Efectele dăunătoare ale coabitării consensuale

coabitare

foto: Katie Tegtmeyer /flickr

Coabitarea nu este o etapă sănătoasă către căsătorie şi, cu atât mai puţin, un înlocuitor al căsătoriei.

Patricia Lee June, 13 aprilie 2015, mertcatornet.com

Colegiul Pediatrilor din SUA a publicat recent o lucrare intitulată Coabitarea consensuală, care avertizează adolescenţii şi tinerii cu privire la efectele negative ale coabitării consensuale, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru copii, îndemnând părinţii să le vorbească copiilor despre faptul că nu trebuie să se mute împreună decât după căsătorie şi să insiste asupra beneficiilor pe care le aduce acest lucru.

În zilele noastre, numărul tinerilor care coabitează înainte de căsătorie îl depăşeşte pe al acelora care se căsătoresc, fără a locui anterior împreună. Cu toate acestea, cercetările în domeniu au arătat că locuitul împreună înainte de căsătorie (coabitarea consensuală) nu reprezintă o etapă de trecere către o căsătorie sănătoasă, ci, dimpotrivă, favorizează despărţirea cuplurilor sau divorţul, în cazul în care se ajunge la căsătorie. Printre efectele coabitării consensuale se numără scăderea gradului de satisfacţie conjugală şi creşterea nivelului de comunicare negativă. Cuplurile petrec mai puţin timp împreună. Comparativ cu bărbaţii căsătoriţi, bărbaţii angajaţi într-o relaţie de coabitare consensuală au tendinţa de a dedica mai mult timp preocupărilor personale.

La ora actuală, în cazul cuplurilor care optează pentru coabitarea consensuală, probabilitatea de a se căsători este mai mică decât acum 40 de ani. Dacă se exclud alţi factori care măresc riscul de divorţ, în cazul căsătoriilor precedate de coabitare consensuală probabilitatea de divorţ rămâne totuşi, cu 50% mai mare. (Anumite studii recente contestă acest lucru, dar acestea nu sunt fundamentate ştiinţific şi nu ţin cont de datele brute). De asemenea, în 27% din cazuri, relaţiile de coabitare consensuală se destramă în primii trei ani, fără a se ajunge la căsătorie.

Coabitarea consensuală este caracterizată de un nivel mai ridicat de violenţă a partenerilor. Femeile sunt expuse unui risc de nouă ori mai mare de a fi ucise de partenerul de viaţă, comparativ cu femeile căsătorite. Actele grave de violenţă sunt de patru ori mai des întâlnite în cazul cuplurilor care coabitează; actele de violenţă sunt cu aproape 50% mai frecvente în cazul cuplurilor care coabitează, dublându-se în cazul cuplurilor care se află într-o astfel de relaţie de mai mult de cinci ani.

În cazul bărbaţilor implicaţi într-o relaţie de coabitare consensuală pe o perioadă de 5-10 ani, care nu se încheie cu o căsătorie, procentul abuzului de alcool este mai mult decât dublu comparativ cu bărbaţii căsătoriţi; în cazul femeilor implicate într-o relaţie de coabitare consensuală care nu se încheie cu o căsătorie, procentul abuzului de alcool este de 4-7 ori mai mare comparativ cu femeile căsătorite.

Atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, rata infidelităţii, în anul precedent, este de peste trei ori mai mare faţă de cuplurile căsătorite. Din categoria persoanelor căsătorite, probabilitatea comiterii de infidelităţi, în cazul acelora implicate într-o relaţie de coabitare consensuală anterior căsătoriei, este cu 50% mai mare.

Sărăcia este mai frecventă în cazul femeilor angajate într-o relaţie de coabitare consensuală şi al copiilor acestora. Rata şomajului în cazul bărbaţilor este mai ridicată (15% faţă de 8%), iar în cazul celor angajaţi numărul de ore de muncă este mai mic. Comparativ cu femeile căsătorite, probabilitatea unui avort este de 10 ori mai mare în cazul femeilor angajate într-o relaţie de coabitare consensuală, rata mortalităţii şi a îmbolnăvirilor asociate cu avorturile fiind şi ea mai mare. Conform statisticilor, 89% din femeile care recurg la avort, au fost implicate într-o relaţie de coabitare consensuală; 40% dintre acestea au avut o astfel de relaţie cu trei sau mai mulţi bărbaţi. Avortul prezintă riscuri pentru viitorii copii, mai ales sub aspectul naşterii premature.

Copiii sunt expuşi unui risc mai mare de suferinţă

Copiii care supravieţuiesc suferă şi ei ca urmare a relaţiei de coabitare consensuală a părinţilor. Aceştia sunt expuşi unui risc mai ridicat de a pierde un părinte, ca urmare a divorţului sau separării, această situaţie putând surveni de mai multe ori. Copiii care se nasc în urma unei relaţii de coabitare consensuală sunt expuşi unui risc de peste patru ori mare de a suferi în urma despărţirii părinţilor înainte de împlinirea vârstei de trei ani (49%), comparativ cu cei care se nasc în urma căsătoriei (11%). (Acest risc este dublu în cazul afro-americanilor, triplu în cazul mexicano-americanilor şi de opt ori mai mare în cazul albilor). Un sfert dintre adolescentele implicate într-o relaţie de coabitare consensuală şi 19% din femeile aflate într-o astfel de relaţie rămân gravide într-un interval de şase luni. Dintre acestea, mai puţin de o cincime se căsătoresc într-un interval de şase luni (mai puţin de jumătate în cazul absolventelor de învăţământ superior).

Aproape o treime din cuplurile care se angajează într-o relaţie de coabitare consensuală au un copil dintr-o relaţie anterioară, aşa cum se întâmplă şi în cazul celor care se află într-o astfel de relaţie de cel puţin şase ani. Copiii care locuiesc cu un părinte şi cu partenerul de viaţă al acestuia sunt expuşi unui risc de 20 de ori mai mare de a fi abuzaţi sexual şi cu un risc de opt ori mai mare de a fi supuşi unor rele tratamente, comparativ cu copiii care locuiesc cu părinţii biologici, în cadrul familiilor căsătorite. Chiar şi în cazul cuplurilor care se căsătoresc, copiii provenind din relaţii anterioare sunt supuşi unui risc de opt ori mai mare de a fi victimele abuzurilor sexuale şi unui risc de trei ori mai mare de a fi neglijaţi. Fetele care locuiesc cu un părinte vitreg sunt expuse unui risc de 20 de ori mai mare de a suferi abuzuri sexuale şi unui risc de opt ori mai mare de a fi supuse unor rele tratamente comparativ cu copiii care locuiesc cu părinţii biologici, în cadrul familiilor căsătorite. Fetele care locuiesc cu un părinte vitreg sunt expuse unui risc de viol de 60 de ori mare decât cele care locuiesc cu părinţii biologici.

Femeile aflate în relaţii de coabitare consensuală suferă de depresie mai mult decât femeile căsătorite şi au receptivitate mai scăzută faţă de nevoile emoţionale ale copiilor. Copiii ale căror mame suferă de depresie prezintă un nivel mai ridicat al cortizolului, eliberat ca răspuns la stres (ceea ce poate reprezenta o explicaţie a hipertensiunii la vârsta adultă). Pentru copiii ale căror mame sunt necăsătorite, probabilitatea de a fi alăptaţi la sân scade la jumătate, ceea ce conduce la o creştere a ratei astmului, pneumoniei, infecţiilor auriculare şi intestinale, diabetului, obezităţii şi retardului intelectual.

În cazul copiilor cuplurilor căsătorite, probabilitatea de a locui cu ambii părinţi biologici la vârsta de 15 ani este mult mai mare decât în cazul copiilor cuplurilor angajate într-o relaţie de coabitare consensuală (62% faţă de 37%). Copiii din familiile monoparentale sunt supuşi unui risc dublu de suicid, abuz de alcool şi de droguri, comparativ cu copiii din familii biparentale, iar riscul de deces în urma unei adicţii este de trei ori mai mare în cazul fetelor şi de cinci ori mare în cazul băieţilor. Aceste riscuri se menţin şi în perioada adultă. Copiii ai căror părinţi se căsătoresc înainte de concepţia copilului prezintă un grad mai redus de agresivitate la vârsta de trei ani, comparativ cu copiii proveniţi din familii căsătorite în timpul sarcinii sau imediat după naşterea copilului, respectiv un grad mai scăzut de agresivitate decât copiii ai căror părinţi s-au căsătorit la mai mult de un an de la naşterea copilului. În cazul copiilor crescuţi de ambii părinţi biologici, probabilitatea de a comite o contravenţie sau o infracţiune este mai mică decât în cazul copiilor proveniţi din alte tipuri de relaţii familiale.

Copiii ai căror părinţi au fost implicaţi într-o relaţie de coabitare consensuală (înainte sau după naşterea acestora) sunt expuşi unui risc mai ridicat de sărăcie şi de obţinere de rezultate şcolare slabe, din clasa întâi şi până la facultate, consecinţele fiind un nivel mai scăzut de educaţie şi obţinerea de venituri mai mici, la vârsta adultă. În plus, aceştia se confruntă cu un risc mai mare de a suferi de pe urma neglijenţei în ceea ce priveşte asistenţa medicală, ca şi de pe urma unor afecţiuni cronice fizice şi psihice.

În cazul copiilor care locuiesc cu părinţii biologici sau adoptivi la vârsta de 14 ani, s-a observat un procent mai scăzut de sarcini în perioada adolescenţei; în cazul fetelor se manifestă o probabilitate mai mare de a se căsători decât a se angaja într-o relaţie de coabitare consensuală şi o probabilitate mai mică de a divorţa. Coabitarea consensuală măreşte riscul de despărţiri/divorţuri şi la nivelul copiilor, care tind să perpetueze acest ciclu.

Pe scurt, deşi coabitarea poate părea o etapă convenabilă către o căsătorie sănătoasă, în realitate aceasta agravează riscurile la care sunt supuşi atât partenerii, cât şi copiii existenţi şi viitori ai acestora şi chiar nepoţii. În cazul cuplurilor care coabitează probabilitatea de a se despărţi este mai mare, la fel şi probabilitatea de divorţ, în situaţia în care se căsătoresc. De asemenea, probabilitatea de a-şi înşela partenerul este mai mare decât în cazul cuplurilor căsătorite, la fel şi probabilitatea de manifestare a violenţei şi a abuzului de alcool.

Printre riscurile la care sunt expuşi copiii se numără: despărţirea părinţilor, părinţi vitregi, fraţi vitregi şi conflicte în familie cauzate de existenţa fraţilor vitregi; moarte provocată; deces/handicap cauzat de naşterea prematură; un număr mai mare de probleme comportamentale, anxietate, depresie, rezultate şcolare slabe, probleme de relaţionare socială; un număr mai mare de abuzuri şi de leziuni fizice.

Aceşti copii sunt, de asemenea, expuşi unui risc mai mare de abuz de substanţe toxice, alcool şi tutun; probleme mai grave de sănătate fizică şi psihică în copilărie şi la vârsta adultă, un număr mai mare de sinucideri şi de tentative de suicid, mai multe situaţii de îmbolnăvire cauzate de alcool şi de droguri; un risc mai mare de sărăcie; un risc mai mare de comitere de contravenţii şi infracţiuni.

În plus, există un grad mai ridicat de risc de viol, de activitate sexuală în adolescenţă, de sarcini premaritale (inclusiv riscuri de deces şi de naştere prematură pentru copii), de divorţ, consecinţele negative perpetuându-se până la a treia şi a patra generaţie.

Părinţii, pediatrii şi alţi practicieni din domeniul asistenţei medicale, profesorii, mass-media şi responsabilii cu elaborarea de planuri şi strategii trebuie să se implice în educaţia adolescenţilor cu privire la riscurile coabitării şi la beneficiile căsătoriei, care se întind pe întreaga viaţă, pentru întreaga familie şi pentru societate. Instituţia căsătoriei este unul dintre cele mai bune şi mai ieftine instrumente pe care le are la dispoziţie societatea în ceea ce priveşte sănătatea publică. Adolescenţii şi tinerii trebuie să fie încurajaţi să amâne relaţiile sexuale până la căsătorie, în beneficiul sănătăţii proprii, a copiilor lor, şi a societăţii, în ansamblu.

Patricia Lee June, MD, FCP este membră în cadrul consiliului Colegiului Pediatrilor din SUA.

Traducere: Aurora Conrad

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns