Pe fruntea sau pe mâinile bătrânelor femei aromânce din Dobrogea şi din spaţiul balcanic se pot observa tatuaje în formă de cruce. Fetele tatuate aveau între 13 şi 16 ani, în jurul vârstei începerii maturizării sexuale.
După Primul război mondial, aromânii sunt strămutaţi de autorităţile române în Cadrilater, veniți de prin părţile Pindului, pentru a pune în valoare ţinuturile părăsite de turci şi de bulgari.
Crucea tatuată e semnul amintitor al vieţii amarnice din Pind, când frumuseţea Româncelor era ameninţată de oamenii vizirului, paşei sau chiar a padişahului, ahtiaţi după asemenea graţii. Ca femeile să nu mai fie supuse, răpite şi să nu mai ajungă sclave în haremurile turceşti, alături de femeile din celelalte provincii supuse semilunei, aromânii şi-au însemnat cu o cruce în frunte semnul lor. Semnul mântuitor, care îngăduia recunoaşterea fetelor răpite şi împiedica trecerea celor cu suflet uşuratec la mahomedanism, dăinuieşte şi azi – dar azi ca o podoabă, aşa cum se întâmplă pretutindeni cu toate vechile semnele de sclavie.
Lars Krutak, antropolog al tatuajelor, în Grecia, povesteşte despre întâlnirea sa cu Giannoula Giannaki / Ianula Ianachi – Ioana Enache (născută în Albania în 1906, apoi stabilită în nordul Greciei). În momentul cercetării lui Lars (2002), Ianula era printre puţinele femei vlahe / aromânce din Grecia care mai aveau tatuaj în formă de cruce (pe braţul drept şi pe frunte). Mama ei avea cinci tatuaje cruciforme pe frunte.
Ianula ne spune motivaţia acestuia: protejarea de a intra în haremurile turceşti, deoarece aceştia considerau mutilate femeile cu tatuaje. Dar, nu e vorba de orice fel de tatuaj. Este chiar semul crucii. După cum accentuează şi Vladislav B. Sotirović, doctor la Universitatea din Vilnius, creştinismul a fost un determinant crucial pentru auto – identificarea aromână (The Balkan Vlachs – An Extinguishing Ethnolinguistic Group). Semnul crucii apare şi astăzi la nunţile acestora sub forma hlamburei (pom de nuntă cruciform, cu trei mere înfipte la extremităţi, ornamentat cu diverse materiale).
Ianula ne dezvăluie şi o semnificaţie resemantizată a tatuajului: afirmarea credinţei creştine ortodoxe şi protejarea împotriva deochiului şi altor boli. Pigmentul folosit era negrul de fum (derivat din cărbune), iar operaţiunea era îndeplinită exclusiv de femei. Se pare că negrul de fum avea valenţe purificatoare.
Sursă: De ieri şi de azi
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
