Directorul CCEA: Să-l interzicem pe Peter Singer?

Redăm integral articolul postat pe site-ul CCEA de către prof. dr. Valentin Mureșan, Directorul Centrului de Cercetare în Etică aplicată al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București:

Sunt convins că o organizație pentru promovarea toleranței nu poate fi intolerantă. Și încă virulent intolerantă. Să nu fie ea capabilă de dialog rațional, ci doar de scoaterea pistoalelor dogmei? Imposibil! În numele unei organizații pe care mi-o imaginez sincer orientată spre promovarea toleranței, niște domni cu identitate incertă își permit să scrie vorbe care o compromit. Ne cer, bunăoară,  să-l interzicem pe Peter Singer și să-l blamăm, pentru că el ar  cere, chipurile,  omorârea copiilor, sexul cu animalele, ar susține lipsa de valoare a vieții umane, eutanasia  etc. Un monstru care ar fi trebuit să stea demult la închisoare. Asemenea evaluări infantile provin fie din incapacitatea de a citi atent și a înțelege cele scrise de filosoful australian, fie dintr-o greu descifrabilă  rea intenție. Pentru că doar plasarea pe poziția eticii creștine nu justifică un asemenea comportament belicos, creștinismul fiind o morală a iubirii, nu a injurierii celuilalt și a manipulării grosolane a publicului. Și BOR ar trebui să mai cearnă  organizațiile și persoanele care scriu în numele creștinismului dacă nu vrea să scadă în sondaje.  În orice caz, cei ce scriu în halul acesta compromit idealul nobil pentru care militează organizația pentru toleranță ce semnează protestul.

Căci Peter Singer  nu e un amator care acum învață să scrie la ziar. Nu e un semidoct ce se hrănește cu știri de la televizor. Despre el se transmit știri. A fost inclus de Time Magazine în topul primilor 100 cei mai influenți oameni de pe planetă și probabil cel mai faimos filosof.  Profesorul Peter Unger de la New York University îl caracteriza astfel într-o scrisoare trimisă rectorului Universității Stanford, un laureat al premiului Nobel: “Este  cel mai proeminent Profesor pe care l-a dat vreodată  țara sa. E cel mai faimos și influent etician în viață, depășind în originalitate și influență orice filosof de la Bertrand Russell încoace”. Să poată susține un asemenea om afirmații atât de rudimentare cum sunt cele de mai sus, gângăveli demne de un școlar repetent?

Obiecțiile aduse lui Singer de semnatarii protestului sunt, în esență,  două:  prima, că „ar susține lipsa relativă de valoare a vieții umane”. Metoda folosită de critici e aceea a scoaterii din context și a modificării textului prin secționare arbitrară.  De fapt, Singer scrie astfel: „Unii spun că”, nu „eu spun că…” (Practical Ethics, ediția II, p. 105).  Anume unii spun că „trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere specific al diferitelor ființe, fiecare viață are o valoare egală”.  Ceea ce omit comentatorii noștri e să adauge că, după mai multe argumente, Singer conchide: ”teza că viața oricărei ființe are o valoare egală cu a celorlalte e foarte puțin justificată” pentru ca apoi să caute temeiuri pentru a respinge pur și simplu acest punct de vedere (Practical Ethics, edița II, p, 120). În acest caz, prin trunchierea textului, i se atribuie autorului un punct de vedere pe care nu îl are și care e chiar criticat.

A doua vină  a lui Singer este, chipurile, susținerea tezei: „Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane. În consecință, viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu”.

Singer nu discută atât de simplist. Aici e vorba de apariția caracteristicilor  „persoanei morale”: nivel de raționalitate, conștiință de sine, putere de  înțelegere,  capacitate de a avea trăiri etc.  Sau, cum spune Kant, „autonomie”, deci capacitatea de autoguvernare. Toată lumea e de acord că ființa umană dobândește asemenea trăsături („autonomia”) în timp. Încă din anii 60 ai secolului trecut un psiholog experimentalist precum Jean Piaget a confirmat ipoteza apariției treptate a conștiinței morale la copil. El nu e, în primele faze, o persoană morală.  Susțin protestatarii că embrionul în care abia apare sistemul nervos e o … persoană morală cu conștiință de sine, nevoi de conștientizare și despre care sunt valabile drepturile? La fel ca embrionul sau ca fătul, un nou-născut de o săptămână  sau de o lună nu are aceste caracteristici ale persoanei morale. Când devine fătul o persoană morală  care poate avea drepturi, iată o întrebare la care nu există un răspuns ferm dat de oamenii de știință. Apoi, există animale non-umane „inteligente” (cum sunt porcul, câinele și cimpanzeul)  care depășesc nou-născutul de o săptămână sau o lună în privința posedării acestor caracteristici. Dacă fătul (și cu atât mai mult embrionul – între 4 și 8 săptămâni) nu are aceste caracteristici,  aceasta înseamnă că nici unul, nici altul nu sunt persoane morale. Nu e vorba deci de copii în genere, ci de nou-născuți care nu posedă aceste însușiri. „Un nou-născut de o săptămână nu este o ființă rațională și conștientă de sine și există numeroase animele non-umane a căror raționalitate, conștiință de sine, putere  de înțelegere, capacitate de a avea trăiri etc.  depășesc pe acelea ale unui nou-născut uman în vârstă de o lună sau o săptămână”. Acesta e un fapt științific banal. Aici nu e vorba de punerea în balanță a vieții unui om cu viața unui porc spunând că a porcului e mai importantă, ci de  compararea, la o anumită vârstă, a apariției unor rudimente naturale ale persoanei morale la copil și la animalele inteligente. Din aceste fapte de biologie a înmulțirii speciei se conchide: „Dacă fătul nu are aceleași pretenții la viață precum o persoană [deci nu are dreptul la viață, apărat de un set de obligații sau datorii], se pare că nou-născutul nu le are nici el, iar viața unui nou-născut are, pentru om, o valoare mai mică decât viața unui porc, câine sau cimpanzeu pentru animalul non-uman” (PE, p. 169).  Singer argumentează așadar că viața unui făt (ca și a unui embrion) nu are o valoare mai mare decât viața unei ființe non-umane aflată la aceleși nivel de raționalitate, conștiință de sine, putere de înțelegere, capacitate de a avea trăiri etc. Dat fiind că un făt nu e o persoană, el nu poate avea aceleași pretenții de a poseda viață precum o persoană (care are drepturi, între care și dreptul la viață).

În fine, s-a mai spus că „Singer afirmă că relațiile sexuale între specii nu reprezintă o ofensă adusă demnității noastre ca ființe umane”. Nu, Singer afirmă că sexul cu animale există, că el “nu este natural și nici normal”, dar că se înmulțesc indiciile că el nu mai e considerat  o “ofensă  adusă demnității noastre ca ființe umane”, adică o decădere a omului, din punctul de vedere al comportamentului sexual, într-o categorie diferită și inferioară, cea a animalității.  Căci noi aparținem din acest punct de vedere genului animal. Ceea ce nu înseamnă că sexul omului nu e umanizat, spre deosebire de cel animal.  Până nu demult, toate activitățile sexuale nereproductive (din plăcere) erau  considerate o decădere a omului în animalitate și prohibite moral (pedepsite). Treptat, au fost dezincriminate homosexualitatea, masturbarea, diferite forme de perversiuni sexuale. Sexul cu animale a fost și rămâne prohibit. Pe bună dreptate, zic eu. Ceea ce observă Singer, constatând că și unele animale pot fi excitate de ființele umane, este că la nivel de bază, noi suntem animale și că nu ar mai trebui să ne plângem  că unele forme de sex atentează la demnitatea noastră, coborându-ne într-un regn inferior. O teză  pe care o notez, cu care eu nu sunt de acord, dar  pentru a arăta că nu ești de acord e nevoie de argumente.  Nu de amenințări.

I s-a mai reproșat acceptarea eutanasiei. Singer își amintește: cu câțiva ani în urmă, Curtea Supremă de Justiție din Marea Britanie  a decis, în cazul  unui tânăr  care, din cauza unui accident, era în mod continuu inconștient, că doctorii pot acționa legal pentru a-i curma viața deoarece a o continua nu era în beneficiul lui. În situația în care bolnavul e conștient, el e singurul care decide cu privire la viața sa, consideră Singer. În alte situații e loc de controverse.

Nu avem voie să discutăm asemenea cazuri? Nu avem voie să dăm decât o singură soluție? Universitatea e spațiul gândirii libere. Putem să nu fim de acord cu Singer din multe puncte de vedere. Dar nu avem dreptul să-l interzicem, să-l cenzurăm, să-l jignim pentru ideile lui. La fel cum creștinilor nu le place să fie jigniți de musulmani și musulmanilor de creștini. Tânjiți după împușcături în numele lui Dumnezeu? Suntem nevoiți să punem întrebarea: care e, atunci, Dumnezeul vostru? Libertatea de gândire și exprimare a fost un bun câștigat după secole de lupte  de idei și nu numai. Am scăpat, recent, cu greu de sub dogma comunistă și nu mai vrem să intrăm sub alte dogme. Oricât de „alese” ar fi. Dar dacă alții le adoptă, noi vrem să le discutăm. De aceea, lăsați-ne să deliberăm fără restricții, lăsați-ne să ne îndoim, lăsați-ne să nu fim siguri, pentru a nu pierde ceea ce am câștigat atât de greu.

„Dosarul Peter Singer”:

Universitatea din București acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susținător al infanticidului

Societatea civilă și părinții copiilor cu dizabilități cer Universității din București să nu omagieze un susținător al infanticidului

Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire și de ce să experimentăm pe bebeluși orfani mai degrabă decât pe animale

Mintea periculoasă a lui Peter Singer

Universitatea din București își reiterează susținerea pentru Peter Singer

Mi-e rușine cu Universitatea din București!

Directorul CCEA: Să-l interzicem pe Peter Singer?

Universitatea București te vrea „Charlie”. Sau mort