O americană a oferit vineri o mărturie puternică despre criza de sarcină și despre posibilitatea de a inversa efectul pastilei pentru avortul medicamentos. Mărturia a fost prezentată pe scena Marșului pentru Viață 2026 de la Washington, DC:
Numele meu este Sarah Hurm și sunt aici astăzi ca dovadă vie că viața este un dar, tema acestui marș. Știu acest lucru pentru că am văzut-o, am ținut-o în brațe și am luptat pentru viață, protejând și îngrijind fiecare dintre cei patru copii ai mei.
Când am aflat că sunt însărcinată cu al patrulea copil, tatăl lui mi-a spus că nu sunt pregătită, iar cuvintele lui dure și pline de prejudecăți m-au făcut să mă simt prinsă într-o capcană și complet singură.
Mi-a spus: 26 de ani, patru copii cu trei tați diferiți, asta nu arată bine. Cuvintele lui m-au determinat să sun la clinica de avort. Căutam îndrumare și am cerut consiliere, dar mi s-a spus că nu oferă așa ceva. Singura mea opțiune era să programez un avort și să le plătesc, așa că asta am făcut. A fost un avort chimic.
Înainte să mi se administreze pastilele, una dintre angajate a spus în timpul ecografiei ceva ce nu voi uita niciodată. A spus: „Ești norocoasă că nu a fost adoptată legea bătăii inimii, pentru că, dacă ar fi fost, nu am fi putut continua: detectăm o bătaie puternică a inimii”.
Aceste cuvinte ar trebui să ne amintească tuturor că munca noastră în mișcarea pro-viață are un impact real. Legile pe care le promovăm au o putere imensă de a salva vieți și de a sprijini femeile.
În acel moment, în acea clinică de avort rece și sterilă, am luat prima pastilă din protocolul de avort medicamentos, plecând cu o pungă maro care conținea mai multe pastile pentru mai târziu.
De îndată ce am ieșit din clinică, a fost ca și cum lumea ar fi trecut de la gri închis la albastru strălucitor. Clinica era lipsită de viață. Afară, am simțit din nou viața. Acel contrast puternic dintre întuneric și lumină m-a făcut să simt ceva ce nu voi uita niciodată. Am început instantaneu să regret decizia mea și am izbucnit în plâns în mașină.
Am încercat să-mi continui ziua, dar nici măcar nu puteam să-mi privesc copiii în față fără să mă gândesc la copilul pe care îl purtam în pântece.
Așa că am început să caut. Am dat peste o linie telefonică de urgență unde se oferea inversarea efectului primei pastile de avort. O femeie cu o voce caldă și binevoitoare a răspuns la telefon. Atunci mi-am dat seama că nu eram singură, că nu eram lipsită de opțiuni și că puteam lupta pentru viața copilului meu. Și exact asta am făcut.
Am cunoscut un medic și o echipă care mi-au oferit îngrijire, îndrumare, iubire și, mai presus de toate, speranță.
Exact ceea ce aveam nevoie, ceva cu totul diferit de clinica de avort, care mă tratase ca pe o tranzacție. Am reușit să inversez avortul medicamentos pe care îl începusem. Fiul meu s-a născut complet sănătos pe 11 ianuarie 2019 și continuă să se dezvolte foarte bine.
Mulți oameni susțin în mod fals că inversarea efectului pastilei de avort nu funcționează. Unele state promovează legi care îngreunează pentru medici administrarea tratamentului de inversare a pastilei de avort.
În prezent, cele mai multe femei nici măcar nu mai trebuie să meargă într-o unitate medicală, așa cum am făcut eu. Li se dau pastilele de avort pentru a fi luate acasă, în singurătate, un act extrem de periculos, care poate fi fatal nu doar pentru copiii nenăscuți, ci și pentru aceste femei. Sunt aici ca să vă spun că inversarea avortului medicamentos funcționează. Viața mea și viața fiului meu sunt dovada vie a acestui fapt.
Astăzi, fiul meu este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții mele. Iată ce vreau să știți: Salvarea unei vieți poate fi la fel de simplă ca a răspunde la un apel telefonic, a conduce o prietenă la o ecografie sau a o ajuta să aleagă un scaun auto pentru copil.
Sau puteți fi prezenți în orice mic moment. Micile sacrificii pot deveni victorii uriașe care pot sprijini mame ca mine și copii ca ai mei. Aveți această putere. Fiți acea persoană care conectează o femeie cu speranța! Fiți motivul pentru care ea știe că nu este singură.
Și, apropo, le mulțumesc bărbaților care sunt aici astăzi. Vocea voastră are greutate și avem nevoie de voi. Eu sunt Sarah Hurm și, în timp ce stăm aici pregătiți să mărșăluim astăzi, alăturați-vă mie și faceți un angajament: acela de a fi dovezi vii că viața este un dar. Vă mulțumesc.
-
-
-
-
