Vlad Plăcintă de la Salvează o inimă: Să ne deschidem inima / Marșul pentru viață București 2024
de Redacția Stiripentruviata.ro
Vlad Plăcintă, președintele Asociației Salvează o inimă din Botoșani, desemnat Omul Anului 2023 la gala cu același nume organizată de Televiziunea Română în ianuarie, a vorbit la Marșul pentru viață 2024 de la București despre implicarea asociației sale în sprijinirea mamelor și femeilor în criză de sarcină.
El a strâns 20 milioane de euro pentru a trata peste o mie de copii și tineri și pentru dotarea spitalelor din țară.
Încă se mai nasc copii și oameni extraordinari la Botoșani și asta mă bucură, că vin de acolo. Să vă spun câteva cuvinte. Nu mi-am pregătit un discurs anume, pentru că încerc să vă spun din mica mea experiență ceea ce am realizat, cu ajutorul Bunului Dumnezeu până în prezent.
Am 12 ani de când am început această activitate, pe data de 12.12.2012, de ziua Sf. Ier. Spiridon. Prima donație îmi amintesc că a fost 20 de lei. Mulți îmi spuneau că nu am nicio șansă – în era asta tehnologică și cu lumea cu care ne confruntăm acum – să pot face ceva.
Ulterior, am luat protector și ajutor al organizației noastre pe Sf. Ier. Nectarie. De când l-am luat protector, lucrurile s-au mișcat. Lucrurile au început să meargă uneori într-un ritm accelerat. Mi-amintesc p minune a sfântului, care m-a ajutat și m-a încurajat. Am fost într-o situație în care un tânăr cu o tumoră pe creier trebuia operat de urgență, altfel îți pierde viața.
Am cerut ajutorul sfântului. După rugăciunile de seară, am citit o rugăciune scurtă către Sf. Ier. Nectarie. Ca să scurtez, acum tânărul face școala de șoferi, când alți medici de aici i-au spus că nu are șansă nici măcar să prindă Crăciunul. Era distanța de trei luni: octombrie, noiembrie, decembrie.
În comuna Frumușica, în satul Rădeni, am ridicat un centru dedicat oamenilor străzii, singurul centru din România pentru oamenii străzii făcut de oameni din Biserica Ortodoxă.
Nu contează vârsta când trebuie să salvăm viața unui om. Nu contează statutul lui, nu contează studiile lui, doar contează să ne deschidem inima, să-i fim alături, să-i arătăm că-l iubim, iar prin dragostea și susținerea noastră lucrurile se schimbă, devin mai frumoase.
La Casa Nicolae, acest așezământ de care vă spuneam, pentru oamenii străzii – oameni ai nimănui de fapt –, care, cu durere vă spun că în secolul XXI să fie lăsați părinți în spital, să nu-i mai ia nimeni acasă, toți îi refuză, e dureros.
Iar acolo e un loc în care-și capătă atât viața cât, mai ales, demnitatea de oameni. Avem om care, acum două săptămâni, i-am lăsat cartea de poezii. Avem oameni care se ajută între ei: pregătesc masa, pregătesc grădina, au animăluțe, e un lucru extraordinar, cu oameni pe lângă care poate trecem și nu le dăm atenție. Dar, în spatele acelui om pe care-l vedem pe stradă e o întreagă poveste și trebuie înțeleși, trebuie ajutați, trebuie iubiți.
Mai colaborăm la București și cu Alexandra Nadane de la Centrele ROUA, inițiatoarea proiectului Marșul pentru viață. Sprijinim atât financiar, cât și moral.
Ca să închei frumos, va veni și ziua când vom pleca de aici și vom avea nevoie de „avocați”. Îndemnați-vă, ajutați-vă, ca să vă găsiți „avocați”!
Vă mulțumesc frumos!