Drepturile omului reprezintă un instrument al modernității prin care societățile democrate au încercat să apere umanitatea de barbarie. Ele sunt un instrument laic care provine din creștinism, fiind practic o reducere la viața pământească a înțelegerii despre valoarea infinită a persoanei umane revelată de către Mântuitorul Hristos. Deși proveniența creștină este recunoscută științific, în ultimele decenii conceptul de drepturi ale omului a fost aproape confiscat de către organizații și persoane care vor să le modifice pentru a denumi astfel doar un set de valori seculare și anti-religioase, în care accentul cade pe posibilitatea celui puternic de a decide, excluzând dreptul la viață al tuturor oamenilor.
În fața denaturării conceptului de drepturi ale omului se ridică în ultima perioadă numeroase voci, care cer revenirea la adevăratele drepturi ale omului, în primul rând dreptul la viață.
În cadrul amplelor mișcări pe plan internațional de a se reveni la definiția inițială, naturală, a drepturilor omului, organizația Pro-life Wisconsin a realizat clipul ”Ultima frontieră a Mișcării pentru Apărarea drepturilor Civile”.
Autorii constată mai întâi firescul dezbaterilor privind drepturile fundamentale în Statelor Unite și faptul că în timp adevărul este cel care triumfă: ”istoria ține cu aceia care apără dreptul inalienabil la viață și libertate, dreptul fiecăruia de a fi fericit”.
Piatra de hotar a acestor dezbateri o constituie Declarația de Independență din 1776, unul din documentele fondatoare ale SUA. În ea a fost recunoscut dreptul tuturor la viață, libertate și căutarea fericirii al tuturor oamenilor: ”Noi declarăm că aceste adevăruri sunt evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, sunt înzestrați de Creatorul lor cu anume drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viața, libertatea și căutarea fericirii”.
Dar această Declarație va fi încălcată în multe rânduri, chiar de către urmașii politici ai celor care au redactat-o.
În 1823, Curtea Supremă a SUA neagă nativilor americani dreptul de a deține proprietăți: ”Triburile de indieni care locuiesc în această țară sunt sălbatici plini de cruzime, a căror ocupație este războiul”.
În 1857, Curtea Supremă a SUA nu recunoaște drepturile negrilor americani: ”În opinia acestei Curți (acestui Tribunal), sclavii (și) descendenții lor nu au drepturi pe care albii sunt obligați să le respecte. Negroteii pot fi justificat și legal reduși la sclavie pentru binele lor”.
În 1927, Curtea Supremă a SUA nu recunoaște drepturilor persoanelor cu dizabilități, susținând sterilizarea forțată a persoanelor cu handicap mintal: ”E mai bine pentru toată lumea dacă societate îi poate împiedeca să procreeze, pe cei evident incapabili fizic și psihic. Sunt suficiente trei generații de imbecili (retardați)”.
În 1973, Curtea Supremă a SUA legalizează uciderea copiilor aflați în faza intrauterină: ”Termenul «persoană» nu se referă și la cei nenăscuți.”
Până în prezent au fost recunoscute drepturile oamenilor din primele trei categorii, considerați anterior că nu sunt „persoane”.
În 1879, Curtea Federală recunoaște prin lege nativilor americani statutul de persoană.
În 1865, prin amendamentele 13 si 14 se pune capăt sclaviei și li le recunoaște afro–americanilor dreptul de cetățeni.
În 1981, se pune capăt sterilizării forțate în cazul persoanelor cu handicap mintal.
Când li se va recunoaște și celor din a patra categorie, prin care toți cei în viață au trecut, dreptul la viață? Când se va recunoaște din nou copiilor nenăscuți faptul că sunt persoane? Îndemnul autorilor este: ACUM!
Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!
Citiți aici textul proiectului.
Susțineți acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziție publică în această privință.
Articole relaționate
-
-
-
-
