Vestea bună a educației în familiile cu mulți copii
de Redacția Stiripentruviata.ro
Cristina Manea, profesoară și mamă a patru copii, a scris pe Facebook că cea mai bună educație pentru familie și cea mai bună educație în general se găsește în familiile numeroase. Iată de ce:
Luca a fost azi la nunta unui coleg de clasă, student la medicină. Îmi dă puțin fiori gândul că e un semnal că el însuși e la vârsta însurătorii. Din anturajul lui s-au căsătorit anul trecut vreo patru prieteni, cu vârste fragede ar spune lumea de azi, 22, 23, 24 de ani. Unii dintre ei, studenți. Vreo trei dintre ei au deja bebeluși.
Inconștienți, ar spune lumea de azi. Cu chirie, fără studii, fără economii. Toate prognozele economice, sociale, psihologice ar paria pe eșec. Cine s-ar mai aventura azi așa devreme pe tărâmul asta nesigur al vieții în doi, într-o vreme în care o căsătorie din patru se încheie cu un divorț?
Am meditat puțin la lucrul ăsta. Ce au în comun toți acești prieteni? În primul rând toți au crescut în familii cu mulți copii, trei, patru, cinci sau chiar șapte copii. Aproape pe toți îi știu eu însămi de când erau bebeluși. Toți au mers de mici la biserică, toți au văzut în propriile lor familii iubire, echilibru, valori morale și sens.
Sensul ăla pe care mulți îl caută și nu-l găsesc nicăieri, căci societatea de azi te îndeamnă să experimentezi cât mai mult, să explorezi cât mai mult, de la plăcerile și satisfacțiile imediate până la călătorii cât mai exotice și cariere cât mai împlinitoare. Pentru ca în final să te trezești singur și gol. Gol de sensul vieții.
Și tot societatea de azi, prin media, rețele și ong-uri dubioase, transmite mesaje ferme că familia aia tradițională, așa cum o știm, e inerent legată de abuzuri, violențe, violuri, alcoolism ș.a.
Toată retorica asta maschează un atac pervers la adresa familiei, singurul loc care dă echilibru, stabilitate și ocrotire necondiționată în viața unui om. De aceea găsești la orice articol, la orice știre, o batjocură, o ironie la adresa familiei numite tradiționale.
De parcă nu toți am crescut în aceste familii, cu bunele și cu relele lor. Căci nu există armonie deplină nicăieri. În orice familie, fie că e ea tradițională sau nu, lipsa de valori, de educație, sărăcia și decadența vor duce la abuzuri, violente, alcoolism și nefericire.
Ca să revin la idee. Vestea mea bună e că mai sunt tineri, și încă ce tineri, frumoși și deștepți, viitori medici, arhitecți, economiști, IT-isti, farmaciști, meteorologi, care încă mai cred în familie. Care și-au asumat această cale în pofida tuturor descurajărilor societății de azi. Proiectul „România educată?” Ei sunt!
Vă asigur, România e pe mâini bune. Căci copiii ăștia iubesc România, știu sigur, căci știu ce părinți i-au crescut.
Și mai sunt convinsă de ceva: că ei nu vor intra la statisticile acelea care trag țara noastră în jos la divorțuri și demografie. Căci, ca și în familiile în care au crescut, îi țin împreună acestea trei: credința, nădejdea și dragostea.
Vă felicit, dragilor, vă știți voi!