29 ianuarie 2014
de Lauren Enriquez, LifeNews, Salt Lake City, Utah
Zilele acestea urmează să nască o femeie de 58 de ani. Dar vârsta nu e singurul motiv pentru care nașterea va fi cel puțin una neobișnuită. Bebelușul pe care îl poartă este propriul nepot.
De trei ani de zile, de când încearcă să rămână însărcinată, Lorena McKinnon, fiica Juliei Navarro, a avut douăsprezece avorturi spontane. Dându-și seama că îi era imposibil să ducă la termen o sarcină, ea a căutat, împreună cu soțul ei, o mamă-surogat.
Cea care s-a oferit voluntar s-a dovedit a fi chiar mama ei. Nu ar fi prima oară când o femeie e însărcinată cu propriul nepot, dar exemplele de acest gen par foarte rare.
Medicii au avertizat-o pe Julia că, datorită vârstei, șansele de supraviețuire ale embrionul (sau embrionilor) erau de numai 45%. Totuși, bebelușul a supraviețuit, iar Julia spune că sarcina s-a desfășurat normal.
Alegerea de a face copii cu ajutorul unei mame-surogat poate necesita consiliere cu mult timp înainte, pentru că e nevoie de o pregătire mentală –un factor cu atât mai necesar în cazul Lorenei, din moment ce mama-surogat era chiar mama ei, aceeași care îi dăduse ei naștere cu circa 30 și ceva de ani în urmă. Însă Lorena a spus că din anumite puncte de vedere a fost avantajată, fiindcă, dacă nu ar fi fost mama ei, costurile – și așa destul de mari – ale procedurii ar fi fost și mai ridicate.
Practica mamelor-surogat ridică multe probleme etice.
Potrivit unui studiu realizat de Societatea Americană pentru Medicină Reproductivă, doar 7,5% din embrionii creați în eprubetă ajung vii la naștere. Datele arată că 7-8 ovule sunt fertilizate in vitro, din care 3-4 embrioni sunt implantați în uterul femeii. Din cei trei-patru embrioni implantați, doi sau trei sunt apoi avortați prin reducție embrionară, ca măcar unul să aibă șanse mari de a se naște. Pentru a crește ratele sarcinii și a proteja femeia de chinurile tratamentelor repetate, majoritatea clinicilor de fertilizare in vitro creează mai mulți embrioni. Embrionii în exces sunt de obicei distruși, criogenați sau utilizați în diverse experimente medicale (dacă părinții doresc asta). Dar dacă este imorală crearea embrionilor pentru cercetare,la fel de imorală ar trebui să fie și sacrificarea embrionilor pentru tratamentul infertilității.
De asemenea, prin această metodă de fertilizare, tehnologia medicală se interpune în legătura dintre soț și soție, pentru a împlini convingerea acestora că au dreptul de a fi părinți cu orice preț. În acest caz, copiii devin un fel de proprietate de drept a cuplului.
În plus, apare o încrengătură de aspecte legale ce pot afecta bunăstarea copilului: statutul de părinte biologic devine un drept inalienabil, în timp ce copiii încep să fie văzuți în funcție de ideile preconcepute pe care părinții biologici le au despre ei. De exemplu, chiar dacă nu e de acord, o mamă-surogat poate fi obligată prin contract să facă avort dacă fătul prezintă cea mai mică anomalie. Nu numai că aceasta vădește o nepăsare totală la adresa copilului, dar afectează și demnitatea mamei-surogat, care se implică trupește și emoțional alături de copilul pe care-l poartă, în ciuda faptului că nu e mama lui biologică. Aceasta ar pune în discuție însăși natura maternității: cea care poartă copilul are mai puține drepturi asupra lui decât cea care a furnizat materialul biologic pentru conceperea lui.
Așadar, în practică, apelarea la o mamă-surogat amenință demnitatea copilului nenăscut și pune sub semnul întrebării semnificația maternității.
N.n.: În cazul prezentat mai sus, din păcate, pe lângă faptul că mama a dobândit un copil, iar bunica un nepot, alți frați ai acestuia și-au pierdut viața în demersurile făcute pentru nașterea lui. În timp ce drama pierderii unor copii prin avort spontan este una neplanificată, pierederea copiilor prin FIV este una planificată. În fața dorinței de a avea copii și a neputinței de a-i avea fără a face rău, adopția este soluția dragostei, care bucură fără a curma vieți.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
