avort

Dezbaterea legii privind consilierea în criză de sarcină – 18 aprilie 2012

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citițaici textul proiectului.

Susțineți acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziție publică în această privință.

“A trata sarcina ca pe o simplă aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane. Indiferent pe ce poziție ne situăm, pro-choice sau pro-life, trebuie să respectăm demnitatea persoanei umane, și atunci trebuie să existe o responsabilitate în sexualitate, de aceea consider că această consiliere psihologică este necesară pentru ca responsabilitatea față de persoana umană să fie conștientizată pe deplin.


Sexualitatea umană nu este o simplă reproducere, sexualitatea umană, în fond, este corticalizată, nu are numai instinctul care funcționează, are valori morale, are valori axiologice. Sexualitatea umană diferențiază specia umană de alte specii și asta impune responsabilitatea față de sexualitate, impune niște reguli morale și responsabilitatea față de sarcină.


Sarcina nu este o boală, motiv pentru care noi vedem acest proiect de lege nu neaparat ca un proiect care ar putea să determine o scădere a numărului de avorturi, ci ca un proiect care redă demnitatea ființei umane.


Avortul este un act medical fără valențe terapeutice, acesta este un lucru foarte clar. Singurul moment în care avortul are valențe terapeutice este atunci când viața mamei este pusă în pericol iminent.”


Vasile Astărăstoaie, Președintele Colegiului Medicilor din România


*

Proiectul de lege privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină a fost inițiat pe 20.03.2012 de către deputații Marius Dugulescu, Sulfina Barbu și alți 49 de cosemnatari. Principalele prevederi ale acestei legi sunt înființarea unor cabinete care să ofere consiliere femeilor aflate în criză de sarcină și acordarea unei perioade de câteva zile de reflecție, astfel încât femeia însărcinată să decidă în deplină cunoștință de cauză asupra actului de întrerupere a sarcinii.

Activitatea de consiliere, așa cum este descrisă în proiectul de lege presupune:

– Cercetarea cauzelor care au determinat femeia însărcinată să ceară întreruperea voluntară de sarcină.


– Explicarea și ilustrarea cu imagini foto/video a procedurii medicale de avort.


– Informare cu privire la existența riscurilor și complicațiilor imediate și tardive, fizice și psihice ale avortului la cerere (precum: sterilitatea, suferința psihologică, sindromul post-avort etc.).


– Informare asupra dezvoltării embrionare și fetale din momentul conceperii copilului până la naștere, prin discuții și prezentarea unui scurt material video, precum și sublinierea faptului că din momentul conceperii, embrionul este o ființă umană în sensul deplin al cuvântului, a cărei viață va înceta în urma procedurii medicale.


– Prezentarea examinării fotografice a sarcinii și înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, acolo unde acest lucru este posibil.


– Explicarea alternativelor la avort, cum ar fi: posibilitatea de a încredința copilul spre adopție, darea copilului în asistență maternală sau în plasament simplu, creșe cu program săptămânal etc.


– Informarea cu privire la asistența socială, medicală, psihologică, financiară și materială, în timpul sarcinii și după naștere, furnizată de diverse instituții de stat sau organizații private.


– Înmânarea unei liste cu instituții și organizații ce oferă asistență și sprijin, cum ar fi: organizații non-guvernamentale, culte, asistență socială din partea primăriilor prin Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, centre maternale etc.

Așadar, avem în față un proiect de lege care vine în sprijinul femeii, oferindu-i dreptul la informare și accesul necondiționat la serviciul specializat de consiliere. În timp ce în țări precum S.U.A., Canada, Irlanda, Finlanda, Belgia, Olanda, Spania, Germania și alte state europene, activitatea de consiliere în criză de sarcină există de mulți ani, iar cabinetele de consiliere și-au dezvoltat activitatea prin creșterea accesului la informare, în România o astfel de inițiativă, care apare timid după 22 de ani de la Revoluție și după ce cifrele oficiale ating un număr de 22 de milioane de avorturi în perioada 1958-2008, ajunge să fie contestată public și să se solicite retragerea ei, în urma unei campanii masive de dezinformare apărută în presa românească în această perioadă.


În tabelul de mai jos sunt disponibile informații despre avort și consiliere existente în reglementările legislative ale altor țări:

În urma presiunilor mediatice și din necesitatea de a consulta opinia publică, pe 18 aprilie a avut loc o dezbatere pe tema acestei legi. Un număr de 35 de organizații non-guvernamentale au depus un memoriu și mai multe puncte de vedere pentru susținerea legii și 22 de organizații au cerut retragerea ei.

Lista participanților prezenți la dezbaterea organizată în Parlament pe 18 aprilie:


Pentru:

· Astărăstoae Vasile – Consiliul Medicilor din România


· Păun Daniela – Asociația „Darul Vieții” Timișoara

· Dunca-Moisin Maria Elisabeta – Mișcarea “Buna Vestire” pentru Apărarea Copiilor Nenăscuți


·  Băndoiu Andreea – Centrul de îngrijiri paliative “Sfânta Irina”


· Filip Cristian – Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca


· Jacolă Ileana – Asociația pentru apărarea Familiei și Copilului


· Capsali Iulian – Asociația pentru apărarea Familiei și Copilului


· Ștefan Daniela – Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni – Constanța


· Leonard Vancu – Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni – Constanța


· Iulian Oanță – Asociația Familiilor Catolice “Vladimir Ghika”


· Cioceanu Marian – Asociația Bio România


· Popa Olimpia – Alianța Familiilor din România – Tulcea


· Haideman Mădălina – Clinica Provita Internațional


· Iftimie Larisa – Asociația Provita Media București


· Nadane Alexandra – Asociația Orthograffiti


· Valea Cristina – Fundația Pro Vita Medica Timișoara


· Valea Ernest – Fundația Pro Vita Medica Timișoara


· Puiu Roxana – Asociația Pro-Vita București


· Burcea Mariana – Asociația Pro-Vita București


· Căciuloiu Livia – Asociația Acsis


· Rogoti Doina – Asociația Pro-Vita București


·  Hurdubelea Andrei – Voluntar pro-life


Împotrivă:

· Braga Andreea – Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen: Filia


· Vrăbiescu Ioana – Doctorand SNSPA


· Alexandra Ana – Asociația Front


· Anemțoaicei Ovidiu – Societatea de Analize Feministe  AnA


· Koo Borbala – SECS-Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală


· Dollores  Benezic – APADOR-Comitetul Român Helsinki


· Preda Oana – CeRe-Centrul de Resurse pentru Participare Publică


· Sorescu Irina – CPE-Centrul Parteneriat pentru Egalitate


· Avădanei Ioana – Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)


· Lupu Cristina – Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)


· Buhuceanu Florin – ECPI-Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice


· Mihai Tudorina – Asociatia Front


·  Băluță Oana – Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen: Filia


·  Iuliana Balteș – Asociatia de Planificare Familială din România 


· Dinulescu Beatrice– Asociația de Planificare Familială din România


· Pătrașcu Toma Alexandru – ASUR


· Laura Ciucu – Grup de psihologi terapeuți


· Dumitrescu Cristina  – Grup de psihologi terapeuți

Din păcate în presă a continuat oferirea de știri cu tentă manipulatoare, punând dorința de retragere a propunerii legislative pe seama opiniei publice. Aceasta s-a făcut prin prezentarea doar a contestatarilor legii ca acționând în numele societății civile, în timp ce majoritatea știrilor nici măcar nu au menționat că alte 33 de organizații ale societății civile susțin proiectul. De asemenea, știrile au asociat proiectul de lege cu interzicerea avortului și cu perioada de dinainte de 1989, asocieri vădit false pentru oricine citește textul proiectului de lege.

După întâlnire APADOR-CH a postat un articol care a depășit în minciună și tendință de manipulare toate relatările despre dezbatere. Acestui comunicat i-a răspuns asociația Darul Vieții, arătând punctual contrafacerile relatării dezbaterii și a poziției susținătorilor proiectului.


În general însă nu există în spațiul public o stenogramă a discuțiilor. Pentru informarea corectă a persoanelor interesate, oferim în continuare intervențiile importante.

După deschiderea dezbaterii și prezentarea ONG-urilor participante, deputatul Marius Dugulescu a declarat următoarele:

„În calitate de membru al Comisiei pentru Apărarea Drepturilor Omului și ca unul care m-am declarat întotdeauna un apărător al vieții, constatând fenomenul prin care România a ieșit întotdeauna pe locul fruntaș în Uniunea Europeană, am înființat Subcomisia pentru Demnitatea Umană, o subcomisie care să discute despre aspectele demnității umane, nu doar despre drepturi. Constatând faptul că femeile nu sunt informate asupra deciziei cruciale pe care urmează să o ia, am considerat normal acest proiect de lege, prin care nu încercăm, așa cum s-a stipulat în mass-media, să interzicem avortul în România – nu aceasta este intenția mea, iar cei care mi-au pus în gură aceste declarații le-au folosit ca pretext.  În urmă cu doi ani, la întrebarea unei jurnaliste dacă îmi propun interzicerea avorturilor prin înființarea acestei Comisii am răspuns că nu se poate, nu putem discuta despre interzicerea avorturilor în România, ca membru al Uniunii Europene, dar, ca un prim pas pentru conștientizarea femeilor care nu cunosc consecințele și opțiunile pe care le au, aș dori să inițiez un proiect de lege care să informeze femeia, ca să poată lua o decizie în cunoștință de cauză. De aici și până la acuzații de întoarcere în vremea lui Ceaușescu… ori este rea voință, ori îmi scapă mie argumentele pentru care se face o asociere între intenția mea și ceea ce au declarat alții. Nu sunt pentru interzicerea avortului, ci pentru informare și luarea deciziei în cunoștință de cauză.

De multe ori asistăm la presiuni din partea unor factori diverși, fie că este vorba de partenerul de viață, familia, societatea, presiuni care se pun pentru ca femeia să ia această decizie repede și necugetat. De aceea am considerat oportun să inițiez această inițiativă de lege, pentru ca femeia să fie informată, astfel să sting orice argumentație cum că eu aș urmări acest lucru, pentru că am fost acuzat că asta încerc și vă spun public faptul că îmi doresc ca femeia să fie informată, astfel încât, dacă este posibil, rata avorturilor în România să scadă, acele ființe nenăscute să aibă dreptul la viață, dacă mama va considera oportun acest lucru, decizie care trebuie luată atunci când mama este informată și nu dezinformată și care rămâne în continuare a femeii. Ea decide dacă face o întrerupere de sarcină sau optează pentru alte posibilități, pentru că nu acesta este motivul pentru care femeia face avort, există cazuri când femeia păstrează sarcina timp de 9 luni, dar consideră că nu poate avea grijă de copil după naștere și atunci apelează la adopție. Sunt multe cupluri care nu pot avea copii și există soluții pentru ca acest copil să fie lăsat să trăiască.”

Domnul Mircea Toader, liderul PDL în Camera Deputaților, a precizat în cuvântul său faptul că dezbaterea ar trebui să se concentreze pe oportunitatea și necesitatea acestei legi, mai ales că România nu este singura țară care încearcă să ofere acest timp de respiro mamelor aflate în criză de sarcină. A amintit de asemenea și despre modificarea Legii adopțiilor, care a avut ca rezultat micșorarea termenelor de adopție și simplificarea procedurilor. Liderul PDL a mai subliniat faptul că inițiativa legislativă nu este o încercare de a interzice avortul, ci o necesitate de a găsi soluții la situația actuală și un mod de a sprijini mama în decizia pe care o va lua.

Următoarea intervenție a aparținut domnului Vasile Astărăstoae – Președintele Colegiului Medicilor din România, care a declarat:

„După cum știți, Colegiul Medicilor v-a trimis un punct de vedere care a fost al Comisiei de Obstretică și Ginecologie și al Consiliului de Bioetică.
În expunerea pe care ați făcut-o, am văzut că inițiativa a fost determinată de numărul mare al avorturilor. Nu știu dacă acesta va fi influențat sau nu, dar problema este legată de ceea ce ați specificat la început despre demnitatea ființei umane. Astăzi este Ziua Europeană privind Apărarea Drepturilor Pacienților. Din cele paisprezece drepturi[i], din care în legislația românească are trecute doar șase, cred că cel mai important drept este dreptul la informare, acesta fiind un prim aspect pe care legea îl prevede: o informare cu privire la toate consecințele care pot să existe în urma unei întreruperi de sarcină.

Avortul este un act medical fără valențe terapeutice, acesta este un lucru foarte clar. Singurul moment în care avortul are valențe terapeutice este atunci când viața mamei este pusă în pericol iminent.


Sarcina nu este o boală, motiv pentru care noi vedem acest proiect de lege nu neaparat ca un proiect care ar putea să determine o scădere a numărului de avorturi, ci ca un proiect care redă demnitatea ființei umane.

Asistăm inclusiv la o manipulare semantică, sunt doi cercetători cu care Julian Săvulescu a fost de acord, care au spus că inclusiv nou-născutul este o potențialitate umană și nu este o persoană[ii], ceea ce este un lucru grav. Aceeași manipulare semantică se folosește cu privire la embrion, spunându-se că este o potențialitate umană și nu o persoană, o ființă, și atunci avem orice drept, însă trebuie să ținem cont de faptul că aceste drepturi sunt limitate și Consiliul Europei are protecția drepturilor embrionilor în care nu se vorbește de potențialitate[iii].

În opinia noastră acest proiect nu îngrădește libertatea femeii, pentru că a consilia este un act medical, care respectă deontologia profesională, iar intervalul de 5 zile nu este un interval mare. Singura mențiune pe care o avem în legătură cu acest proiect este necesitatea existenței egalității de șanse, astfel încât să poată beneficia de consiliere și persoanele care nu pot plăti acest serviciu.

Ultimul aspect este legat de demnitatea și sexualitatea umană: sexualitatea umană nu este o simplă reproducere, sexualitatea umană, în fond, este corticalizată, nu are numai instinctul care funcționează, are valori morale, are valori axiologice. Sexualitatea umană diferențiază specia umană de alte specii și asta impune responsabilitatea față de sexualitate, impune niște reguli morale și responsabilitatea față de sarcină.

A trata sarcina ca pe o simplă aglomerare de celule este un atac la demnitatea persoanei umane. Indiferent pe ce poziție ne situăm, pro-choice sau pro-life, trebuie să respectăm demnitatea persoanei umane, și atunci trebuie să existe o responsabilitate în sexualitate, de aceea consider că această consiliere psihologică este necesară pentru ca responsabilitatea față de persoana umană să fie conștientizată pe deplin.”

În intervenția pe care a avut-o doamna Diana Hătneanu, Director executiv al organizației APADOR – CH, a precizat faptul că nu este de acord cu îmbunătățirea proiectului de lege și a solicitat retragerea lui, motivând că, „un subiect atât de important nu poate fi rezolvat printr-o simplă inițiativă legislativă, ci este nevoie de o dezbatere reală pe studii de impact, financiare și sociologice, să se ajungă la un calcul de oportunitate și în funcție de rezultate, să fie propus un proiect de inițiativă legislativă sau nu”.

Dumneaei a mai adăugat că nu este împotriva informării, ci a faptului că femeia nu poate refuza această informare. De asemenea, a catalogat drept nepotrivit modul în care textul jonglează cu termenii care în opinia sa nu sunt interșanjabili, respectiv: copil, făt, embrion.

În ceea ce privește preambulul proiectului de lege, Doamna Hătneanu a declarat că lucrurile trebuie privite din perspectiva femeii și nu a copilului nenăscut, pe care l-a catalogat a fi fără drept la viață.

Pe parcursul discursului său, Doamna Hătneanu a susținut că nu există un drept la viață al copilului nenăscut, fiind cunoscută doar o Decizie a Curții Europene în privința Franței, care, din punctul dumneaei de vedere, ar trebui înțeleasă în sens invers[iv].

O altă persoană care a intervenit în discuție ca susținător al legii a declarat:

Embrionul chiar este o ființă umană; la fel ca și cuvintele bebeluș și adolescent, termenii de embrion și făt se referă la ființa umană în diverse stadii de dezvoltare, iar un copil este un copil indiferent cum îl numim.

Argumentul dreptului asupra propriului corp este inconsistent deoarece copilul nenăscut are un alt cod genetic decât al mamei lui, alte amprente, deci este o altă persoană.

Statutul de persoană este definit prin apartenența la specia umană și nu în dependență cu un anumit stadiu de dezvoltare din cadrul acestei specii.
Ceva neuman nu se poate schimba în ceva uman pe măsură ce crește, este uman de la bun început. Dreptul la viața nu crește odată cu vârsta sau cu mărimea omului, altfel bebelușii și adolescenții ar avea mai puțin dreptul la viața fata de adulți.
Informațiile doamnei Hatneanu nu sunt exacte cu privire la legislația internațională: există o hotărâre a Curții Supreme de Justiție a SUA din 2007 și una a Curții de Apel din 2008 care au stabilit ca femeile trebuie să fie informate înainte de avort și să beneficieze de descrierea tuturor riscurilor medicale cunoscute pe care le implica procedura.
Doamna Borbala Koo, reprezentant al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală din România a precizat în intervenția sa că „Legea Dreptului Pacientului garantează dreptul la informare și implicit obligă furnizorii de servicii medicale să furnizeze aceste informații”. De asemenea a afirmat că „este lăudabilă intenția inițiatorilor de a asigura o informare detaliată a femeii, dar momentul în care se face informarea este o problemă. Ar trebui să ne concentrăm eforturile de informare înainte ca femeia să fie însărcinată. Poate că ar trebui să încercăm să facem o investiție focalizată pe prevenirea unui asemenea moment pe care îl recunoaștem cu toții ca fiind critic.”

Constatăm, din păcate, că afirmația de la început a domnului Vasile Astărăstoae a rămas fără ecou. Deși Domnia Sa a ținut să puncteze că sarcina nu este o boală și nu trebuie tratată ca o aglomerare de celule, organizațiile pro-avorționiste promovează în continuare ideea că sarcina este o problemă de care femeia trebuie să scape cât mai repede, un moment critic, nedorit, ca și cum a fi mamă este un accident, o eroare, ceva care trebuie evitat cu orice preț, oricât de mare ar fi acesta.

Doamna Borbala Koo a mai afirmat că argumentele medicale exprimate nu sunt recunoscute de Organizația Mondială a Societății și prin urmare nu consideră că o lege poate fi susținută cu astfel de argumente. În opinia sa, „legea va avea consecințe dramatice asupra femeilor din mediul rural și din medii defavorizate, dar și asupra tinerelor”, motiv pentru care a solicitat retragerea legii.
Faptul că promotorii avortului nu doresc ca femeia să fie informată și să afle despre ce i se întâmplă este un lucru cunoscut. Mai problematic este faptul că fac acest lucru într-un mod diferit de principiile onestității  maschând ceea ce se întâmplă în realitate.

De exemplu, profesorul Byron Calhoun vice-decan al  Departamentului de Obstretrică și Ginecologie de la Universitatea de Vest Virginia-Charleston și pionier în furnizarea de îngrijire perinatală de tip hospice copiilor nenăscuți și părinților lor, citează în studiul  „Nașterea și avortul prematur: de ce revistele medicale nu ne oferă o imagine reală” 127 de articole, recenzate și publicate pe parcursul a cinci decenii, care prezintă toate un risc crescut de naștere prematură în urma unui avort.

În ciuda dovezilor copleșitoare ale existenței conexiunii dintre nașterea  prematură și avort, scrie Calhoun, „organizații medicale de frunte pentru sănătatea femeilor, inclusiv Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie (ACOG), în Breviarele lor pentru 2011, publicate online, refuză să recunoască riscul asociat crescut al travaliului prematur sau volumul substanțial al literaturii ce pune această problemă”.

Același lucru se întâmplă și cu Organizația Mondială a Sănătății. În Raportul de acțiune globală privind nașterea prematură se spune că aproximativ 15 milioane de copii se nasc prematur în fiecare an. Adică mai mult de 1 din fiecare 10 copii născuți în întreaga lume. În ciuda gravității situației, raportul OMS concluzionează că mecanismele și cauzele nașterii premature rămân în continuare în mare parte necunoscute. Unul dintre motive este faptul că revistele medicale au tendința de a denatura adevărul despre factorii asociați nașterii premature și de a ascunde concluziile care prezintă legătura cu avortul.

Calhoun subliniază faptul că victimele adevărate ale acestor concluzii false nu sunt cercetătorii, ci femeile care nu sunt  consiliate corespunzător cu privire la legătura dintre avortul anterior și nașterea prematură.[v]

Domnul deputat Marius Dugulescu a propus la un moment dat ca femeia să primească un pachet informativ despre consecințele avortului, rămânând la latitudinea ei dacă îl citește sau îl aruncă la gunoi, iar peste trei zile să se poată întoarce la medic fără să treacă pe la consilier. Dar câteva pliante nu sunt suficiente pentru a reliefa aspectul cel mai important, faptul că femeia este însărcinată cu un copil, care este viu. Acest fapt se poate vedea doar pe examinarea ecografică. }n acel moment femeia poate deveni conștientă că este mamă, că are deja un copil, că nu acum decide dacă să aibă sau nu, ci că decide dacă să îl lase în viață sau nu. În plus, în criza de sarcină femeia are nevoie să discute cu o persoană care, pe lângă informațiile generale, are capacitatea de a analiza cazul ei concret. Consilierea față către față este vitală pentru o decizie informată care să aibă în vedere toate laturile problemei, pe care nu le pot surprinde niște pliante, oricât de bune ar fi. În plus, doar un consilier uman poate să ofere soluții potrivit dorințelor mamei, în cadrul dezbaterii diferitelor opțiuni.

În intervenția pe care a avut-o Doamna Cristina Valea de la Fundația Provita Medica Timișoara a precizat următoarele:

De 14 ani facem aceasta consiliere pentru criza de sarcină în foarte bună colaborare cu medicii ginecologi și cu cabinetul de planning familial.

Până în prezent am discutat cu 8.800 de paciente; e vorba despre femei sănătoase, dar pentru care sarcina a venit într-un moment dificil din viața lor – au probleme cu soțul, cu părinții  – și atunci vor să scape de acea sarcină în aceeași zi.

Niciuna dintre aceste femei nu ne-a reproșat că am discutat cu ea, că am fi traumatizat-o sau că i-am fi influențat decizia în vreun fel. Ședința de consiliere durează foarte puțin, dar pacienta este informată asupra riscurilor pentru că fiecare pacientă trebuie să semneze acele riscuri înainte să urce pe masă, dar de multe ori ea citește bilețelul în fugă, nu înțelege nimic din acei termeni, semnează și face chiuretajul și se trezește mai apoi că este prea târziu. De aceea s-a înțeles din partea conducerii spitalului și a medicilor că această discuție este foarte binevenită.

Au fost 650 de femei care s-au răzgândit și au păstrat copilul; niciuna nu și-a abandonat copilul, niciuna nu a venit să reproșeze că am influențat-o în vreun fel,  decizia a fost a lor. Noi asta și vrem prin consilierea aceasta pe care eu oricum o fac, ca femeia să fie informată. Este un proces care nu merge doar pe consiliere, noi preluăm cazul mai departe și ajutăm în continuare.”

Diana Hatneanu, director APADOR-CH:

“Este minunat ce faceți, dar nu avem nevoie de o lege care să vă oblige să faceți asta și să oblige toate femeile să facă asta. Exact așa cum o faceți acum este minunat, păstrați-o.”

Cristina Valea:

Da, dar este limitat ca număr de femei. Pot beneficia doar femeile din clinică. Sunt foarte multe femei care ar vrea să beneficieze de consiliere și nu au posibilitatea. Aș fi vrut să fiți și dumneavoastră lângă mine acolo, când discut cu aceste persoane pentru că ele sunt mulțumite de acest lucru.”

Reprezentantul Clinicii Pro Vita Internațional:

“Lucrez chiar în domeniul consiliere înainte de avort. Vă spun pe scurt ce se întâmplă:

Femeia vine plângând, cu foarte multe temeri, cu foarte multe întrebări, vine instabilă emoțional, de aceea nu este în stare în acel moment să decidă. Nimeni nu poate decide în locul ei. Ce face consilierul? Nu face decât să fie lângă ea.

A fost atacat acest termen de consiliere, dar există Codul Deontologic și Legea psihologului care nu ne permite să  manipulăm, să sfătuim, ci doar să informăm. Dar, mai mult decât această informare la nivel fizic de care am vorbit până acum există această informare la nivel psihic.

Pe de altă parte, de ce să fie nevoie de o lege pentru a face ceva ce oricum se întâmplă? Pentru că este o metodă de prevenție pentru traumele ulterioare.

O persoană de 62 de ani a făcut în urmă cu 20 de ani un avort împotriva voinței ei. Nu a avut puterea să spună NU în acel moment. Este greu de descris suferința acestei persoane, în ce stare a ajuns. A putut să-și ierte soțul pentru abuzul emoțional, sexual, amenințările fizice, dar n-a putut să-l ierte pentru acest lucru și nici să se împace cu ea însăși. E greu să înțelegi în ce stare mentală și psihică e acum.

Dacă se face aceasta consiliere nu se întâmplă altceva decât să ajutăm femeia să își asume decizia. E vorba de asumarea propriei decizii, de a recunoaște ceea ce își dorește, nu de obligare.”

Andreea Bandoiu, directorul Centrului de Îngrijiri Paleative Sfânta Irina:

“Timp de 14 ani am asistat femei bolnave de cancer, majoritatea dintre ele cu cancer în zona genitală care regretau că au avortat neavând suficiente informații la îndemână[vi].

Există o strânsă legătură între avort și cancerul de col uterin. România este prima țară din UE la cancerul de col uterin, cu cea mai mică de supraviețuire. Trebuie să vedem care sunt costurile unui bolnav de cancer în comparație cu costurile acestei informări.”

Borbala Koo, reprezentant al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală din România:


“Recomandarea mea este ca inițiatori să ceară dovezi științifice care să susțină argumentele medicale pe care le folosiți. Este nevoie de documente științifice pentru relația dintre avort și cancer de col, de sân. Nu există date științifice care să spună că o femie care are avorturi are mai mari riscuri de cancer de col uterin.”

Vasile Astărăstoae:

“Am pregătire medicală, vă voi pune la dispoziție exact acele studii care vorbesc de această relație. Aceste traumatizări pot să conducă la acest lucru. Trebuie să discutăm rațional de la început, să lăsăm ipocrizia la o parte. Eu sunt medic legist, nu am niciun interes în acest domeniu și atunci să discutăm cu argumente. Eu am venit aici pe o poziție neutră. Eu reprezint aici punctul de vedere al Corpului Profesional, nu expun punctul meu de vedere personal, este mult mai radical. Atunci când avem interese este bine să fim prudenți și să venim cu argumente.

Am fost un adversar față de măsurile ceaușiste, se poate vedea asta din dosarul meu, aici nu este vorba de niște măsuri represive, este cu totul altceva. Discutăm dacă realizăm sau nu o consiliere. Eu asta am citit în textul de lege.”

 Toma Pătrașcu, Asociația Secular–Umanistă din România:
Suntem uimiți cum domnul Vasile Astărăstoae girează niște falsuri medicale.
Expunerea de motive cuprinde nenumărate falsuri medicale; de ce Organizația Mondială a Sănătății nu listează nicăieri cancerul de col drept o consecință a avortului?

 Grup de psihologi terapeuți:
Părerea noastră este că el accentul trebuie pus pe educație sexuală pentru a preveni situațiile în care avortul este singura opțiune. Nu trebuie să acționăm la nivelul efectului, ci la nivelul cauzei. Se știe că oamenii au o reticență față de mersul la psiholog. Se poate da un pachet femeilor însărcinate, dar multe femei sunt analfabete, vin din mediul rural și nu au o educație elementară. Din ce în ce mai multe minore sunt mame. Considerăm că ambii părinți trebuie să fie responsabilizați prin participarea la această consiliere, dacă se va realiza.

Leonard Vancu – Fundatia Sf. Martiri Brancoveni:

“Vă arăt un copil care a fost și făt și care este o consecință a unei erori medicale. Acest prunc trebuia să fie avortat pentru că mulți medici instigă la avort, dar trăiește datorită faptului că mama lui a beneficiat de consiliere.”

Întrebare: Există medici care instigă la avort?

Răspuns: Da, majoritatea medicilor.

Această mamă a fost trimisă la avort din diverse motive pe care le știți cu toții: Sindrom Down, sarcină oprită din evoluție. Mama a fost consiliată, acest prunc trăiește, este sănătos și este o dovadă că această lege este benefică.

Dreptul femeii de a nu fi informată nu există, elîncalcă trei legi interne și una internațională: Legea medicului și a pacientului, Legea sănătății publice, Constituția României și Constituția Europeană.

Olimpia Popa – AFR Tulcea

“Cunosc multe femei care au făcut avort, dar nu știu niciuna dintre ele căreia să i se fi spus că este posibil să facă hemoragie, există pericol de perforație, instabilitate secundară și altele. La fel cum nu știu nicio femeie căreia să i se fi spus atunci când a primit anticoncepționale că există riscul de infertilitate.

De 2 ani fac un program de informare în școli destinat elevilor între 14 și 18ani. Tinerele despre care spuneți că nasc destul de frecvent nu au nicio idee despre ce înseamnă un avort. Au senzația că este ca și cum ai scoate o cireașă dintr-un castron. Am vorbit cu foarte multe și la sfârșitul programului le întreb: Care este cel mai mare beneficiu, cu ce ați rămas de aici? Și răspunsul este: am aflat totul despre avort, nu vreau să trec prin asta niciodată.”

Vasile Astărăstoae:

“Inițiativa legislativă nu este o propunere nouă, ea există deja în multe țări europene. Bineînțeles că sunt necesare politici intersectoriale, pe lângă acest proiect.”

Mariana Burcea:

“Dreptul nostru la consiliere înseamnă în primul rând dreptul la civilizație, la informare. Avem nevoie de o consiliere constructivă, de încurajare pentru femeile care nu au curaj să lupte cu părerile celor din jur. Multe femei fac avort nu pentru că vor neaparat să scape de o sarcină, de un copil nedorit, ci pentru că nu au curaj să lupte cu presiunile soțului, ale familiei, ale societății.”

În ultimele minute ale dezbaterii domnul deputat Marius Dugulescu a încercat să ofere un număr egal de intervenții susținătorilor proiectului de lege și contestatarilor acestuia. La un moment dat lucrurile s-au precipitat, câteva persoane dintre contestatari au încercat să întrerupă un vorbitor care susținea proiectul, iar unul dintre participanții din sală le-a spus celorlalți: “Dacă mamele voastre v-ar fi avortat, acum nu mai erați în această sală”. După închiderea dezbaterii, în timp ce participanții mai schimbau câteva cuvinte, reprezentanții Asociației “Darul Vieții” au considerat că ar fi bine ca oamenii să vadă cum arată exact copilul nenăscut în diferite stadii de dezvoltare, cum arată un copil care este avortat și cum arată un copil care a fost la un pas de a fi avortat dar a fost născut și a crescut mare.

Fără a se menționa terminarea dezbaterii și trecerea la discuții personale, comunicatul APADOR-CH descrie în mod abuziv și tendențios acest moment, prezentându-l ca un veritabil atac care dă măsura terorizării la care vor fi supuse femeile în criză de sarcină dacă proiectul de lege va fi aprobat. Din păcate, acesta este doar unul dintre elementele neoneste prin care contestatarii proiectului de lege încearcă, prin orice mijloace, să obțină retragerea lui. Pentru cine a trăit în perioada comunistă ori a citit romanul „1984” a lui George Orwell, solicitarea de a retrage proiectul din dezbaterea Parlamentului nu este altceva decât o tentativă de a rescrie istoria, specifică totalitarismului, total nedemocratică.



[i] Dreptul la informare corectă face parte din Carta Europeană a Drepturilor Pacienților. În legătură cu acest drept, se precizează: “Fiecare individ are dreptul să primească toate informațiile referitoare la starea de sănătate, la serviciile de sănătate și cum să le folosească precum și tot ce-i poate oferi cercetarea științifică și inovația tehnologică.

Profesioniștii și toți furnizorii de îngrijiri de sănătate trebuie să ofere o informare personalizată pacientului, adaptat în special particularităților religioase, etnice și lingvistice. Aceste informații trebuie să fie făcute ușor accesibile înlăturând obstacolele birocratice, educând furnizorii de sănătate, pregătind și distribuind materiale informative. Fiecare individ are dreptul la acces direct la informare asupra cercetărilor știintifice, farmaceutice și inovații tehnologice, fie din resurse publice, fie private, daca aceasta îndeplinește criteriile de corectitudine și transparență.”

[ii] Este vorba despre articolul: “Avortul post-naștere. De ce ar trebui noul născut să traiască?”, publicat în revista Journal of Medical Ethics, editată de profesorul român Julian Săvulescu, Director al Centrului de Etică Aplicată Uheiro de la Oxford. Articolul a fost scris de către cercetătorul Alberto Giublini și studentul Francesca Minerva. Cei doi susțin că “atât fetusul cât și nou-născutul sunt ființe umane și potențiale persoane, dar niciunul nu este o «persoană» în sensul de a avea «drept moral la viață»”.
Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de către Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 precizează în articolul 3: „orice ființă are dreptul la viață, la libertatea și la securitatea persoanei sale”.

În Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice, adoptat la 12 decembrie 1966, se precizează la articolul 6: „Dreptul la viață este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie să fie protejat de lege. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de viața sa”.

În Articolul 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se precizează: „Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat, decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal, în cazul în care infracțiunea este sancționată cu această pedeapsă prin lege”.

În Articolul 4 din Convenția Americană a Drepturilor Omului, adoptată la 22 noiembrie 1969 la San Jose (Costa Rica), se precizează: ”Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale. Acest drept trebuie să fie protejat de lege, în general începând din momentul concepției”.

[iv] Se face referire la hotărârea Vo contra Franței dată de CEDO în 8 iulie 2004, cu privire la cazul unei femei, care a dat în judecată statul francez după ce a ajuns în spital pentru o naștere și în urma unei confuzii i-a fost aplicat un sterilet, iar copilul a murit. În acest caz Curtea a refuzat să clarifice statutul embrionului, prin calificarea sau nu ca persoană, însă acest lucru nu înseamnă că CEDO nu recunoaște dreptul copilului nenăscut, ci faptul că adoptă o poziție neutră.

[v] Informația se găsește în limba română pe site-ul Provita Media. iar sursa originală a articolului este site-ul organizației C-FAM.

[vi] Din octombrie 2006, 8 organizații medicale recunosc că avortul crește riscul femeii, în acest mod. Majoritatea cercetărilor epidemiologice recente examinează doar riscul în discuție – efectul legăturii independente. Majoritatea cercetărilor recente omit efectul primului risc (pierderea efectului protector al nașterii de copii), deoarece acesta este deja acceptat ca un fapt bine înrădăcinat în literatura medicală. O majoritate copleșitoare de studii epidemiologice susține existența legăturii independente. Au fost efectuate 70 de studii epidemiologice, începând din 1957, și aproximativ 80% dintre ele au arătat o corelare ]ntre avort și riscul crescut al cancerului mamar. Cercetarea pe animale și dovezi biologice considerabile vin de asemenea în sprijinul unei asemenea legături. Chiar și cei mai zeloși oponenți ai legăturii dintre avort și cancerul mamar sunt de acord că motivele biologice sunt corecte din punct de vedere fiziologic. Nici un om de știință nu a respins sau a pus la îndoială dovezile biologice.

Andrew Schlafly, consultant general al Asociației Chirurgilor și Medicilor Americani, a afirmat într-un articol, că diferențele ratelor cancerului mamar între grupuri etnice similare pot fi explicate prin diferențele ratelor avortului. El scria:

„Variațiile regionale ale ratelor cancerului mamar între grupuri etnice similare confirma legătura dintre avort și cancerul mamar. În Marea Britanie, de exemplu, se observă cum rata cancerului mamar descrește ferm, dacă ne uităm la Anglia, unde avortul este un lucru obișnuit, apoi la Irlanda de Nord, unde avortul este ceva neobișnuit și, în cele din urmă, la Irlanda, unde avortul este interzis.

În SUA, se pot observa relații similare între avort și cancerul mamar. Regiunea San Francisco Bay, inclusiv Berkeley, cunoscută pentru acceptarea avortului de mai multă vreme, are o rată a cancerului mamar cu 9% mai mare decât restul statului California, conform informațiilor Departamentului de Finanțe și Statistici ale acestui stat privind evidențele vitalității. Într-un alt exemplu, statul Long Island avea o rata înaltă a cancerului mamar, încât politicienii au dat vina pe mediu. Dar acest stat avea o industrie a avortului care funcționa încă din 1970, când a legalizat procedura înaintea deciziei Roe vs. Wade (Decizia Curții Supreme a SUA, din 1973, care a anulat legile statelor care interziceau avortul), și primele și cele mai solicitate clinici de avort din SUA au fost cele din Long Island. La celălalt pol se afla statul Wyoming, care are ratele cele mai mici ale avortului din toate statele și are cele mai joase rate ale cancerului mamar la femei comparativ cu tot restul Statelor Unite.”

Cercetările actuarului și statisticianului britanic Patrick Carroll, director al Institutului de Cercetare a Populației și Pensiilor din Londra, vin și ele în sprijinul afirmației lui Schlafly. Carroll utilizează datele naționale din Marea Britanie, care țin evidența fiecărui caz de cancer mamar și avort.


Cercetările sale arată că avortul – în special la femeile nulipare (cele care nu născuseră atunci când au avortat) – reprezintă cea mai bună prognoza a tendințelor cancerului mamar.”

Carroll a descoperit, de asemenea, că diferențele geografice ale ratelor cancerului mamar în Insulele Britanice și în Suedia, Finlanda, Republica Ceha și Irlanda pot fi explicate prin diferențele ratelor avortului și, într-o măsură mai mică, prin diferențele ratelor fertilității.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *