avortcriza de sarcină

Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 2 / "Mi-am ucis doi copii: au trecut 15 ani și nu vreau să mai ascund asta" – istoria Katrinei Fernandez

 

Katrina Fernandez, autoarea mărturiei de mai jos, este o mamă care a trăit vreme de 15 ani cu traume profunde, în urma a două avorturi. În ambele cazuri a fost dezinformată despre ce este avortul și implicațiile lui. După convertirea la catolicism (în spațiul american, predominant neoprotestant, mentalul colectiv le oferă celor care caută ceva mai profund catolicismul, ca primă opțiune; în ultimii ani a devenit din ce în ce mai cunoscută în spațiul public și Biserica Ortodoxă – n. tr.), în 2006, a creat blogul The Crescat. După 6 ani, pe 22 mai 2012, a postat propria mărturie revelatoare pentru cât de greu se reface sufletul unei femei după avort.



Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU intezice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia! Citiți aici textul proiectului.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugați să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com . 
 
Mi-am ucis doi copii: au trecut 15 ani și nu vreau să mai ascund asta 

Katrina Fernandez 
Pe autocolant scrie: „Avortul nu te face ne-însărcinată, ci te face mama unui copil mort”. „Mamă” este un cuvânt puternic. Are multe sensuri și când o femeie devine mamă ea se schimbă fundamental. „A face cele ale mamei” înseamnă a crește, a hrăni, a îngriji, a proteja. „Mama”, ca substantiv, înseamnă o persoană de sex feminin, care este însărcinată sau dă naștere unui copil, sau o persoană de sex feminin al cărei ovul se unește cu spermatozoidul, având loc conceperea unui copil. 
 
Conform acestei definiții, dacă ați fost vreodată gravidă, sunteți o mamă. Chiar dacă ați făcut avort, sunteți încă o Mamă… o Mamă îndoliată.
 
„Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu sunt.” (Matei 2, 18)
 
Nu există nicio consolare pentru mama care pierde un copil. Ea va plânge în inima ei pentru tot restul vieții. Față de această durere, avortul nu doar răpește viața unui copil și îi răpește mamei copilul, ci, în plus, îi răpește mamei și doliul. Ei nu i se îngăduie să plângă, pentru că ea nu se poate numi în public Mamă.
 
Susținătorii avortului nu vor admite niciodată că o femeie care a făcut avort este o Mamă, deoarece asta ar însemna că recunosc faptul că a avut un copil – nu un grup de celule, ci un copil real, viu. Vedeți, atunci când fetele încep să aibă menstruație, nimeni nu le spune că ar putea deveni mame, mame ale unui grup de celule, și, cu toate acestea, sunt încă mulți oameni care mai cred că avortul este ca și cum ai avea o perioadă dificilă sau este vorba de eliminarea unui cheag menstrual mare. Așa mi s-a spus când am fost la clinica lor, acum cincisprezece ani. Doi ani mai târziu, când am revenit acolo pentru a face al doilea avort, am avut parte de aceeași minciună.
 
Timp de cincisprezece ani am trăit cu durere, rușine și vinovăție pentru ceea ce am făcut. Am trecut prin negare, furie, depresie. Abia după convertirea mea la catolicism am reușit să mă împac cu mine însămi, lucru de care aveam atâta nevoie. Odată cu iertarea am primit cea mai importantă însărcinare din viața mea… să spun la cât mai multe femei cât de oribil, rău și josnic este avortul.
 
Mi-au trebuit însă șase ani pentru a-mi face curaj. Ca să pot vorbi cu onestitate despre adevăr, trebuia să vorbesc și despre trecut și aici mă blocam. Astăzi scriu despre acest trecut pentru ca, în sfârșit, să recunosc public ceea ce am făcut și să fac ceea ce este necesar pentru crimele mele, astfel încât alții să știe clar că avortul distruge sufletul într-un mod fundamental.
 
Am ales această zi pentru a vorbi.
 
Iată adevărul pe care atâția ani l-am negat și l-am ținut departe de spațiul public: am ucis doi dintre copiii mei, mi-am lipsit părinții de doi nepoți și am omorât pe frații fiului meu. În plus, aceste avorturi mi-au provocat o afecțiune cunoscută sub numele de”cervix incompetent” (nu este complet închis), datorită căreia am născut prematur un alt băiat care a murit după o luptă de o săptămână, în unitatea de terapie intensivă, în 2001. Suferințele pe care le-am îndurat eu și pe care le-am cauzat altora sunt incomensurabile și sentimentul vinovăției m-a dus în pragul sinuciderii. Sunt o lașă, în orice mod.
 
Am fost o lașă când am fost tânără, fiind incapabilă să îmi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele sexuale, și sunt o lașă încă, pentru că nu am vorbit cu sinceritate împotriva avortului atât de mulți ani.  Nu am reușit să strig din toată puterea adevărurile urâte despre avort, astfel încât să fie auzite de toți. Odată am încercat să ajut o prietenă care se gândea dacă să facă sau nu un avort, dar i-am spus doar cât de mult am putut, fără să-i vorbesc despre propriul meu secret oribil, groaznic. În final, fără să discut și despre asta, ceea ce i-am spus nu a fost de ajuns și a făcut avort. Am eșuat datorită tăcerii mele.
 
Dar nu mai vreau să mai fiu lașă de acum încolo. În aceste vremuri, nimeni nu își poate permite să mai fie un laș. Prețul tăcerii noastre se plătește cu sângele a milioane de copii nevinovați, avortați. Acesta este un rău care trebuie să se termine.
 
Femeile, femeile din America care au făcut avort, ele vor fi cele care vor determina cele mai mari progrese împotriva avortului și vor schimba inima națiunii noastre. Acum, în acest an electoral, este timpul să se ridice și să spună sincer, cu detalii dureroase, necenzurate, ce se întâmplă femeilor când fac avort și cum avortul le schimbă pentru totdeauna, cu speranța că nimeni nu va mai suferi aceeași durere. Am tăcut prea mult timp.
 
Vă rog ierați-mi tăcerea mea și îmi cer iertare pentru sminteala pe care cuvintele mele poate o cauzează. Și să știți că oricât de jalnică ar fi părerea pe care vi-o puteți face despre mine, ea pălește în comparație cu părerile pe care le-am avut eu despre mine.
 
Sursă: LifeSiteNews.
 


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *