Lila Rose de la Live Action a câștigat joi, cu argumente pro-viață, o dezbatere despre avort desfășurată la Universitatea Yale din statul american Connecticut.
Spre uimirea reprezentanților universității, asistența, formată în principal din studenți, a votat la final în favoarea modului în care Lila Rose și-a susținut argumentele pro-viață.
Argumentele pro-avort au fost prezentate de Frances Kissling, fostă directoare de clinică de avort și președinta unei organizații care se cheamă Catholics for Choice („Catolici pro-avort”).
În esență, Lila Rose a argumentat că dreptul la viață al copiilor nenăscuți este fundamentat pe știință, morală, istorie și Constituție, iar negarea acestui drept urmează aceleași modele de dezumanizare care au stat la baza celor mai grave atrocități din trecut.
Iată sinteza argumentelor:
- Demascarea eufemismelor: Lila Rose a criticat limbajul pro-avort, care evită să numească „copil” ființa pierdută sau ucisă, preferând expresii impersonale precum „pierderea unei sarcini”. A numi copilul înseamnă a-i recunoaște umanitatea.
- Realitatea brutală a avortului: Avortul, indiferent de stadiul sarcinii, înseamnă distrugerea violentă a unei vieți umane — prin dezmembrare, înfometare și deshidratare prin pastile, ori injecții letale în inima sau creierul copilului.
- Principiul central: este greșit să ucizi intenționat o ființă umană nevinovată, indiferent de vârstă, dimensiune sau stadiu de dezvoltare. Un copil de șase săptămâni în pântece are aceeași valoare ca un copil de doi ani.
- Argumentul științific: Biologia confirmă că viața umană începe la fertilizare — fapt recunoscut inclusiv de manuale și chiar de bioeticieni pro-avort.
- Argumentul constituțional: Al 14-lea Amendament american garantează dreptul la viață și protecție egală pentru orice persoană. Autorii săi subliniau că aceste drepturi se aplică și celor mai vulnerabili.
- Paralela istorică: de-a lungul istoriei, marile crime au început prin negarea umanității unor grupuri (sclavia, Holocaustul, tratamentul aplicat persoanelor cu dizabilități). Avortul urmează același tipar de „dezumanizare”.
Replica adversarei, Frances Kissling: a admis o anumită valoare a copilului nenăscut, dar a susținut că drepturile mamei pot prevala și că dreptul la viață al copilului începe doar la naștere. De asemenea, a justificat avortul prin principiul utilitarist „celui mai mult bine pentru cel mai mare număr de oameni”.
Contraargumentul Lilei Rose: drepturile mamei și ale copilului nu se exclud, ci sunt complementare. A justifica uciderea unui copil nenăscut ca „protecție” pentru mamă este o falsificare morală.
În dezbaterea Rose–Kissling, aceasta este cheia:
- Avortul a fost justificat printr-o logică utilitaristă, dar respins prin principiul că există limite absolute în morală și drept, peste care nicio majoritate nu are voie să treacă.
- Utilitarismul vede omul ca mijloc pentru fericirea generală. În schimb, concepția bazată pe drepturi inalienabile vede omul ca scop în sine, de neatins prin niciun calcul.
Ce ne spune asasinarea lui Charlie Kirk: Tinerii americani învață să-și urască adversarii în loc să-și iubească principiile
-
-
-
-
