Extras din volumul Cum să ne apropiem adolescenții. Întâmplări din viața unui profesor de religie, de Alexandros Kariótoglou, Editura Sophia (via AlexandraNadane.ro)
„După zece ani de când îl avusesem elev, m-am întâlnit întâmplător pe stradă cu Dimitris. Pe atunci era un tânăr neliniștit, elev bun, studios și politicos. Nu-și precupețea timpul și venea în pauză să-mi adreseze o întrebare numai ca să intre în discuție cu mine. Pe atunci credea că punctele sale de vedere erau adevărate teze. Făcea pe filosoful. Acum aveam în fața mea soldatul.
A venit să mă salute și să-mi spună că era medic și că se specializa în cardiologie. Își făcuse stagiul la țară, La Lefkada, iar acum își începea serviciul la un spital militar. Vorbeam de anii când era elev și atunci mi-a mărturisit ceva foarte important.
– Odată un cuvânt de-al dumneavoastră la o lecție într-atât m-a marcat, încât mai târziu a fost hotărâtor pentru traseul și atitudinea mea ca medic. Ați afirmat că Biserica nu poate accepta eutanasia fiindcă, printre altele, nu poate predetermina în mod cert traseul vieții umane, chiar dacă pare că aceasta se îndreaptă cu certitudine spre moarte. Totul e cu putință să fie infirmat în ultima clipă. Am avut parte, așadar, domnule profesor, de un caz în care pacientul a fost în comă două săptămâni și jumătate. Am luptat în adevăratul sens al cuvântului și, cu răbdare, l-am ținut în viață aproape douăzeci de zile. Era ca o legumă. Un alt medic voia să recurgă la eutanasie. Eu însă mi-am amintit fraza dumneavoastră: «Avem oare dreptul să privăm pe cineva de viață în momentul în care toate pot lua o altă întorsătură?» Și, într-adevăr, după două săptămâni și jumătate s-a însănătoșit, i-a salutat pe ai săi și a revenit la normal. Din motivul acesta încerc până la sfârșit să ofer pacienților toate șansele posibile de viață. Nu știu care putea fi procentual sorții de izbândă, dacă nu încercam până la capăt. De când am avut acest caz am devenit, în general, foarte circumspect, de vreme ce am văzut cu ochii mei adeverindu-se cuvântul Bisericii”.
– Dimitris, i-am spus, mă bucur să aud această mărturisire din partea ta. Acum îmi dau seama că ți-ai format cu adevărat un punct de vedere. Cuvântul tău are o valoare aparte, fiindcă e întărit de faptă și iată că ajungi la adevărul lui Hristos pe calea ta.”
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
