Sunt gay, dar mă opun căsătoriei între gay

De Doug Mainwaring
27 martie 2013 (thePublicDiscourse.com) – În eforturile noastre, uneori greșite, de a ne extinde libertatea, noi adulții egoiști am distrus sistematic ceea ce este cel mai prețios pentru copii când aceștia cresc și se află în dezvoltare. De aceea eu am ales să vorbesc împotriva căsătoriei între persoane de același sex.
Apropo, sunt gay.
Cu câteva zile în urmă am depus mărturie împotriva legislației în curs privind căsătoria între persoane de același sex în Senatul Minnesota în comitetele judiciare și de drept civil ale statului.
Atmosfera de la aceste evenimente (am depus mărturie și în alte locuri) are o nuanță de irealitate, aproape un carnaval suprarealist. Legile firești, tradiția, religia, curiozitatea intelectuală și libera opinie nu mai joacă un rol în deliberări. Legislația privind căsătoria persoanelor de același sex este apărata doar pe motive de relativism moral și făcând apel la sentimente.
Aici este și problema: discuțiile la nivel național despre căsătoriile între persoanele de același sex tratează chestiunea ca pe un joc de dame, unde adversarii pot obține rapid piesele oponenților fără a reflecta prea mult la consecințe. Tocmai această abordare pripită a discuției a împiedicat o dezbatere reală.
În ultimii ani, apărătorii căsătoriilor tradiționale au ales calea ușoara pentru a câștiga bătălia de pe „tabla jocului de dame”. Apelul la religie și tradiție a atras pe mulți de partea lor, aducându-le, în prima fază, o victorie aproape fără efort. În timp ce avocații căsătoriilor între persoanele de același sex au pledat pentru o examinare mai atentă a subiectului, apărătorii căsătoriilor tradiționale au stat la adăpostul unei majorități cantitative.
Însă roata s-a întors împotriva lor. Iar susținătorii căsătoriilor între persoanele de același sex au acum toți „regii” de pe „tabla” jocului de dame și conduc „jocul”. E suficient să luăm în considerare titlurile presei din ultimele câteva săptămâni. Suntem bombardați cu aprobări privind căsătoria între persoane de același sex. Pentru privitorul obișnuit, care nu a aprofundat această problemă, poate părea că și conservatorii „au îmbrățișat” ideea de căsătorie între de persoanele de același sex. Fiecare zi aduce știri proaspete cu privire la elite ale politicii republicane, la Topul celor 500 cele mai bune companii (Fortune 500 de companies), la membri ai NFL, și chiar Dirty Harry însuși, și Clint Eastwood, care își aduc sprijinul în campania căsătoriilor fără gen.
„Noul joc” este de fapt șah, nu dame. Acest lucru sună confuz, deoarece și jocul de șah și cel de dame se joacă pe aceeași tablă de șaizeci și patru de pătrate. Jocul de dame este mai ușor și se termină mai rapid. Este unul dintre primele jocuri pe care copii îl învață. Șahul este greu, deoarece necesită o atenție sporită pentru a anticipa și contracara fiecare mutare posibilă.
În dezvoltarea obiectivelor politice și legislative, de multe ori politicienii nu privesc mai departe de următorul ciclu electoral. Sunt preocupați de obținerea voturilor. Iar sprijinirea căsătoriei între persoane de același sex pare astăzi un „vot câștigător”.
De asemenea, pentru mass-media, sprijinirea căsătoriei între persoane de același sex, apare ca o himeră câștigătoare, datorită veniturilor implicate și a nevoii nejustificate a acestora de a-și atrage cât mai mulți cititori, și pentru marile corporații, dornice să-și „lustruiască” imaginea și să creeze o falsă bunăvoință. Puțini dintre aceștia sunt interesați „să joace” șah, deoarece o „victorie rapidă” la dame este mai importantă pentru ei.
Nevoia urgentă de a legaliza căsătoriile între persoane de același sex, în momentul de față chiar frenetică, este în sine un semn de orientare a discuției noastre naționale spre sloganuri și sentimentalisme.
A venit momentul ca organele legislative individuale ale statelor și curțile de instanța ale națiunii, inclusiv Curtea Supremă, „să pună frâna”. Acum.
Ca și în șah, mișcările greșite duc la consecințe nefaste.
Căsătoriile între persoane de același gen se bucură acum de o aură de egalitate și echitate, care sugerează că și părinții fondatori ai celui de-al 14-lea Amendament din Constituția Americană, ar fi avut în minte căsătoriile între persoanele de același sex, când au scris despre magnificul și giganticul salt înainte pentru umanitate. În timp ce această interpretare este foarte puțin probabilă, cei care caută egoist „drepturi” suplimentare pentru ei înșiși, și-au găsit justificarea în „penumbra” ce ar „înconjura” drepturile civile legitime.
Căsătoria între persoane de același sex nu va extinde drepturile și libertățile înțara noastră. Aceasta nu va redefini căsătoria. Din contră, o va lăsa fără definiție, o va destabiliza.
Nu ar fi prima oară când societatea noastră ar destabiliza mariajul. Divorțul prin acord, adoptat la nivel național, a părut o idee bună la vremea respectivă. Această consecință nefastă a schimbat pentru totdeauna definiția mariajului, transformându-l, dintr-o relație permanentă între soți, într-una temporară. Din nefericire, copii sunt cei care suferă daunele colaterale ale acțiunilor egoiste înfăptuite de către adulți.
Aceasta nu ar fi prima dată când societatea noastră a lăsat instituția căsătoriei în derivă. Divorțul „fără vina nimănui”, adică divorțul prin acord, instituit în toată țara noastră, suna ca o idee bună la momentul respectiv. Consecința nedorită a acestuia a fost că a schimbat pentru totdeauna definiția căsătoriei, dintr-o relație permanentă între soți, într-o relație temporară. Din păcate, copiii au devenit victimele colaterale ale acțiunilor egoiste înfăptuite de către adulți.
Căsătoria între persoane de același sex va avea aceleași consecințe: privarea copiilor de dreptul lor de a avea ori o mamă, ori un tată. Această consecință nu este un lucru mărunt. Copiii sunt reduși la nivelul de sclavi ai nevoilor noastre de împlinire. Arborele lor genealogic, lipsit de strămoși, ar fi alcătuit dintr-o armată de surogati anonimi, donatori și avocați care ar umple golul părții care lipsește: absența unuia dintre genuri (feminin sau masculin), în căsătoriile fără gen. Homosexualii și lesbienele cer ca și ei să aibă „dreptul” de a avea copii pentru a le completa sentimentul de împlinire personală, însă procedând astfel ei încalcă dreptul copilului de a avea atât o mamă cât și un tată, un drept pe care susținătorii căsătoriilor între persoane de același sex, îl calcă în picioare.
Mariajele de acest gen nu numai că vor destabiliza căsătoria tradițională, ci o vor și rescrie, redefinind astfel și copilul. Această acțiune va duce în final la destabilizarea umanității. Nu este vorba de o legislație “progresistă” sau “conservatoare”, ci de una “regresivă”. Pe nici un formular pentru eliberarea certificatului de căsătorie nu este prezentă întrebarea “îți iubești partenerul?” însă aceasta pare să fie baza pe care încearcă să schimbe legea susținătorii căsătoriei de același sex. Oare autoritățile statale sunt cu adevărat interesate să celebreze viețile noastre romantice?
Sloganul pe care l-am auzit în mod repetat în Minnesota, a fost „căsătoria este întemeiata pe dragoste, loialitate și responsabilitate.” Dar aceste trei lucruri nu rezonează cu interesele statului. Căsătoria, în viziunea statului, înseamnă copii. Și atât. Acesta e chiar motivul pentru care această instituție a fost fondată. Ar trebui să ne cutremurăm numai la gândul de a încerca să-l schimbăm.
Unei națiuni care nu are nicio remușcare de pe urmă creării, în mod voit, a unui deficit bugetar de 13 miliarde de dolari (sumă în creștere), ce va fi preluat în curând de copiii și nepoții ei, probabil i se cere prea mult. Dar de dragul tuturor copiilor născuți și a celor ce se vor naște, este nevoie „să încetinim” și să luăm serios în considerare consecințele nedorite ale destabilizării căsătoriei tradiționale. În caz contrar, riscăm tratarea urmașilor noștri ca pioni de consum, sacrificați în numele necesității și împlinirii de sine. Putem face mai mult decât atât.
Doug Mainwaring este co-fondatorul societății Național Capital Tea Party Patriots. Acest articol a fost publicat cu acordul “The public Discourse”.
Traducere și adaptare Cristina Vizitiu și Florescu Andreea
Sursă: http://www.lifesitenews.com/
Exit mobile version