avort

Victime ale violurilor care au sfidat prejudecățile adepților avorturilor alegând să păstreze copiii

Sursa
De Sarah Terzo

Oricine are ceva vechime în mișcarea pentru viață și-a pus cel puțin o dată întrebarea: „N-ar trebui ca avortul să fie legal în cazul în care o femeie a fost victima unui viol?”
Chiar dacă potrivit statisticilor făcute de Planned Parenthood mai puțin de 1% dintre avorturi sunt făcute de către femei care au fost victimele unui viol sau incest, adepții mișcării pentru dreptul la alegere a femeilor de a face avort insistă ca aceste avorturi să devină legale în SUA, chiar dacă acest lucru va avea ca rezultat mii de avorturi pe an făcute din cu totul alte motive.
De fapt, hotărârea judecătorească din cazul Roe vs. Wade a fost dată pe un argument legat de viol – Norma McCorvey, în calitate de reclamant sub numele fictiv de Jane Roe, a susținut că a fost supusă unui viol în grup și de aceea avea nevoie să facă avort. Câțiva ani mai târziu, ea a recunoscut că a mințit în legătură cu violul ca să atragă simpatia adepților mișcării pentru dreptul la alegere.
Aceștia au convins cu succes publicul că victimele violurilor au nevoie de avorturi. Se prezumă că femeile care au rămas însărcinate în urma unui viol sunt incapabile să-și dorească copilul, că nu vor fi fericite să nască acel copil și că este complet nefiresc că o femeie să dorească să aibă copilul unui violator.
Când adepții mișcării pentru dreptul la alegere aduc argumente în sprijinul legalizării avortului în caz de viol, le lipsește mereu un element din discurs – părerile femeilor care au fost violate și au păstrat copii rezultați. Vocile acestora ar trebui ascultate atât de către adepții mișcării pentru dreptul la alegere, cât și de către cei ai mișcării pentru viață. Aceste persoane sunt singurele care cunosc din interior traumă emoțională pe care o provoacă un viol și oroarea stârnită de gândul că au rămas însărcinate în urma acestuia. Și ceea ce ne spun s-ar putea să ne surprindă.
Kathleen DeZeeuw, mama unui copil conceput în urma unui viol a luat atitudine împotriva adepților mișcării pentru dreptul la alegere al femeii care susțineau legalizarea avortului în caz de viol:
Ca victimă a unui viol și mamă a unui copil conceput în urma unui viol, mă simt personal atacată și insultată de fiecare dată când aud că avortul ar trebui să fie legalizat în caz de viol sau incest. Mă simt de parcă eu și celelalte femei în situația mea suntem folosite pentru promovarea avorturilor, deși n-am fost chemate să ne exprimăm și noi părerea. (1)
Cum ar trebui să o tratăm pe femeia care a fost violată și se gândește să facă avort?
DeZeeuw zice:
Cum am mai spus, o femeie este în acele momente extrem de vulnerabilă și n-are nevoie să mai fie supusă încă unui act de violență. Ea are nevoie de cineva care să o asculte cu atenție, să țină la ea și să-i acorde timp ca să se vindece.” (2)
DeZeeuw susține că de multe ori, victimele violurilor se află sub presiunea celor apropiați ca să facă avort. Oamenii se simt adesea foarte neliniștiți în preajma unei victime a violului. Nu știu cum să procedeze cu trauma ei, nu știu cum să o consoleze și de multe ori vor ca problemă pur și simplu să dispară pentru ca ea să „treacă peste asta”. Aceste sentimente se amplifică atunci când victima unui viol rămâne și însărcinată. Când ei îi spun femeii să scape de copil pentru că sarcina îi va reaminti permanent de viol, de fapt chiar ei înșiși sunt aceia care nu pot să uite că ea a fost violată oridecâte ori o văd însărcinată. Deși este adevărat că a rămâne însărcinată în urma unui viol este un eveniment foarte traumatizant, victimele violului care au ales să păstreze copiii spun adesea că și-ar fi dorit ca oamenii din jurul lor să le sprijine mai mult.
Statisticile despre victimele violului și avort sunt surprinzătoare pentru mulți. Au fost făcute două studii despre victimele rămase însărcinate în urma unui viol. În amândouă studiile, 70% dintre victime au hotărât să dea naștere copiilor. Acest lucru contrazice prejudecata cum că toate femeile violate doresc să avorteze după aceea. Potrivit spuselor a doi medici care au participat la unul dintre studii, Sandra Kathleen Mahkorn și William V. Dolan:
„[Acest studiu] demonstrează că sarcina nu împiedică victima violului să dea un răspuns emoțional adecvat traumei; ba din contră, dacă există dragoste și sprijin, o atitudine care nu condamnă și comunicare empatică, femeia poate da niște răspunsuri emoționale și psihologice sănătoase în ciuda poverii suplimentare aduse de sarcină.” (3)
Potrivit celui de-al doilea studiu, făcut în 2000, a reieșit că 78% dintre femeile care au făcut avort după ce au fost violate au recunoscut că au luat o hotărâre greșită, zicând că „avortul nu este răspunsul corect în cazul victimelor violurilor.” Pe de altă parte, nici măcar o singură femeie dintre cele care au ales să păstreze copilul (70% din totalul victimelor) nu a regretat acest lucru. Unele dintre aceste femei și-au oferit copiii spre adopție, iar altele au ales să-i crescă, dar amândouă categoriile n-au regretat că au născut copiii.
Aceste statistici par neverosimile și aproape imposibil de crezut. Dar sunt adevărate. Femeile care au păstrat copiii rezultați în urma unui viol au avut adesea parte de o mai bună recuperare psihologică în urma traumei decât femeile care au ales să facă avort.
O femeie care a făcut avort după ce a fost violată a vorbit la o adunare a mișcării pro-viață ținută în Mississippi. Iată un fragment din mărturia ei:
Am fost violată înainte cu o lună să împlinesc 18 ani și din cauza violului am fost atât de îngrozită și rușinată, încât am ales să fac avort din frică. Violul meu a fost o nimica toată pe lângă ce i-am făcut eu copilului meu. Ce mi-a făcut mie violatorul nu se compară cu ceea ce i-am făcut eu copilașului meu. Violatorul meu nu m-a ucis – stau în fața dvs. astăzi. Am trei copii frumoși acasă și un soț iubitor, dar am ales să-mi omor copilul din cauza rușinii, a vinovăției, a fricii de ce a putut să-mi facă un bărbat. Violul nu justifică avortul. Vreau să spun că… am obosit să tot folosesc scuza că am fost violată pentru a face un avort. Vă spun chiar acum că am obosit să folosesc violul ca scuză. Ani în șir am avut depresii, m-am gândit să mă sinucid, chiar am și încercat. Am irosit ani întregi bând ca să-mi amorțesc durerea, să-mi amorțesc coșmarurile înfricoșătoare și am fost în cele din urmă diagnosticată cu șoc post-traumatic, dar nu numai din cauza violului, ci și din cauza avortului. Trebuie să verbalizăm lucrurile astea, nu numai pentru copii, ci și pentru mamele aflate în situația mea și care cred că iau o hotărâre înțeleaptă, dar nu este așa.” (4)
Puteți vedea videoclipul cu mărturia întreagă aici: video.
Încă o femeie care a fost violată și copilașul ei se fac auziți:
Victimele avorturilor se fac atât de slab auzite în mass-media… dar s-ar putea să trebuiască să contra-atacăm cu o sinceritate brutală ca să demascăm toate minciunile. Am fost violată, am ascuns acest lucru și burta care tot creștea timp de 7 luni. Am născut o fetiță și am dat-o spre adopție. Dar dacă mai auziți pe cineva care zice ceva atât de prostesc precum: „Păi dacă ai fost violată de ce ai vrea să duci sarcina până la termen?”, vă rog trimiteți-l la mine! M-am săturat să-i văd cum dau sfaturi altora în legătură cu niște chestiuni, fără măcar a se deranja să ceară părerea unei femei care chiar a trecut prin așa ceva… De ce pornesc de la presupunerea că femeile nu sunt în stare să facă față? Din două rele nu iese una bună. Sunt atât de furioasă pe cei din industria avorturilor încât nu vă pot spune. Aproape că mă convinseseră și pe mine să intru într-o clinică de avorturi și să-mi omor fetița în chiar prima zi în care am aflat că sunt însărcinată (fără a-mi anunța părinții sau pe oricine altcineva), dar din fericire n-am făcut-o, slavă Domnului că a avut grijă! Părerea mea despre tot s-a schimbat după câteva zile după ce am acceptat din adâncul inimii că în mine creștea o mică viață. Dar totuși faptul că mi-au oferit toate facilitățile ca să-mi omor fetița, pe care o iubesc acum că pe ochii din cap, mă umplu de furie împotriva lor. […] (5)
Încă o femeie este recunoscătoare că violul s-a petrecut înainte să se dea sentința în cazul Roe vs. Wade și că din cauza asta n-a avut cum să facă un avort (fiind ilegal):
Niciodată, în anii care a urmat nașterii ei, n-am regretat că am născut-o. Totuși am privit retrospectiv de multe ori cu recunoștință că în acele momente nicio legislație statală nu-mi asigura soluția facilă și instantă a unui avort gratuit. Sunt recunoscătoare pentru că în acele momente aș fi putut cădea pradă minciunii cum că un avort mi-ar fi rezolvat toate problemele. Dar din fericire acea ispită n-a fost la îndemână.” (6)
O altă femeie victimă a violului și copilașul ei, pe nume Sharon, vorbesc:
Fără urmă de îndoială, avortul ar trebui descurajat. Avortul este un mod îngrozitor de a face față unei sarcini rezultate în urma violului, chiar dacă cred că este un mod al multor oameni de a ignora victima și nevoile acesteia.” (7)
Joan Kemp, consilier în caz de viol, este de acord:
După un viol există pentru perioade variabilede timp o repulsie firească față de orice ar putea avea legătură cu violul: un loc anume, trăsăturile violatorului cum ar fi îmbrăcămintea, rasa, mustața etc. Este normal ca acest sentiment să se transfere și asupra copilului nenăscut, conceput în urma violului. Totuși aceste sentimente dispar în timp. Când acest lucru nu se întâmplă de la sine, pshihoterapia cu un specialist în cazurile de viol este extrem de eficientă. Victimele violurilor cu care am lucrat erau conștiente și contrariate de aceste sentimente inadecvate. Nu erau de acord, de exemplu, ca cineva să le spună că toți bărbații din rasa violatorului erau infractori înnăscuți și nici că bebelușii lor rezultați în urma violului sunt nedemni să trăiască, vor avea o predispoziție genetică să devină infractori și că vor fi blestemați să se simtă nedoriți și plini de amărăciune. O persoană aflată în criză caută soluții constructive, nu sfaturi ca să o arunce în disperare.” (8)
Lee Ezell, autoarea cărții The Missing Piece („Bucata lipsă”), a fost violată și a rămas însărcinată. În carte povestește cum și-a întâlnit fata, pe care o dăduse să fie adoptată:
Ne-am întâlnit pentru prima oară după o lună de la prima noastră conversație telefonică. Nu există cuvinte care să exprime cum m-am simțit când Julie a intrat în camera mea de hotel.
În fața mea stătea copilul a cărei amintire o ascunsesem în inimă atâția ani de zile, copilul care mi-a dat primii nepoței [.]…
M-a îmbrățișat. Am plâns amândouă. Bob [soțul ei] mi-a zis cu toată dragostea adunată în voce: «Vă mulțumesc că n-ați avortat-o pe Julie. Cum ar fi fost viața mea fără ea»
Faptul că mi-am revăzut fetița mi-a îmbogățit existența dincolo de orice limită. Cuplul care a adoptat-o, Eileen și Harold Anderson, sunt niște oameni frumoși.
Julie, Eileen și cu mine am vorbit cu numeroase grupuri despre ce ni s-a întâmplat. Cred că mesajul nostru este că așa cum lucruri rele se pot întâmpla oamenilor buni, tot așa, ceva frumos poate rezulta dintr-un fapt urât. Julie este dovada vie a acestui lucru.” (9)
O altă victimă a violului care a ales să păstreze copilul a adresat o scrisoare editurii:
Imaginați-vă cum arată frumoasa mea fetița, Jessica: are 8 luni, n-are dințișori, dar are un cap plin de păr și se pare că-i place mult sucul de mere. Este iubită de mine, de bunicii ei, de unchi și de cele două surori ale ei nespus de mult.
Și ea este un copil rezultat în urma unui viol.
Am fost violată în 1992. Mi-am îndeplinit datoria de cetățean și am declarat violul la poliție. Am colaborat cu procurorul districtual ca să obținem condamnarea atacatorului meu. A fost achitat pentru că data la care a avut loc violul a fost dificil de dovedit.
Când am aflat că sunt gravidă în urma violului, am fost îngrozită. Am stat în cumpănă mult timp neștiind ce alegere să fac.
Bunul simț ar presupune că un avort ar fi cea mai bună soluție, nu? Greșit! Oricât de monstruoasă fusese conceperea copilașului meu (iar violul este un act degradant și demoralizator care are consecințe pe viață), știam că o nouă viață se dezvolta în interiorul meu. Am ales să consider că acest copil este al meu, iar nu al violatorului. Prietenii și familia m-au sprijinit 100%, dar alegerea mi-a aparținut și știu că am ales bine.
Absolut toți copiii sunt daruri de la Dumnezeu, indiferent de cum au fost concepuți.
M-am temut că voi vedea chipul violatorului meu oridecâte ori m-aș fi uitat la copil – dar n-a fost așa. Văd o fetiță frumoasă și fericită care n-a fost planificată și care n-a fost rodul iubirii – dar cu toate acestea ea este iubită foarte, foarte mult.” (10)
Femeia care a făcut această mărturisire nu este singura care s-a îndrăgostit de un copil rezultat în urma unui viol. Rebekah Berg, care a fost violată și a ales să-și nască băiețelul, a oferit următoarea poveste în cartea „Courageous”, scrisă de Kristin Hawkins, în care sunt descrise vieți ale tinerilor militanți pentru viață din toată America:
Băiatul meu este rezultatul unui viol și este o excepție de la regulă, cum se zice. O mulțime de femei aflate în situația mea au făcut avorturi, justificându-se în fel și chip pentru această alegere. Dar copilul rezultat în urma unui viol rămâne tot un copil, indiferent de modul în care a fost conceput. În mod sigur nu am ales să fiu violată și nici nu am ales să rămân gravidă. Și nici copilul meu n-a ales să fie conceput. N-aveam niciun drept să-i răpesc viața din cauza evenimentului îngrozitor care mi s-a întâmplat.
Gândul că băiețelul urma să moștenească aceleași gene ca și violatorul mi-a măcinat sufletul pe perioada sarcinii. Oare urma să nasc încă un violator? Oare făceam mai mult rău decât bine născându-l? Caracterul blând și atent față de ceilalți al fiului meu îmi confirmă că nu există nicio „genă de violator” în el. Când îl privesc în ochi simt numai dragoste și l-am iubit din primul moment în care mi l-au așezat la piept după ce l-am născut”. (11)
Niciuna dintre aceste femei care au ales să păstreze copiii după viol nu ar spune că a fost o alegere ușor de făcut. Trauma lăsată de un viol o poate bântui pe victimă pentru tot restul vieții. Dar dacă mai adăugăm și un avort la acea traumă situația se agravează.
Aceste femei și multe altele au aflat că faptul de a naște copiii le-a permis să depășească violul, să facă un gest absolut altruist și să se vindece. Dar cel mai important este ca victimele violurilor să aibă sprijinul celor apropiați, indiferent dacă au rămas sau nu însărcinate. În cazul în care au rămas gravide să ne ferim să le dăm „sfaturi care să le arunce în disperare”. Mai degrabă să le încurajăm să ia o hotărâre cu care să poată trăi atât mama, cât și copilul. Ar trebui să ne reamintim că atunci când ne opunem avortului în cazul victimelor violurilor nu salvăm doar viața copiilor, ci le salvăm și pe mame.
  1. David C. Reardon, Julie Makimaa și Amy Sobie – „Victims and Victors: Speaking Ouț About Their Pregnancies, Abortions, and Children Resulting From Sexual Assault”, Springfield, ÎL: Acorn Books 2000, pag. 46
  2. Ibidem.
  3. Sandra Kathleen Mahkorn și William V. Dolan – „Sexual Assault and Pregnancy” în „New Perspectives on Human Abortion” de Thomas Hulgers, Dennis Horan și David Mall, pag. 194
  4. David C. Reardon, ș.a. “Victims and Victors: Speaking Out About Their Pregnancies, Abortions, and Children Resulting From Sexual Assault
  5. Mesajul către blogurile pro-viață din 8 februarie 2009: http://www.prolifeblogs.com/articles/archives/2009/02/abortion_after.php
  6. David C. Reardon ș.a. – “Victims and Victors: Speaking Out About Their Pregnancies, Abortions, and Children Resulting From Sexual Assault”, pag. 94
  7. David C. Reardon ș.a. “Victims and Victors: Speaking Out About Their Pregnancies, Abortions, and Children Resulting From Sexual Assault”, pag. 89
  8. Joan Kemp – “Abortion: The Second Rape”
  9. Lee Ezell – “I Was Raped” Lovematters.com advertising supplement, Vol. 18, 2009
  10. Tamara L Roleff – „Abortion: Opposing Viewpoints” (San Diego, Greenhaven Press, 1997) pp. 137-138
  11. Kristin Hawkins – „Courageous: Students Abolishing Abortion in This Lifetime” (Students for Life of America, 2012) pag. 16

Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button