea constituției/tratatului constituțional.
Citește mai multe articole de Cristina Popescu
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
