Isabel Vaughan-Spruce la Marșul pentru Viață Londra 2026: Putem spune întotdeauna „nu” lucrurilor care sunt greșite

Știri pentru viață

14.09.2026

March for Life UK

Discursul susținut de Isabel Vaughan-Spruce, co-președinta Marșului pentru Viață din Marea Britanie, la Marșul pentru Viață Londra 2026:

Vă urez tuturor un An Nou fericit! Am decis că anul 2026 începe astăzi. Sau a început săptămâna trecută? Sau poate luna viitoare?

Vi se pare puțin nebunesc? Sper că da, pentru că știm cu toții că anul a început la 1 ianuarie, în ziua 1. Și iată-ne astăzi, după nouă luni.

La fel este și în cazul vieții umane. Ea nu începe în săptămâna a 6-a, în săptămâna a 24-a sau la naștere, după nouă luni, ci în ziua întâi: la concepție. Șase săptămâni, 24 de săptămâni, nouă luni, nou-născut, copil mic, adolescent, adult – aceeași specie, același ADN, aceeași umanitate.

Fiecare femeie însărcinată poartă în pântece o nouă viață umană. Inimile noastre știu acest lucru. Când un test de sarcină este pozitiv, nu te întrebi ce va ieși peste nouă luni. Știi că atunci va fi o ființă umană, pentru că este o ființă umană și în acel moment.

Iar avortul este curmarea intenționată a acelei vieți umane. Nicio cantitate de limbaj ambiguu, de rebranding sau de eufemisme nu poate schimba acest lucru.

Statul încalcă dreptul la viață al copiilor

Așadar, de ce legea nu le recunoaște acestor oameni dreptul la viață? Ar trebui ca drepturile omului să aibă o limită de vârstă?

Legea avortului înseamnă exact acest lucru. Această lege, adoptată în urmă cu peste 58 de ani, îi privează pe cei mai tineri cetățeni ai noștri de primul lor drept: viața.

Statul încalcă dreptul la liberă conștiință

Iar statul nu se mulțumește să încalce doar drepturile celor nenăscuți, ci încearcă acum să încalce și drepturile celor care iau atitudine pentru cei nenăscuți.

Eu am ajuns în centrul atenției în decembrie 2022, după ce am fost arestată pentru că mă rugam în tăcere pe o stradă publică. Pare ușor ireal, deoarece rugăciunea în tăcere într-un loc public este ceva ce îmi imaginez că majoritatea facem destul de des. Cât de des aveți o conversație cu Dumnezeu în timp ce vă desfășurați activitățile de zi cu zi?

Iar în ceea ce privește catolicii de aici, îmi imaginez că multora, asemenea mie, le place să se roage în timp ce merg pe jos prin cartier sau în drum spre biserică, rostind rozariul. Aceasta este credința noastră creștină normală, de zi cu zi, care este atacată.

Așadar, de ce a fost rugăciunea mea vizată? De ce am fost cercetată de poliție în ultimii patru ani? De ce trebuie să merg din nou în instanță în ianuarie anul viitor, pentru un proces care va dura o săptămână? De ce?

Pentru că rugăciunea mea tăcută avea loc pe aceeași stradă cu o clinică de avort. Iar în societatea noastră trebuie cu toții să ne supunem zeului avortului.

Dreptul la viață și dreptul la rugăciune, inviolabile

Când spun acest lucru, pentru binele copiilor nenăscuți și pentru binele mamelor și taților induși în eroare, noi nu ne vom supune niciodată.

Dreptul la viață, dreptul la rugăciune – ambele sunt sacre și inviolabile. Niciun guvern, niciun cadru medical, niciun polițist, nicio autoritate juridică din lume nu are dreptul să uzurpe jurisdicția spirituală, care Îi aparține numai lui Dumnezeu.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, BBC relata că femeile din Țara Galilor care erau însărcinate în peste 18 săptămâni trebuiau să călătorească în Anglia dacă doreau să facă un avort în stadiu avansat al sarcinii. Se pare că personalul medical din Țara Galilor refuză să efectueze avorturi în acest stadiu. Și vreau să folosesc acest prilej pentru a le spune bravo acelor minunați profesioniști galezi din domeniul medical. Sunteți un motiv de cinste pentru profesia voastră.

Și cât de puțin surprinzător este faptul că, în condițiile în care avem aproximativ 300.000 de avorturi anual, fiecare dintre ele necesitând complicitatea unor lucrători din domeniul medical, furnizorul de servicii de avort BPAS se plânge de medicii și asistentele medicale care au integritatea de a refuza să se implice în avort. Ei bine, eu spun: Slavă Domnului pentru ei.

Să spunem nu lucrurilor greșite

Putem spune întotdeauna „nu” lucrurilor care sunt greșite.

Centrele de avort sunt străzi cu sens unic care duc într-un punct fără ieșire. În Anglia, pentru chirurgie estetică legea obligă la o perioadă minimă de reflecție de două săptămâni. Dar pentru avort, nu există astfel de măsuri de protecție. În această țară, o mamă își poate avorta acum copilul acasă, până înainte de naștere, fără consecințe juridice.

Furnizorii de servicii de avort pot trimite pastile care vor otrăvi copiii din pântecele unor femei pe care nu le-au întâlnit niciodată. Iar medicii aprobă formulare de avort pentru femei cu care nici măcar nu au stat de vorbă.

Iar acum dezbatem și legislația privind uciderea persoanelor vârstnice și bolnave – totul sub pretextul îngrijirii medicale și în numele compasiunii.

În acest ținut îmbelșugat, atât de bogat, atât de frumos, cât de săraci suntem, cât de lipsiți de iubire, cât de lipsiți de sfințenie!

O decizie așa-zis personală care distruge societatea

În timp ce ne-am aflat astăzi la acest eveniment, echivalentul a 29 de clase întregi de școală primară au fost șterse de pe fața pământului. Este ca și cum 68 de secții de spital, fără niciun cadru medical, ar dispărea; 75 de echipe de fotbal ar fi desființate; 820 de familii ar fi sfâșiate – toate acestea într-o singură zi și în fiecare zi aici, în Regatul Unit.

Este considerat pur și simplu o decizie personală. Și totuși distruge întreaga societate. Este dezbinător pentru familie, este vătămător pentru bărbați, este periculos pentru femei și este mortal pentru copii. Avortul nu este niciodată doar o decizie personală.

Ce este familia

Înainte de a șterge ultimele vestigii ale moralității din legile noastre, să ne amintim ce este familia: O familie are grijă de toți membrii săi, de la cel mai mic dintre cei aflați în încăpere până la cel mai în vârstă, cel mai fragil, cel mai bolnav. Asta face familia.

Asta este familia. Nu doar un grup de oameni legați prin sânge, ci oameni legați prin iubire. Fără familie, nu există viitor.

Să ne împotrivim nedreptății cu orice preț

Iar a ne opune avortului nu înseamnă doar să ne împotrivim în principiu când nu ne costă nimic, ci să luptăm pentru viață și atunci când ne costă totul.

Aceasta nu este pur și simplu o discuție despre politică sau ideologii. Este o chestiune de viață și de moarte.

Oamenii spun că avortul este despre alegere. Ei bine, o alegere trebuie să fie făcută de noi, toți: Fie susținem avortul și distrugem odată cu el familia și societatea, fie ne ridicăm și ne asumăm poziția. Nu există cale de mijloc.

Poate că nu suntem cu toții în poziții de putere politică și poate că nu avem un număr uriaș de urmăritori pe rețelele sociale, dar suntem cu toții lideri în propriile noastre vieți. Suntem influenceri la propriile noastre mese. Suntem susținători ai cauzei în propriile noastre familii și exemple în propriile noastre comunități.

Asta înseamnă că fiecare dintre noi poate face diferența – fiecare persoană de aici.

11 milioane de voci (ale copiilor avortați din 1960 și până în prezent – n. ed.) nu s-au mai auzit niciodată în Regatul Unit. Dar a voastră încă se poate auzi.