Ioana Picoș: „Sunt mamă de gemeni. Da, alăptez”

Mi-am propus de mult să scriu acest articol dar realitatea este că atunci când ai copil mic timpul devine ceva foarte relativ. Când ai doi copii la fel de mici deja  nu mai ai noțiunea zilelor și tot focusul este (în mod firesc) pe ei. Profit de un moment de liniște când gemenii mei iubiți dorm somnul de prânz. Nu credeam că voi apuca să spun asta vreodată…

Să o iau cu începutul, nu?

După o naștere grăbită cu un travaliu care s-a desfășurat la foc automat și o cezariană la cald, am stat două zile la Terapie Intensivă. Îmi spuneam atunci că TREBUIE să mă pun pe picioare cât mai repede deoarece copiii mei au nevoie de mine! Zis și făcut. Cu puținele puteri de care am fost capabilă după ce în acele două zile m-am luptat să trăiesc, am primit perfuzii fără număr și transfuzii cu 3 pungi de sânge, am avut tensiune oscilantă de la 8 la 17 și hemoglobina 6 iar tot personalul a fost cu ochii pe mine ca pe butelie (le mulțumesc pe această cale), într-un final am urcat la salon și târându-mă din cauza durerilor, am fost să îmi văd ghemotocii. Pe hol observam mame care își alăptau copiii. Erau de-ale casei, liniștite și zâmbitoare. Eu nu știam nici unde mă aflu,  nici ce ar trebui să fac. Simțeam că sunt privită cu milă și cam atât.  Știam doar că trebuie să ajung la ei. Coloana mea cu două hernii de disc încerca să mă ajute după cât mai putea dar nervul sciatic își făcea simțită prezența la fiecare pas. Sincer spun că cea mai cruntă durere nu a fost cezariana și nici travaliul în care simțeam că mi se rup organele în interior ci coloana care nu mai înțelegea nimic. Acum aveam 50kg, acum ajungeam la 72 de kg.  Apoi am născut și am dat jos în doar câteva zile 11kg. Organismul meu primea șocuri și nu mai știa ce să facă. Inima și creierul spuneau însă același lucru: TREBUIE să îți revii ca să fii alături de copii! Și i-am văzut. Mici, rozalii, înfășați ca sărmăluțele. Doi pisoi pe care îi iubeam infinit deși nu îi văzusem până atunci decât în ecografii. Aș fi mutat munții din loc pentru ei! I-am ținut în brațe preț de câteva secunde fiindcă nu aveam putere de mai mult. Încă târam după mine perfuzii. Dar cu nădejde la Dumnezeu, am simțit că lucrurile sunt pe făgașul cel bun.

Mi s-a sugerat să le dau lapte praf fiindcă nu îmi coborâse încă laptele iar ei (cică) ar fi fost prea mici să sugă. Eram total împotriva acestui lucru. Reprezenta pentru mine eșecul de a fi mamă (o exagerare pe care am înțeles-o mai târziu). Am refuzat și le-am spus că cel puțin 48 de ore copiii au autonomie de la mine din burtică și deci nu este încă necesar laptele praf fiindcă nu le este foame deocamdată. Simțeam însă presiunea de a avea lapte la sân cât mai repede. După un timp am hotărât că vreau să încerc să îi alăptez dar încă nu curgea nimic decât foarte puțin colostru. După o oră de muls manual, am reușit să scot câte 5ml de lapte. Mă simțeam penibil. Știam că acei 5ml de fiecare sunt foarte buni și suficienți pentru copii întrucât au stomăcelul foarte mic și deci este binevenit mai ales că era prețiosul colostru! Dar cum să mă duc eu cu un recipient de 5ml de lapte la ei trecând pe lângă mamele acelea care aveau sânii doldora de lapte?! Soțul meu mi-a spus atunci, că, atât cât am, atât să le dau și cui nu îi place să nu se uite. Zis și făcut. Am luat recipientul și m-am dus la ei simțind că intru în pământ de rușine dar avându-l pe Mihai ca susținător. Le-am dat fiecăruia cu seringa câte 5ml de lapte și apoi mă rugam să mai am!

Venise din nou ora de alăptat. M-am dus și eu timid să îmi cer copiii. Nu știam exact ce voi face. Nu știam dacă sânii mei aveau acum lapte. L-am luat pe primul copil și l-am atașat. A început instantaneu să sugă. Nu știam dacă și trage ceva de acolo dar el era fericit și liniștit iar eu mă priveam în noua ipostază și nu îmi venea să cred! Eu sunt MAMĂ și îmi alăptez copilul! L-am luat și pe al doilea bebeluș care a fost la fel de descurcăreț. Am întrebat o asistentă, mai cu jumătate de gură, de unde știu dacă ei trag ceva. Mi-a răspuns că dacă nu plânge copilul înseamnă că primește hrană. M-am liniștit. Din fericire s-au atașat amândoi perfect.

De reținut: cursurile de puericultură și alăptare sunt ESENȚIALE și pe mine m-au ajutat enorm fiindcă am știut la ce aspee să fiu atentă!

După alte trei ore m-am trezit cu cămașa udă. Nu numai că aveam lapte dar dădea pe afară! Din acel moment, dacă scăpasem de teama ideii că nu a venit laptele a început teama de a nu da în furia laptelui. Evident că asta s-a întâmplat întrucât alăptam la program iar organismul meu producea lapte pentru doi! Când am plecat de la maternitate, aveam sânii angorjați, plângeam de durere (iar eu sunt rezistentă la durere de fel) și eram speriată că voi ajunge la mastită. Mă trăsese o moașă pe sâni (experiență necesară dar mai dureroasă decât operația de cezariană). Am sunat consultantul în alăptare când am ajuns acasă. A venit și a stat cu mine până la 1 noaptea, ajutându-mă să deblochez canalele galactofore. Îi mulțumesc și azi pentru asta! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că în aceste 3 luni de alăptat nu am avut ragade, nu am sângerat; nu am mai avut probleme de atunci. Dar după fiecare sesiune de alăptare sau pompare mă dădeam (și mă dau în continuare) cu cremă cu lanolină care a fost cheia succesului.

Consultanta în lactație mi-a spus că în 3 zile voi fi ca nouă dar să pun bebelușii la sân cât mai des. Așa a fost, așa am făcut. De aici începe logistica pe care am folosit-o în incursiunea mea în ale alăptării.

Puneam gemenii la sân (alăptam în tandem cu ajutorul unei perne speciale de alăptat gemeni) iar restul îl pompam. Astfel am reușit să detensionez sânii și să și pun lapte la congelator. Copiii creșteau iar eu repetam schema zilnic.

De un REAL ajutor a fost pentru mine pompa electrică Medela Freestyle. În cele 8 luni de sarcină am cercetat tot ce se putea iar la capitolul pompă profesională, am ales-o pe aceasta și chiar și acum la 3 luni de la naștere mă felicit pentru alegerea făcută. De altfel și la maternitate tot Medela foloseau. Are două ventuze deci eficientizez timpul. De asemenea (fiindcă am primit multe astfel de întrebări) nu mi-a făcut răni, nu m-a durut niciodată fiindcă are opțiunea de masaj în prealabil și de sucție apoi, ambele pe care le pot regla ca intensitate după cum îmi este mie bine. Pachetul a venit și cu 4 biberoane și o tetină Calma plus o geantă de călătorie și o gentuță termoizolantă. Practic am avut la dispoziție tot kit-ul.

Având în vedere problemele mele la coloană, alăptatul clasic devenise o corvoadă pentru mine. Nu mai discut că alăptam la cerere și nu mai înțelegeam nimic din zi și noapte. Pentru mine toate erau la fel. Uniforma mea era pijamaua și activitatea principală era alăptatul (și acum este alăptatul dar am mai multă independență de mișcare pentru diverse treburi datorită faptului că mă pompez).

Multă lume mă bombarda cu idei proprii: Alăptează la program, nu dormi cu ei în pat, nu folosi pompa fiindcă vei reduce laptele (alții din contră spuneau că pompa ar hiper stimula lactația), dă-le lapte praf seara ca să doarmă mai mult etc. Am apelat la 3 specialiști în alăptare și am tras o serie de concluzii și am aplicat metoda personalizată.

În primul rând, atunci când ai gemeni, NU compari situația ta cu a altor mame care au un singur copil sau care au mai mulți copii dar care au distanță de vârstă între ei. Nici măcar dacă e diferență de 1 an jumătate. Nu se compară. Iar asta o știu printre altele de la o mamă de 8 copii care atunci când a stat cu gemenii mei (ca bonă) mi-a spus că a fost prima care m-a judecat atunci când i-am zis că este foarte greu dar că de-abia acum realizează cât de diferit este totul, când efectiv este pusă în situația asta.

În al doilea rând am stabilit ce înseamnă alăptarea. Conform DEX: alăptá vt [At: BIANU, D. S. 27 / Pzi: -téz / E: fr allaiter] A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare.

A alăpta gemeni este intrarea într-o altă ligă. Acestea fiind spuse, mi-am zis că cel mai important este ca gemenii mei să primească laptele meu. Indiferent cum. Prin urmare, pentru a reuși să mă odihnesc și eu, am decis să mă pompez. Laptele îl lăsam bonei, mamei sau soțului iar eu aveam astfel o oră jumătate de somn. Atunci când i-am zis asta unei doamne doctor pediatru și consultant în alăptare totodată, m-a felicitat pentru decizie și mi-a zis că femeile care se pompează NU pierd laptele cantitativ pentru simplul fapt că este vorba despre cerere și ofertă. Prin urmare, nu contează cum scoți laptele, ci să îl scoți astfel încât să se producă altul. De asemenea mi-a zis că are mămici care au alăptat 2 ani și mai mult, pompându-se exclusiv. Și că se numește tot alăptat fiindcă ideea este că oferi copilului laptele matern.

Laptele praf nu îmi este prieten dar nici dușman. Îmi este o necesitate fiindcă atunci când plec de acasă, mă pompez și las laptele meu dar fac și o mică rezervă de lapte praf în cazul în care din varii motive nu ajung la ora stabilită înapoi. Copiii mei primesc lapte matern în proporție de 98% iar în cazul laptelui praf am optat pentru o variantă organică, pe bază de lapte de capră, tolerat foarte bine de copii și nu i-a determinat să refuze laptele matern vreodată. De altfel dacă îi pun la sân, sug. Nu au uitat cum se face. Dacă le dau biberon, trag laptele de la biberon. Folosesc tetina Calma (tot de la Medela) care este special creată pentru copiii alăptați. Ce să spun?… Am doi copii foarte flexibili din punctul acesta de vedere. Acceptă și sân și biberon, și lapte matern și lapte praf.

Este firesc să ceară mai des sau mai rar lapte. Ei vor lapte de foame, de sete sau de liniștire. Copiii mei primesc și acum lapte matern la cerere. Este normal să fie așa și este dreptul lor.

Dorm la ei în pătuț dar adorm la mine, la tatăl lor, la bunica sau bona în brațe. Astfel nu se simt abandonați și se păstrează legătura dintre noi și ei, puternică.

În concluzie: da îmi alăptez copiii și o voi face cât mai mult posibil fiindcă este cel mai bun și important lucru pe care îl pot face pentru ei, ca mamă. Pentru asta am avut și am nevoie (ca orice altă mamă) de sprijin din partea familiei, respect, înțelegere, odihnă, hrană de calitate. Altfel, laptele se pierde. Folosesc pompa aproape exclusiv. Vorba consilierei în alăptare: decât o mamă cu nervii la pământ care ulterior pierde laptele de la stres, mai bine o mamă relaxată (pe cât posibil) care hrănește puii cu laptele cel prețios, la cerere.

Laptele praf este folosit doar când este un caz de forță majoră iar asta nu a însemnat că laptele meu scade cantitativ fiindcă separat de acest aspect eu folosesc pompa la 2- 3 ore (la sfatul specialistului în alăptare).

IMPORTANT! Nu se poate vorbi de program de somn până la 3-4 luni. Este vorba despre adaptarea copiilor la mediul extern. Fiecare copil este diferit și are ritmul propriu (chiar și în cazul gemenilor).

IMPORTANT! NU se poate vorbi de program de alăptare când dai lapte de la sân fiindcă (repet) copilul bea de foame, sete sau alinare. Încercați să vă gândiți cum ar fi să vă fie foame, sete sau frică și NIMENI să nu vă ajute fiindcă “nu s-a făcut ora”.

IMPORTANT! Nu se poate vorbi (din punctul meu de vedere) despre a lăsa copilul să plângă până adoarme sau se face albastru la față și a nu fi luat în brațe la cerere. Nici “ca să facă plămâni”, nici “ca să nu crească alintat”, nici ca să nimic. REȚINEȚI! Copiii nu plâng NICIODATĂ, DEGEABA! Doar noi adulții avem dificultăți în a ne da seama de cauză. Este firesc să vrea să stea în brațe. Au nevoia de a simți pe cineva lângă ei. Când sunt singuri se simt abandonați. Dacă nu le oferim acum iubire la cerere, când o vom face? Când vor deveni niște adulți frustrați?…

Având în vedere că se pierd 500 de calorii cu alăptatul, nu mi-a fost mare mirarea că în două luni am dat jos 22kg și am revenit la normal. Fără să mă înfometez, doar mâncând sănătos și nutritiv. Calitativ, nu cantitativ. Nu am făcut sport fiindcă nu am avut timp.  Iar laptele meu, slavă Domnului își face treaba foarte bine. Copiii mei cântăresc acum 5.500kg respectiv 6.500kg la doar 3 luni. Nu-i rău având în vedere că vorbim de gemeni născuți la 8 luni cu 2.110kg respectiv 2.430kg (foarte bine de altfel pentru gemeni). De altfel copiii mei  nu au necesitat deloc ajutor pentru a respira la naștere, s-au descurcat singuri de la început. Doi voinici! :))

Trebuie să recunosc faptul că mă ajut cu vitamine organice, raw (nimic sintetic), pastile și ceaiuri care ajută lactația și pastile cu ulei din semințe de cânepă pentru a pune la loc rezervele mele de grăsimi esențiale și minerale, proteine etc. De asemenea, APA este esențială! Doi litri cel puțin, ar trebui consumat, zilnic.

Acestea fiind spuse, DA am gemeni și DA alăptez. Se poate!

Sper că ajută pe cineva cele pe care le-am scris aici și dacă pot ajuta mai mult, o voi face cu drag.

Pun aici legătura către primul abecedar de alăptare fiindcă este tare frumos scris și consider că este foarte util. Alăptarea CORECTĂ se învață! Pentru un start bun, click mai jos 🙂

Cu drag, mami de gemeni 😀

Link:  Abecedar de alăptare

Sursa: IoanaPicos.ro