Camelia Smicală pe Facebook:
Am primit astăzi ultimul raport scris de către psihiatrul infantil care îmi ține copiii ostatici de 2 ani de zile, FĂRĂ SĂ FI VORBIT MĂCAR O DATĂ CU COPIII.
În raport sunt scrise următoarele :
- Maria a fost obligată la începutul anului 2018 la „terapie” în secția unde acel „medic” este șef de secție (a devenit medic șef de secție după ce a „rezolvat” problema copiilor mei)
- ca urmare a „terapiei” și a măsurilor „de protecție” Maria a vrut SĂ SE SINUCIDĂ în mod repetat, în lunile martie-aprilie 2018.In raport este scris, că Maria amenința non-stop cu sinuciderea și refuza contactul cu „terapeutul”
- Mihai, pe care nu l-au putut obliga la „terapie”, nu a avut intenții suicidale
- La sfârșitul lui aprilie, Maria refuză „terapia” spunând că îi face rău. În acea perioadă, îmi puteam vedea copiii numai sub strictă supraveghere(2 supraveghetori plus translator), timp de 1,5 ore la 3 săptămâni, fără a avea nici o posibilitate de a comunica cu Maria. Concluzia „psihiatrului” (care, repet, nu a vorbit și nici nu a văzut copiii): starea Mariei precum și refuzul ei de a mai face „terapie” se datorează faptului că eu aș fi influențat – o(cum? Încă nu am capacități telepatie). Concluzia „psihiatrului” :copiii trebuie izolați complet de mine.
- În anul 2015,când copiii au fost luați prima dată de acasă, amândoi copiii au fost aduși în stare suicidală,iar un psihiatru care a investigat (în fapt) copiii a demonstrat că :cât timp au fost acasă copiii nu au avut nici o problemă psihică, toate măsurile oficialilor le-au provocat copiilor traume majore iar singura soluție era reîntoarcerea lor acasă.
Acum, copiii nu au voie la o evaluare psihologică competentă, ci doar la evaluarea de la distanță a unui „medic” care le oferă „tratament” al cărui rezultat este o stare suicidală. Maria nu a primit nici un ajutor, numai rugaciunile voastre au împiedicat – o să facă ceva necugetat. Eu nu am fost informată despre aceasta(abia azi am aflat, din hârtii).
Ca urmare a faptului că, acțiunile oficialilor finlandezi asupra copiilor mei, le-au pus de nenumărate ori viața în pericol, am anunțat din nou ambasada României și am cerut intervenția promptă a statului român, ai cărui cetățeni suntem.
Voi face plângere și la poliția finlandeză, dar știu din start, că e o acțiune inutilă.
Am scris asta, pentru ca să știți de ce, în caz că ni se întâmplă ceva(mie mi-au mai pus o dată benzină pe motor, să mă arunce în aer…)
-
-
-
-
