avortdizabilităţidizabilităţi fizicemiracolul vieţii

Un handicap ca al meu înseamnă moarte sigură pentru mulți copii nenăscuți

ashleypondering

Sursa: AncientPathBlog

Luna ianuarie mă face mereu să reflectez asupra vieții: viața mea, viața celor din jurul meu cu tot ce are sfânt în ea. Potrivit standardelor lumii, eu am un handicap. Spre deosebire de povestirile pe care le-am scris, eu nu sunt victima unui atac din partea unui rechin sau a unui anaconda…. De fapt, eu nu sunt deloc o victimă.  Am venit pe lume așa. M-am născut înainte de zilele în care examinările cu ultrasunete făceau parte din analizele standard. Invaliditatea mea a fost o surpriză totală pentru părinții mei, pentru medici și pentru micul oraș unde m-am născut.

Recent am vorbit cu mama despre acea zi. Mi-a spus o poveste pe care am auzit-o de multe ori și de care și acum mă minunez când o aud. Eu sunt a treia din cinci frați. Nu era prima oară când părinții mei se duceau la spital pentru o naștere. Știau ce însemna. Însă, de data aceea, rezultatul a fost diferit. Nu i-au dat tinerei mame copilul. Toți se mișcau în tăcere prin cameră, toți preocupați, fiecare concentrat la ceea ce trebuia să facă. Când, în cele din urmă, doctorița s-a apropiat de patul ei, i-a spus niște cuvinte care și astăzi răsună în mintea mamei… „Înainte de a vedea copilul, trebuie să vă spun că e ceva în neregulă cu fetița”. Nu pot să-mi imaginez acum durerea la auzul acestor cuvinte. Vedeți dumneavoastră, acum am patru copii; și, drept să vă spun, singurul lucru pe care îl dorisem pentru ei era să fie sănătoși. Puteau să fie fără păr, să aibă un corn în frunte pe viață… Dar, te rog, Doamne, fă-i să fie sănătoși! Închipuiți-vă ce-a fost în sufletul meu, fără nici o idee de ceea ce era în neregulă, așteptând într-un pat de spital cu brațele deschise și goale… „e ceva în neregulă cu fetița”. Cum e posibil să deslușești ceva în vâltoarea de emoții care însoțește o astfel de frază? De la o bucurie totală, la o disperare totală, datorită câtorva cuvinte rostite.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Desigur, așa după cum mulți dintre voi știți deja, acel ceva greșit este o parte din brațul meu drept. Nimic deosebit pentru mine sau pentru cineva care mă cunoaște cu adevărat, dar asta este o lecție învățată prin ani de experiență. Nimeni nu putea fi sigur că nu mai erau și alte probleme. Nu era greu de bănuit. Dacă îi lipsește un braț, poate că mai e și altceva ce încă nu se vede! Adevărul este că nu știau nici ei. Părinții mei se duseseră la spital să își primească cel de-al treilea copil „normal” și mă primiseră pe mine.

S-au întors acasă împovărați de griji, cu mine în brațe. N-aveau nimic de făcut decât să aștepte, să se întrebe, să se roage și să se străduiască să nu-și mai facă griji. Și așa au făcut. Au oftat de ușurare când am învățat să merg de-a bușilea. L-au lăudat pe Dumnezeu când am învățat să-mi leg șireturile, să scriu și să folosesc furculița și cuțitul în același timp. Mama stătea pe aleea noastră plângând de bucurie în inima ei când mă vedea dând colțul străzii sau sărind cu coarda. Fiecare mic lucru pe care reușeam să-l fac era important, până când toată lumea care se obișnuise cu reușitele mele a încetat să le mai vadă. Devenisem un copil ca toți ceilalți, ca și frații mei. Viața era minunată.

Iată din nou acest cuvânt: viața. Este ceva la care nu ne gândim. Îmbătrânim, lucrurile se acumulează și se complică, facturile se adună, devine stresant la locul de muncă, rufele de spălat se strâng ca zăpada viscolită, mașinile au nevoie de reparații… asta-i viața.

Uităm că ea e un dar. Uităm că avem un Creator. Uităm că avem un scop. Uităm să insistăm pe cuvintele Sale bune. Uităm că am fost plăsmuiți de mâini știutoare.

Știați că am fost „urziți” (n. tr.Psalmii 138, 15: „…ființa mea, pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului”)?

Nu știu dacă ați încercat vreodată să țeseți, eu am încercat dar, lăsați-mă să vă spun, nu este pentru cei slabi de inimă sau cu degetele scurte! Trebuie să știți ceea ce vreți să faceți înainte de a începe un lucru. Alegeți ce vreți să faceți și ce cusătura să utilizați, vă asigurați că aveți acele care trebuie și să decideți cu privire la gama de culori. După aceea, să vă gândiți la fiecare culoare, unde să o puneți și cât de mare trebuie să fie fiecare suprafață, astfel încât să aveți suficiente fire din fiecare culoare. În cele din urmă, după toate pregătirile, începeți să țeseți. Trebuie să fiți atent ce faceți, având grijă să nu vă cadă cumva firele pe jos. Dacă observați vreun defect, vă întoarceți și îl remediați. După cum v-am spus, nu este un procedeu ușor. Este important, deci, atunci când se spune că suntem „țesuți împreună” în pântecele mamelor noastre.

Cred din toată ființa că nașterea mea nu a fost o întâmplare. Dumnezeu nu era distrat, nu a scăpat un fir și nu a uitat să se întoarcă și să remedieze un defect în timp ce mă plăsmuia. „Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte” (Psalmii 138, 14). Dumnezeu a lucrat ca să mă creeze. El a avut un plan înainte de a începe lucrarea. Faptul că sunt altfel decât ceilalți a fost intenționat. Rămân de părere că Dumnezeu m-a creat exact așa cum sunt pentru scopurile Sale. Noi nu știm niciodată, sau aproape niciodată de ce lucrurile sunt așa cum sunt. Dar avem atâta speranță și pace știind cu câtă grijă am fost creați!

Deci, care este rostul acestei discuții, vă întreb? O întrebare simplă: Dacă ați fi fost în locul părinților mei și ați fi știut că veți avea un copil cu o diformitate, un copil care ar putea avea și alte defecte nevăzute, iar medicul ar fi rostit cuvintele „e ceva în neregulă cu ea”, m-ați fi avortat?

Sunt soție. Sunt mamă. Sunt fiică, soră, prietenă. Sunt o ființă. Eu sunt diferită. Dar nu suntem toți așa? Și nu aș fi fost acum aici dacă aș fi fost concepută de alte persoane, într-un alt timp și care ar fi vrut un copil fără defect. Când vă opriți și faceți o legătură între o ființă umană adevărată, vie, care respiră, și avort, atunci lucrurile devin mai complicate. Dacă credeți că oamenii nu optează și acum să avorteze copiii deosebiți, ca mine, vă înșelați. Se întâmplă în fiecare zi. Oamenii se uită la ceea ce li s-a dat și decid că nu este suficient. „Nu e mare lucru. Vom reîncerca mai târziu să avem un copil perfect. Oricum, nu este încă o ființă. Nu ar însemna prea mult. Societatea ar respinge un astfel de copil. Cine s-ar căsători cu o persoană de felul ăsta? Trebuie să ne gândim la viitorul nostru. Vrem într-adevăr să-l protejăm de o luptă pe viață. Este cel mai bine. Nu-i așa?”

Un handicap ca al meu înseamnă moarte sigură pentru mulți copii nenăscuți. Acesta este un gând de care nu pot scăpa. Eram exact cine suntem azi chiar înainte ca inimile noastre să bată pentru prima oară, înainte ca mama noastră să fi simțit cum ne mișcăm în pântecele ei, înainte ca lumea să fi știut dacă eram un „el „sau o „ea”. Eram fără nume pentru părinții noștri, dar Tatăl nostru ne împodobise deja cu numele de „minunat”. Eram necunoscuți, dar ochii Domnului „au văzut substanța neformată”. Nu sunt o greșeală. Inima mea se întristează pentru copilașii morți și pentru mamele și tații care nu a avut prilejul să țină în brațe trupșoarele lor sau să le sărute pielea delicată. Niciun lucru pământesc nu poate să umple o prăpastie atât de adâncă ca pierderea unui copil.

Harul crucii, totuși, este un lucru mai mare decât greutatea păcatului nostru și dragostea răscumpărătoare ne așteaptă. Toți am căzut și toți putem primi mântuirea și răscumpărarea prin Iisus Hristos. Există speranță și odihnă în El, știu asta. Promisiunile Lui sunt bune. Cuvintele Sale sunt adevărate. Gândurile Sale despre noi „sunt mai numeroase decât nisipul” și sunt prețioase. El nu face nicio deosebire de rasă sau capacitate. El a ales viața pentru tine.

Gândiți-vă la viață, reflectați… Sunteți atât de siguri că ați alege să privați o altă ființă de o astfel de abilitate? Ați alege viața? M-ați alege pe mine?

Traducere: Dacia Velicu

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

 

 



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button