Marissa Cope
21 noiembrie 2012 (LifeSiteNews.com) – Părinții mei erau la circ când m-am născut eu. Sunt sigură că se distrau foarte bine serbând aniversarea de șase ani a fratelui meu, dar eu eram la spital, tocmai mă nășteam.
Am fost adoptată la naștere.
Totul a fost aranjat înainte să mă nasc și, când aveam doar cinci zile, fratele meu Jeremy m-a luat în brațe, împreună cu asistentul social, ca să mă prezinte părinților și să mă ducă acasă. Aveam părul țepos și am fost născută cu forcepsul, care pe moment mi-a atins un nerv, astfel că gura mea atârna pe o parte și aveam un zâmbet strâmb. Dar când fratele meu m-a luat în brațele sale de șase ani, m-a prezentat părinților și a zis, „Nu-i așa că-i drăguță? Nu-i așa că seamănă cu mine?!”
Sunt momente în care Dumnezeu intervine în viețile noastre într-un mod aproape flagrant. El întrerupe ordinea logică a lucrurilor și întoarce totul invers în cel mai bun mod posibil. În cazul meu, El m-a luat de pe poziția unei sarcini nedorite la cea de „copil ales”, după care se topeau toți, într-o familie unde am primit o iubire nemărginită.
Și aici se vede lucrarea Evangheliei – lucrurile se derulau într-o direcție dar Dumnezeu a intervenit și a schimbat totul, nu pentru că aș fi meritat eu ceva – așa cum eram – un bebeluș cu fața strâmbă și cu capul țuguiat – ci pentru că El este Dumnezeu bun și atotputernic.
Pe măsură ce am crescut am început să semăn incredibil de mult la înfățișare cu familia mea, și încă o dată văd aici lucrarea Evangheliei. Este exact ce face Dumnezeu când ne adoptă în familia Sa. Hristos a venit ca să ne salveze și să ne ducă la Tatăl, și când Iisus, fratele nostru mai mare, ne prezintă Tatălui Său El zice, „Nu-i așa că e drăguță, nu-i așa că seamănă cu mine?” Tatăl nostru care ne iubește și ne acceptă pentru ceea ce a făcut Hristos în numele nostru, are grijă ca noi să creștem în slava Sa astfel încât să semănăm cu fratele nostru mai mare.
Această temă a adopției a devenit parte din viața mea profesională de zi cu zi. Deoarece au am fost adoptată, am crezut întotdeauna că am supraviețuit ca prin urechile acului, pentru că părinții mei biologici s-au gândit probabil la varianta de a întrerupe sarcina.
Pe măsură ce am aflat mai mult despre condițiile în care apar multe sarcini nedorite și despre natura aparent fără ieșire a multora din acele situații, am simțit chemarea să împărtășesc femeilor alternative de ieșire din astfel de situații. Dumnezeu mi-a oferit cu încredere ocazia să fac exact acest lucru prin activitatea mea de la Heroic Media.
M-am născut într-un moment ce se poate să fi părut o situație fără ieșire, dar mila lui Dumnezeu le-a dat părinților mei biologici curajul de a mă naște și de a-mi oferi o viață definită prin speranță. Aș vrea ca și alți oameni să vadă imaginea mântuirii și speranței care apare în viețile noastre ale tuturor – adoptați fiind de Dumnezeu prin Hristos.
Traducerea si adaptarea: Cristina Lazăr
.
Sursa: LifeSiteNews
Articole relaționate
-
-
-
-
