„Susținerea familiei și încurajarea natalității prin politici clare și coerente pe termen lung“ – Anamaria Jitea, studentă la teologie din Arad – Marșul pentru viață 2014
Anamaria Jitea, o juristă de 40 de ani, este voluntar în campania de informare „Alege Viața!” și studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad. Spune că implicarea sa are deja o tradiție de trei ani și e o consecință firească a desfășurării în ultimii patru ani a campaniei de informare „AlegeViața!” în școlile și liceele arădene. „Schimbarea mentalităților este un proces greu care începe, evident, prin educație și apoi prin exprimarea publică a unor credințe sau valori“, spune ea.
Rep: Ce v-a rămas în minte de la edițiile din anii anteriori?
AJ: Faptul că an de an am fost tot mai mulți.
Rep: Cui adresați invitația de a participa la Marșși de ce?
AJ: Românilor. Pentru ca să dăinuiască.
Rep: Credeți că Marșul are ca efect salvarea vieții vreunui copil nenăscut aflat în pericol?
AJ: Cred. Și știu asta ca o certitudine.
Rep: S-a vorbit despre faptul că în România nu există o cultură a adopției. Mamele și familiile aflate în criză de sarcină sau în situații dificile după naștere nu se gândesc să încredințeze copilul spre adopție. Nici statul nu prevede adopția în criza de sarcină, nici societatea nu valorizează actul adopției, părinții adoptivi și copiii adoptați. Ce credeți că se poate face în această privință?
AJ: Cred că atâta vreme cât la cârma țării nu se află un OM CU DRAGOSTE DE ȚARĂ care să se înconjoare de consilieri asemenea lui, care să aibă o viziune pe termen lung pentru România, discuțiile se dovedesc a fi infertile, iar rezolvările doar punctuale.
România are nevoie de politici guvernamentale care să lumineze mai multe aspecte ale vieții românilor, dintre care problema adopției, de altfel mult mai delicată din punct de vedere duhovnicesc decât pare, e doar una dintre ele.
Rep: Cunoașteți un caz de adopție care a adus bine în viața tuturor celor implicați – copilul, părinți naturali, părinții adoptivi?
AJ: Cunosc mai multe astfel de cazuri.
Rep: În statele occidentale, mai ales în SUA, adopția este un mod de viață. Actori și cântăreți celebri adoptă copii, familii obișnuite adoptă un număr foarte mare de copii – uneori chiar mai mare de cinci –, familii care au un copil cu dizabilitate, de exemplu cu Sindrom Down, adoptă alți copii cu aceeași dizabilitate. Cum credeți că s-ar putea dobândi și în societatea românească această deprindere nobilă, de a adopta nu doar atunci când o familie nu are copii, ci de a adopta cu gândul la binele unui copil aflat într-o situație critică?
AJ: Cred că încercarea de a asimila cu orice preț diversele mentalități occidentale și, mai ales, americane, este sortită din start eșecului.
Românul are o altă structură sufletească, dacă vreți, decât americanul sau neamțul.
Consider că principalul accent ar trebui pus, în societatea românească a momentului, pe susținerea familiei și încurajarea natalității prin politici clare și coerente pe termen lung.
Societatea românească presupun că ar putea căpăta cu ușurință această deprindere nobilă a adopției dacă nivelul de trai s-ar ridica la nivelul societăților la care faceți referire. Și din nou ajungem la politică. E un cerc vicios, ca să nu spun viciat.
Rep: Ce reprezintă pentru dumneavoastră bărbatul, ce reprezintă femeia, ce reprezintă copiii?
AJ: Sfântul Apostol Pavel spune: „Supuneți-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este.[…] Bărbaților iubiți femeile voastre după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea[…] Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile, ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia sa pe sine se iubește.” (Efeseni 5, 21-28).
„Iată, fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
Precum sunt săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților tineri.
Fericit este omul care-și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă.” (Ps. 126, 3,4,5)
Rep: Ce le-ați cere politicienilor să facă pentru a proteja și a promova viața? În condițiile în care avortul nu ar putea fi total interzis, ce alte instrumente credeți că avem la îndemână pentru a apăra copiii nenăscuți?
AJ: De ce nu ar putea fi total interzis? Eu le-aș cere politicienilor să interzică avortul, așa cum orice fel de crimă este interzisă și pedepsită de Codul penal.
În ce măsură este România un stat creștin atâta vreme cât avortul, uciderea unei ființe aflate în imposibilitatea de a se apăra, este legal?
Le cer politicienilor să își asume morala creștină și de aici lucrurile ar deveni limpezi.
Copiii nenăscuți pot fi apărați educându-i pe cei născuți.
Rep: Care este programul manifestărilor prilejuite de Marșul pentru Viață în orașul dumneavoastră?
AJ: În Arad vom avea trei zile de acțiuni anti-avort.
21 martie 2014: Ziua de Doliu Național pentru pruncul nenăscut, în memoria milioanelor de prunci ce nu au apucat să vadă lumina zilei și Lumina Botezului. În memoria lor vom purta de-a lungul întregii zile o panglică de doliu la piept.
22 martie 2014, ora 12:00: „Un copil e Bucurie!” – Marșul pentru viață, din piața Avram Iancu din Arad. Vom face o oprire la Spitalul Matern, unde vom depune simbolic o coroană de flori la ușa cabinetului unde se fac avorturi și vom face rugăciune pentru sufletele celor ce au fost uciși acolo, iar apoi ne vom îndrepta spre catedrala ortodoxă „Sfânta Treime”, pe platoul căreia vom face o cruce de lumânări și ne vom ruga pentru întreg neamul românesc.
24 martie 2014: Pichetare pe parcursul a 2 ore a 14 locații, cabinete, clinici sau spitale unde se efectuează avorturi sau diverse alte proceduri care au drept scop terminarea vieții umane. Încercăm astfel, să sensibilizăm și mai mult opinia publică, medicii și personalul medical în legătură cu subiectul avortului și așa zisei contracepții.
Rep: Aveți un mesaj de adăugat?
AJ: Dumnezeu să ne ajute!
AnaMaria Jitea
0742 678 744
www.alegeviata.org
One Comment