Absolutizarea „drepturilor și libertăților extinse” prin acordarea lor pe categorii și minorități va genera mai multe obligații de abținere din partea tuturor
de Cristina Popescu, Facebook
Soluția comunistă a promis egalitate în bunăstare prin lovirea proprietății private și a generat egalitate în sărăcie (pentru că a ucis motivația creșterii și câștigului).
Absolutizarea „drepturilor și libertăților extinse” – eventual, prin acordarea lor pe categorii și minorități – ca soluție pentru problemele individului promite mai multă libertate pentru toți, dar va genera mai multe obligații de abținere din partea tuturor (pentru că nu există drept fără obligații corelative din partea celorlalți).
…căsătoria a două persoane este o realitate juridică ce trebuie respectată de ceilalți și care produce diferite consecințe juridice (şi de conduită), ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat deranjante (de exemplu, ştii că atunci când vrei să cumperi un imobil de la cineva, îţi trebuie şi acordul soțului, e un tip de consecință juridică).
Dacă ne referim la căsătoria persoanelor de același sex, odată recunoscută și existentă ca realitate juridică, vor exista, imediat sau cu timpul, consecințe şi pentru alții: pentru funcționarul care trebuie să-i căsătorească, la cerere, în ciuda obiecțiilor de conștiință; pentru libertatea părinților de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri, atunci când în școală se va preda existența mai multor tipuri de familii şi căsătorii, precum cele ale cuplurilor de același sex sau când (vezi Canada) părinții care îşi educă copiii în ideea contrară unui astfel de mariaj sau a homosexualității ca păcat primesc vizite de la Asistența Socială sau amenzi; pentru libertatea de exprimare în spațiul public a celor care combat gay marriage; pentru libertatea religioasă (vor începe presiunile pe culte în vederea acceptării oficierii de slujbe în biserici pentru astfel de cupluri; sau pentru scoaterea din canon a homosexualității ca păcat); pentru organizatorii de evenimente care vor fi obligați legal, indiferent de propria conștiință, să își ofere serviciile pentru astfel de nunți, etc.
În plus, adaug că familia a fost recunoscută inclusiv de ONU (ca să folosesc un argument de autoritate…) ca fiind „unitatea de bază a societăți”. Atunci când distrugem prestigiul căsătoriei, care devine o caricatură sau un moft romantic ori distracție unisex, multigen ori poliamorică, distrugem familia, cu consecințele care nu au întârziat să apară (a propos de scăderea demografică prognozată, îmbătrânirea populației și nevoia de migrație de înlocuire). Când eliminăm regulile căsătoriei (sex, număr, eventual vârstă sau interdicții de rudenie) în numele iubirii, căsătoria nu va mai însemna cu vremea nimic, decât o patalama comică. Iar consecințele distructive ne vor afecta și pe mine și pe alții. Dacă nu direct în viața asta, îi vor afecta pe copiii sau nepoții mei.