Săptămâna pentru viață: Conferința „Biologie și Persoană. O perspectivă teologică asupra adopției”
de Știri pentru viață
Pe 24 martie 2014, în amfiteatrul „Dumitru Stăniloae” al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, studenții bucureșteni (nu numai cei de la teologie) s-au întâlnit cu pr. lector. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul facultății (foto dreapta), și cu părintele Nicolae Tănase, inițiatorul și sufletul proiectului de la Valea Plopului, unde sunt găzduiți sute de copii defavorizați sau din familii dezorganizate.
Scopul conferinței, moderată de Alexandra Nadane, Președintele Asociației Studenți pentru Viață (foto stânga), a fost acela de a furniza și o perspectivă teologică asupra adopției, despre care mult prea des se vorbește numai din perspectivă sociologică sau psihologică.
Adopția ca rană pentru sufletul mamei naturale
Vorbind despre adopție din punctul de vedere al mamei, părintele Tănase a subliniat că adopția trebuie realizată doar atunci când mama naturală este convinsă că nu poate păstra copilul: „O mamă, în mod firesc, nu-și dă copilul altcuiva. Când o face, există o cauză”. El a arătat că adopția nu se poate baza pe suferința mamei și că mamei ar trebui să i se ofere inițial posibilitatea de a da copilul în creștere cuiva până se restabilește, apoi urmând să îl ia la ea, „să și-l recupereze după ce problemele cu care ea se confruntă dispar”. Sau mama naturală să fie ajutată să păstreze și să crească copilul dacă asta dorește.
„Adopția nu trebuie forțată, trebuie făcută fără suferința mamei”, a spus părintele Tănase, explicând că numai după ce mama refuză cele două opțiuni înfățișate mai sus trebuie să se ajungă la discuția despre darea copilului spre adopție.
„Din păcate, statul român nu grăbește adopția în timp util. Și ajungi să iei copil la 2-3-4 ani, când puteai să-l iei la trei zile sau la câteva săptămâni sau luni, în funcție de decizia mamei. Mai trebuie umblat la legea adopției. Dacă în mod sigur un copil poate fi adoptat, trebuie adoptat pe loc”, a spus părintele Tănase.
Adopția ca manifestare a respectului pentru demnitatea persoanei umane
Părintele Holbea a subliniat că și în familiile adoptive trebuie să se manifeste respectul față de viață și de persoană, ca în orice familie naturală și în orice societate creștină: „Dacă părinții adoptivi au respect față de om și de viață, salvăm părințimea și maternitatea”.
El a avertizat că, din păcate, societatea de azi nu pregătește copiii pentru a deveni oameni și creștini, ci îi tratează ca pe viitoare mijloace de producție. De aceea, familia rămâne singurul mediu care mai poate salva demnitatea și onoarea persoanei umane, prin creșterea copiilor în acest spirit.
„Copiii nu trebuie educați ca să devină mijloace de producție în societatea de consum, ci pentru a deveni oameni. Ceea ce noi uităm adesea este tocmai vocația noastră de persoane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – noblețea omului”, a spus părintele Holbea.
„În așa-zisa noastră societate lipsește această perspectivă – oamenii sunt adesea înlocuiți de mașini”, a mai observat prodecanul facultății bucureștene de teologie.
Acesta s-a arătat alarmat de statutul tot mai precar al respectului pentru demnitatea umană manifestat chiar și de creștini: „Ca preot, observ pe la casele credincioșilor fenomenul interesului exagerat pentru animale. În fiecare casă, când mergi cu icoana sau botezul, vezi mai multe multe animale decât copii: un copil și doi câini. Acest interes exagerat se manifestă în paralel cu desconsiderarea omului, subminând încet ideea demnității și onoarei omului”.
Cum ne pregătim pentru adopție
Câteva sfaturi practice de la părintele Tănase:
– până primești certificatul de adoptator, e un frecuș, te incită să vadă până unde mergi; trebuie să fii calm până primești certificatul de adoptator.
– răspunde la chemarea Direcției Copilului când te invită să vezi un copil, indiferent dacă e bolnav sau dacă știi că nu e ce-ți dorești; nu te obligă nimeni să-l iei acasă
„Dumnezeu știe ce copil să-ți dea, tu doar să vrei să adopți. Roagă-te și îl vei primi. Dumnezeu știe ce copil să-ți dea, nu o să-ți dea mai mult decât poți să duci”, spune simplu părintele Tănase.
În acest sens, el a evocat cazul uimitor al unei jurnaliste de televiziune care în anii 1990 a adoptat un copil. Povestea a fost astfel. Înainte de căderea lui Ceaușescu, ea a mers și a realizat o anchetă la un orfelinat, unde s-a găsit un copil abandonat la toaletă.
După Revoluție, ea a revenit la același orfelinat pentru un nou reportaj. Atunci un copilaș i-a tot făcut cu mâna din pătuțul lui de parcă ar fi cunoscut-o. După doi-trei ani, în trecere prin alt orfelinat, jurnalista nu mai scăpa de un băiețel care o îmbrățișa și îi spunea mereu „Mamă”. L-a adoptat. După ce l-a adoptat, a vrut să știe istoria copilului și, făcând o investigație, a aflat că era același cu copilul din pătuț și cu bebelușul abandonat în toaletă cu ani în urmă.
Foto: George Săilă
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
2 Comments