Nu în zadar se afirmă faptul că „o casă de preot are pereți de sticlă”, pentru că familia preotului este mereu în centrul atenției întregii comunități. Ea poate zidi sufletește foarte mult, poate reda societății actuale adevărata percepție a ceea ce înseamnă o familie creștină, cum la fel poate distruge enorm sufletește pe enoriași, dacă se constituie într-un exemplu negativ“, e convins pr. Ioan Simiraș. Parohul de la Hangu, județul Neamț, ne-a mărturisit câteva dintre bucuriile unei familii binecuvântate cu opt copii, schițându-ne, în cele ce urmează, imaginea unei familii de preot, așa cum o vede Sfinția Sa.
Cum ar trebui să fie familia preotului, pentru a se constitui într-o a doua școală de spiritualitate, după biserică?
Se știe faptul că familia preotului are un rol misionar foarte important. Nu în zadar se afirmă faptul că „o casă de preot are pereți de sticlă“, pentru că familia preotului este mereu în centrul atenției întregii comunități. Ea poate zidi sufletește foarte mult, poate reda societății actuale secularizate adevărata percepție a ceea ce înseamnă o familie creștină, cum la fel poate distruge enorm sufletește pe enoriași, dacă se constituie într-un exemplu negativ.
Dacă în familia preotului domnește respectul și dragostea jertfelnică, dacă este animată de cât mai mulți copii (eu consider că neapărat trebuie spartă bariera psihologică de unul sau doi copii), dacă se trăiește o viață duhovnicească sinceră, atunci ea devine, cu siguranță, o a doua școală de spiritualitate, după biserică, pentru membrii comunității.
Cum își educă preotul copiii?
Bineînțeles că în spiritul unei vieți evanghelice, creștine. Viața și comportamentul părinților se reflectă automat în cel al copiilor. O educație bună presupune ca membrii familiei să aibă un povățuitor duhovnicesc, presupune ca ei să facă cel puțin patru lucruri împreună: să se roage împreună acasă (dacă nu se poate în fiecare zi, cel puțin o dată pe săptămână), să stea la masă împreună, să participe duminica împreună la Sf. Liturghie și să iasă tot împreună la o destindere agreabilă.
E foarte important ca preotul să fie o persoană absolut credibilă
Cum să fie preoteasa? Cum îl poate ajuta ea pe preot în misiunea pastorală?
Preoteasa este jumătatea preotului. De aceea, reușitele unui preot în toate planurile de activitate depind foarte mult de modul cum este înțeles și sprijinit de tovarășa sa de viață. Consider că o preoteasă trebuie să fie, în primul rând, o femeie cu frica lui Dumnezeu, conștientă de responsabilitatea rolului pe care îl are și, în al doilea rând, să fie capabilă de jertfă și de renunțare la sine pentru binele Bisericii. Cel mai mult îl poate ajuta pe preot atunci când ea însăși, împreună cu copiii, este prezentă la biserică, când se spovedește, se împărtășește, când face milostenii și pomeniri pentru cei adormiți, când botează sau cunună familii mai nevoiașe, când este apropiată de oameni și vorbește cu ei.
Cum să fie preotul pentru a face față problemelor, cerințelor, exigențelor contemporaneității?
Să fie așa cum zice Mântuitorul: „Sarea pământului și lumina lumii“ (Mat. 5, 13-14), trebuie să fie permanent conștient de faptul că el este „slujitor al lui Hristos și iconom al tainelor lui Dumnezeu“(I Corint. 4, 1)
Consider foarte important faptul că preotul trebuie să fie o persoană absolut credibilă. Aceasta presupune ca orice zice și învață pe oameni să înfăptuiască el și familia sa mai întâi. Astfel, câștigând încrederea păstoriților săi, cuvântul său va fi luat în seamă și va fi întotdeauna unul „cu putere multă“. De asemenea, un aspect la fel de important este și acela ca preotul, în toate zilele, să-i poarte în rugăciune pe toți păstoriții săi, așa precum un tată credincios îi poartă la inima sa și se roagă pentru copiii săi.
„A naște și a crește copii nu este un act nebunesc“
Aveți enoriași care vă fac pastorația mai frumoasă, aducându-vă satisfacția lucrului bine făcut?
Da, și ei sunt cei care, cel puțin nouă, preoților, ne înseninează viața și ne dau un nou suflu misionar, ne dau elan, ne fac să vedem că Dumnezeu este viu și că lucrează cu înțelepciune multă. Spre exemplu, membrii unei familii de intelectuali, care mult timp au petrecut departe de biserică, prin harul lui Dumnezeu, ajungând la cunoștința adevărului, au devenit niște creștini autentici, nelipsind de la nici o slujbă a bisericii noastre, respectând toate posturile, spovedindu-se, împărtășindu-se, făcând milostenii, având o rânduială de rugăciune acasă. Un alt caz este acela al unei tinere soții, care, în timpul sarcinii, la un control i s-a recomandat cu insistență să facă întrerupere de sarcină, pentru că exista riscul ca pruncul să se nască cu grave probleme. Deși inițial o bătea gândul să urmeze sfatul medicului, cu nădejdea în Dumnezeu și urmând sfatul duhovnicului, a dus mai departe sarcina, născând un copil perfect sănătos.
Sfinția Voastră cum vă descurcați cu o familie așa numeroasă? Aveți satisfacții pe măsura greutăților de zi cu zi?
Într-adevăr am o familie numeroasă, ce numără opt copii, patru băieți și patru fete. Cel mai mare este elev în clasa a X-a la Seminarul Teologic din Iași, iar cel mai mic membru al familiei este o fetiță, Andreea, de numai 10 luni. Vara aceasta, mergând la niște rude, m-am întâlnit cu cineva, care, aflând câți copii am, a zis: „Ești nebun!“. A naște și a crește copii nu este un act nebunesc, ci unul cu adevărat creștinesc și cu totul firesc pentru orice familie creștină care are frică de Dumnezeu. Dar constatăm că astăzi ceea ce ar trebui să fie perfect firesc și normal a devenit ciudățenie și anormalitate, iar ceea ce ar tebui să fie considerat ca nefiresc a devenit normalitate și regulă de viață. Și eu, și soția mea ne considerăm niște oameni fericiți, binecuvântați de Dumnezeu și încă de opt ori binecuvântați.
A crește și a educa opt copii nu este nici foarte greu, dar nici foarte ușor. Pentru mine este o adevărată binecuvântare și faptul că mi-a dat Dumnezeu o soție foarte vrednică și cu reale aptitudini pedagogice, ceea ce constituie un foarte mare avantaj. Greutăți nu sunt puține, pentru că nu este atât de ușor să ai șase copii la școală și unul la grădiniță, cerințele fiind atât de multe, dar Dumnezeu totdeauna a fost cu noi și ne-a ajutat să ieșim cu bine din toate greutățile. Copiii sunt cei care ne umplu viața, ne dau mai mult sens existenței, cei care ne fac să ne simțim tot tineri, deși firele de păr alb ar vrea să ne spună altceva. Cea mai mare bucurie pentru noi este atunci când îi avem pe toți în jurul nostru, când îi vedem sănătoși și silitori, când se ajută între ei, dar mai ales atunci când, atât de frumos, împodobesc biserica lui Dumnezeu. Aceste bucurii și binecuvântări le dorim tuturor familiilor creștine!
Pr. Ioan Simiraș – Parohia Hangu, jud. Neamț
Sursă: Doxologia
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
Ce frumosi sunt cu totii! Multumesc Alexandra, pentru toate aceste exemple demne de urmat pe care ni le prezinti! Doamne-ajuta sa reusim spargerea barierelor de care ne vorbea parintele!