Silviu Dancu, scriitor: De ce susținătorii „căsătoriei” homosexuale vor accepta automat poligamia
de Silviu Dancu, Facebook
Din tot soiul de discuții, cu tot soiul de oameni (inteligenți – o spun fără ironie sau mai știu eu ce subtilități irelevante) am ajuns la un fel de concluzie: susținătorii mariajului gay sunt în mod necesar și susținători ai poligamiei, poliandriei, poliamoriei etc.
Iar dacă nu sunt, ar trebui să fie, pentru că altfel sunt într-o culpă logică. Să ne gândim. Care-s argumentele celor care susțin căsătoria între persoanele de același sex? Păi ar fi:
- Așa s-au născut, nu-i poți condamna pentru ceea ce sunt.
- Sunt adulți, au liber discernământ și liber consimțământ.
- Iubirea lor este la fel de reală ca iubirea heterosexualilor.
Trecând de faptul că iubirea cu pricina este absolut irelevantă pentru stat (pe care-l interesează strict faza cu discernământul și cu libera consimțire – că de-aia tratează căsătoria ca pe un contract), vedem că aceste criterii se aplică întru totul și poligamiei, poliandriei, poliamoriei (dacă nu știți ce-i ultima, dați un google).
- Așa s-au născut, nu-i poți condamna pentru ceea ce sunt. Da, așa e. Nici un heterosexual nu este monogam prin faptul că e heterosexual. Dimpotrivă, monogamia presupune un efort, ea presupune o (auto-)cenzură, limitează, restricționează. Și, atunci când este încălcată e deseori supusă oprobriului public. Așa că, iată, căsătoria în felul în care este ea reglementată, mă discriminează pe mine heterosexualul care nu poate să aibă zece soții, deși, prin natura mea, aș putea avea. La fel și o femeie care ar putea avea zece soți.
- Idem. Tot despre adulți vorbim și aici. Ce, dacă cinci persoane vor să se căsătorească (indiferent de sex, orientare și identitate de gen), nu-s tot adulți cu liber discernământ și cu liber consimțământ?
- Same here. Cine ești tu sau cine-s eu să zic că nu se iubesc aceia cu maximă intensitate? Pe ce ne bazăm?
Iaca! Deci: ești pentru dreptul gay-ilor de a se căsători pe baza acestor argumente? E musai să fii de acord și să militezi și pentru poligamie, poliandrie, poliamorie și pentru orice altă formă de asociere în care cele trei argumente se regăsesc.
Așadar, devine limpede: nu despre drepturile gay-ilor de a se căsători este vorba, ci despre dorința de a desființa căsătoria în sensul ei actual este vorba. Despre modificarea ei până devine de nerecunoscut.
Nu, nu despre (extindere de) drepturi e vorba, ci despre demolarea unui status quo.
Iar „extremiștii” care vor ca definiția căsătoriei să rămână așa cum e, nu „refuză” drepturi altora, doar apără o instituție, o definiție a ei, niște reguli care s-au dovedit stabile și specifice unui spațiu cultural. Ei apără o construcție socială în fața unui atac cu buldozere ideologice, care folosesc ”dreptul” pe post de armă albă. În fond, căsătoria – ca drept – este o opțiune, nu o obligație. Și e o opțiune reglementată. E definită prin acele reguli. Distrugând regulile, distrugi, de fapt, instituția așa cum este ea.
Sincer, încep să-i respect pe anarhiștii care o ard direct, deschis și explicit când afirmă din start că instituția căsătoriei trebuie desființată de tot. Măcar, acolo, am de-a face cu oameni care știu ce vor. Și meciul e mai fair cu ei. Ăștialalți, care cică nu au o problemă cu căsătoria ca atare, dar vor s-o facă varză, sunt tot anarhiști, doar că încă nu știu sau nu au curajul să bage un ”coming out”!
Silviu Dancu, scriitor: Care o fi acea situație „mai bună” care ar fi afectată dacă se va face referendum? Familia e una, rudenia e alta. Got it?
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
