avort

Problemele adolescentelor însărcinate

Mihail Hasminski, psiholog de criză


Foarte adesea ne bucurăm când mamele și tații noștri se uită la desene animate, joacă volei sau pur și simplu se comportă precum niște școlari. Ne întrebăm adesea cum erau ei la vârsta noastră, cum se îmbrăcau, cum se comportau? Avem impresia că părinții au fost dintotdeauna adulți, au făcut numai lucruri bune și au învățat foarte bine la școală. Dar dacă mama și tata încă învață? Dacă noi înșine suntem pe punctul de a deveni părinți?

În timpul liceului, fiecare fată se gândește, nu o dată: Va fi ea oare o mamă bună? Cum o să-i cheme pe copiii ei? Oare o să semene copiii cu ea? Gândurile acestea, însă, se risipesc precum  ceața de dimineață și, în realitate, arareori cugetăm adânc ce e aceea maternitate și ce înseamnă să fii părinte. Principala noastră problemă la vârsta școlară este alegerea viitoarei cariere și admiterea la facultate. Până acum ascundeam bomboane în sertar și îi cerem lui Moș Crăciun să nu ne prindă părinții niciodată sau ca aceștia să înceteze să ”nu ne înțeleagă”, căci ne credeam neînțeleși de ei. Dar mai devreme sau mai târziu sosește clipa când noi înșine trebuie să devenim părinți, fie că vrem sau că nu vrem. În asemenea situație, ni se pare că lumea se rupe în două și ne cuprinde panica…

Problema sarcinii la adolescență este una dintre cele mai actuale probleme în zilele noastre. Nu e numai una medicală, ci și una socială. Totuși, din păcate, sunt puțini aceia care se ocupă cu seriozitate de rezolvarea ei.

Noțiunea de sarcină timpurie se referă la mame însărcinate care au vârstă între 13 și 19 ani. Adolescentele se aruncă adesea în relații intime din dorința de a fi ”mai tari” decât alte colege; dar și publicitatea cotidiană a sexualității joacă un rol important în căutarea acestor relații.

De obicei, o mamă tânără nu este în stare să se întrețină pe sine, nu mai vorbim și de un copil. Nu de puține ori, ea se lovește de criticile și ostilitatea celor din jur, printre care se numără chiar și cei apropiați. Urmează o reacție firească de șoc, confuzie, rușine, frică și panică.

Fetele fac față cu greu emoțiilor puternice. Adesea, acestea duc la depresii și afectează starea psihică a adolescentei. Deodată apare întrebarea: ”Ce să facă mai departe: să păstreze sau să pună capăt sarcinii?” Cum să iasă din această situație? Este foarte important ca alături de fata însărcinată să fie un om în care ea are încredere și care să o ajute să ia decizia corectă.

Despre problemele sarcinii la adolescente corespondentul ziarului ”școala” a vorbit cu Mihail Igorevici Hasminski, psiholog ortodox care a scris și o carte despre psihologia crizei.

Ce o sfătuiți să facă pe o adolescentă care este într-o asemenea situație?

Cel mai important este să înțeleagă că acele emoții atât de puternice pe care le trăiește nu o pot ajuta să ia o hotărâre corectă. De aceea ea trebuie să se liniștească și să înceapă să gândească limpede: să gândească, iar nu să simtă. Adunați-vă toate gândurile, scrieți-le pe o hârtie pentru a fi clare, argumentate, căutați toate plusurile și minusurile. Încercați să reflectați logic și limpede. Dar țineți cont de faptul că trebuie trecute numai gândurile, niciun sentiment. Toate expresiile precum ”îmi vine să…, mi se pare că…, simt că…” trebuie neapărat lăsate deoparte.

Ce anume, în această situație, influențează luarea deciziei?

Te influențează foarte mult acea teamă pe care o trăiești. A rămas până astăzi o spusă a filosofului Aristotel, care a afirmat că ”Frica este durerea care apare din anticiparea răului”. De reținut faptul că aici cuvântul cheie este anticipare: ”Ce vor spune prietenul, părinții, profesorii? Cum o să trăiesc eu mai departe?” Dar toate aceste probleme nu fac parte din realitate. În cea mai mare parte, e vorba despre imaginația dumneavoastră referitor la ceea ce se poate întâmpla. Acest ”se poate” este de obicei foarte departe de realitate și el este cel care, de fapt, vă alimentează teama. Vă amintiți cum eram în vacanță în tabere și noaptea se povestea despre bau-bau și vampiri? Și acum tremur de frică când îmi amintesc. Atunci tremuram nu pentru că aceștia ar fi existat cu adevărat, ci pentru că eram obișnuiți să ni-i imaginăm. 

Este foarte important pentru dumneavoastră să nu vă păcăliți, să nu vă temeți de propriile gânduri. Tocmai acestea vă îngrozesc și vă tulbură cumplit. Trebuie pur și simplu să vă limpeziți. Frica e mai rea decât toate. Teama și emoțiile puternice cel mai adesea nasc panică. Ați văzut oameni panicați? Sunteți de acord că nu sunt în stare să trateze nici o problemă în mod rezonabil? Mai curând e invers, când suntem liniștiți putem să luăm hotărâri. Deci într-o astfel de stare de frică nu puteți să luați nici o hotărâre corectă. Nu încercați să faceți vreo prostie sub influența panicii. Când o să treacă panica, o să regretați amarnic. Nu spun că trebuie să fugiți de problemă, din contră. Nu spun numai să nu fugiți de ea, ci spun chiar mai mult: problema trebuie să fie rezolvată!

Și cum se poate rezolva?

E necesar să analizăm problema în mod logic și clar. Gândiți-vă la urmările avortului. În afară acestora, nu e nici un secret că există o mare posibilitate ca după avort să deveniți infertilă pe viață. Mai târziu, aceasta poate fi o problemă cu mult mai mare decât nașterea unui copil acum. Apoi, să știți dacă o fată a ucis deja o dată, a trădat pe cineva, atunci percepția față de ea va fi alta, negativă. Avortul este o crimă. Gândiți-vă cum v-ați simți după aceea, cum vă va fi afectată viața în continuare. Poate că ucideți fiica care v-ar fi fost o bună prietenă sau poate băiatul care ar fi fost un sprijin de nădejde în viitor. Cum ar fi fost dacă și dumneavoastră ați fi fost avortată? Acest pas îl lipsește pe micuțul dumneavoastră copil de soare, de prima iubire, de răsăritul soarelui, de prieteni… iar pe dumneavoastră vă lipsește de posibilitatea de a iubi, de a comunica, de a primi un sprijin, de a trăi pentru acest copil.

Fetele care sunt într-o astfel de situație cui să ceară ajutor?

De obicei, e dificil pentru o tânără să facă față singură crizei de sarcină și adesea trebuie să apeleze la mama ei. Compătimind-o, înțelegând-o, mama trebuie să-i acorde ajutor și sprijin, să creeze condițiile în care fata să poată să se liniștească și să gândească corect, să nu-i fie rușine și teamă de nimic. Dar dacă nu are o mamă capabilă de așa ceva, atunci neapărat trebuie să apeleze la o persoană înțeleaptă, duhovnicească, săritoare, bună, indiferent cine este ea – poate fi bunica, mama unei prietene, un preot, un profesor, un psiholog sau altcineva. În mod sigur veți primi ajutor și sprijin!

Dar ca să primești ajutor, trebuie mai întâi să-l ceri. Cum trebuie făcut acest lucru?

În primul rând, trebuie să se debaraseze de sentimentul acela mincinos de rușine: ”Cum să merg eu să cer ajutor?” Este absolut normal să ceri ajutor cuiva. Sunteți firavă, vulnerabilă, aveți nevoie de sprijin. E firesc să soliciți ajutorul! Iar pentru aceasta trebuie să faceți un prim pas: să recunoașteți că nu sunteți perfectă, că vă aflați într-o situație dificilă. Să nu vă fie teamă să faceți asta. Bateți la toate ușile, cereți ajutor, nu deznădăjduiți. Dumnezeu e cu dumneavoastră. Iar El lucrează prin oameni. Dar pentru aceasta, trebuie și dumneavoastră să faceți eforturi.

Ce fel de eforturi?

Să nu vă gândiți prea mult la sine. Trebuie să depăși acest egoism de a vă gândi doar la dumneavoastră și să începeți să vă gândiți la viața care se dezvoltă înăuntrul dumneavoastră. Trebuie să înțelegeți că un copil nu este o jucărie. Numai dumneavoastră puteți să-i protejați viața lui. Nimeni altcineva nu o poate proteja. Sau, invers, puteți să-l omorâți. Responsabilitatea acestei hotărâri se află chiar în mâinile dumneavoastră. Cuvântul ”responsabilitate” vine din cuvântul ”răspuns”. Iar răspunsul îl veți da dumneavoastră în fața vieții, în fața lui Dumnezeu, în fața oamenilor. În pântecele dumneavoastră nu se află un obiect oarecare fără suflet, ci o viață care nu poate fi curmată! Credeți-mă, nu degeaba în toate religiile (iar ele au acumulat toate experiențele generațiilor anterioare) e interzis să pui capăt unei vieți! Întotdeauna a fost pus semnul egal între avort și crimă.

În încheierea interviului nostru, vă rugăm să dați un sfat fetelor care nu sunt majore.

Haideți să ne imaginăm următoarea situație. Plecați undeva și pe drum găsiți pe neașteptate o piatră prețioasă mare și strălucitoare. Vă spuneți: ”Ce noroc, o adevărată bogăție! Nici nu pot să îmi dau seama cât de scumpă este!” Dar e foarte greu să o purtați. Iar însoțitorii dumneavoastră vă sfătuiesc să o abandonați, argumentând: ”Dar cum o să o târâi? Cum o să mergi cu ea prin discotecă? Cum să trăiești cu povara asta? La ce bun o asemenea greutate la vârsta ta?” Poate că e pe acolo și un băiat care se teme să ia asupra lui greutatea și să vă ajute, și de aceea o ia la fugă. Dar, spuneți-mi, pot acestea să fie un motiv să aruncați piatra cea prețioasă? De fapt acolo e viitorul dumneavoastră, acolo sunt toate bucuriile acestei vieți: primul strigăt, mânuțele moi, sărutările mamei… Gândiți-vă că acum purtați ceva greu, dar foarte scump. Puteți oare să-l aruncați în mizerie, la marginea unui drum? Sau vă adunați puterile și purtați acest dar al vieții, copilul? Alegerea vă aparține!



Traducere: Ioana Onofrei
Articol apărut în revista Familia Ortodoxă – nr. 47




Trimite comentarii prin formularul din subsolul paginii. Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *