Referendumul care „divizează”: Diviziunea și expresia ei politică sunt firești într-o democrație și suprimate doar în totalitarism
Alexandru Racu, doctor în filosofie politică al Universității din Ottawa, a comentat pe Facebook obiecția că referendumul pentRu căsătorie ar „diviza” societatea.
Această democrație care ne divizează
Mă amuză contestarea referendumului pentru familie cu argumentul că acesta n-ar fi bun deoarece divizează societatea.
Ca să fim clar înțeleși: societățile (toate societățile) sunt divizate. Diferența dintre societățile democratice și cele nedemocratice (premoderne sau totalitare) este că societățile democratice consideră diviziunea și expresia politică a acesteia din urmă ca fiind legitimă, pe când cele nedemocratice o consideră nelegitimă și o suprimă – fără ca asta să însemne că ea încetează să existe. Democrațiile liberale își gestionează dezacordurile prin mecanismul votului, în cadru constituțional (democrațiile neliberale și le gestionează tot prin vot, doar că în afara cadrului constituțional). Ecuația democrației liberale presupune că minoritatea acceptă dreptul majorității de a guverna, în timp ce majoritatea se angajează, la rândul ei, să respecte drepturile minorității prevăzute de pactul fundamental.
Firește, o tensiune există și va exista întotdeauna între principiul democratic și cel liberal. Modelul democrației liberale este imperfect și fragil, dar este cel mai bun pe care l-am găsit până acum pentru a evita atât extrema suprimării dezacordului, cât și cealaltă extremă, în speță tranșarea dezacordului prin politica bâtei. A spune însă că referendumul pentru familie divizează societatea ignoră faptul că, potrivit acestei logici, democrația însăși, în toate expresiile ei, divizează societatea.
Conform acestei logici, pentru a nu mai avea diviziuni sociale ar trebui să renunțăm nu doar la referendumul propus de Coaliția pentru Familie, ci și la cel propus de USR, nu doar la referendum, ci și la alegeri. La limită, pentru a nu mai avea diviziuni sociale, n-ar trebui să avem o Constituție care a fost aprobată prin referendum, de popor, ci una dictată de Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului legitimat nu de popor ci, ați ghicit, de el însuși, Constituție care să prevadă că forța conducătoare a societății este tot Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului, așa cum Constituția de dinainte de 1989 stipula rolul conducător al Partidului Comunist Român. Adică, folosind terminologia de la începutul anilor ’90, „pluralism în cardul frontului” și „o guvernare pentru liniștea noastră”. Ca să nu se mai certe oamenii, spre paguba noastră a tuturor, ci să fie o turmă și-un păstor, spre liniștea și binele tuturor.
Societățile democratice sunt pluraliste, iar asta, după cum bine spunea un profesor al meu, presupune existența mai multor oameni cu opinii diferite, în ciuda faptului că astăzi, pentru tot mai mulți „profesori” de științe politice, sociale și drepturile omului, pluralismul înseamnă de fapt mai mulți oameni care au toți aceeași părere (am încheiat citatul).
De altfel, acest tip de argument împotriva referendumului (dar, de fapt, împotriva democrației în general) îl regăsim nu doar la conaționali de-ai noștri din secolul XXI, ci și la politicieni români din prima jumătate a secolului XX. Unul dintre ei, pe nume Corneliu Zelea Codreanu, respingea democrația cu următorul argument: „Democrația sfarmă unitatea neamului românesc, împrăștiindu-l în partide, învrăjbindu-l și expunându-l dezbinat în fața blocului unit al puterii iudaice, într-un moment greu al istoriei sale. Numai acest argument este atât de grav pentru existența noastrã, încât ar fi un suficient motiv ca această democrație să fie schimbată, cu orice ne-ar putea garanta unitatea, deci viața. Căci dezbinarea noastră înseamnă moartea.” Sună familiar, nu?
În concluzie, ca să parafrazez un refren celebru, ar fi grozav, fără îndoială, ca noi toți să „gândim la fel, simțim la fel, iubim la fel”, ș.a.m.d. Dar cum e foarte puțin probabil ca asta să se întâmple prea curând, cea mai bună souție este cea în care, respectând cadrul legal existent și arbitrul stabilit prin lege (ceea ce Coaliția pentru Familie a făcut), mergem și ne rezolvăm diferendul la urne.
Cine contestă legitimitatea procedurii pe motiv că ea ar dezbina societatea are mai multe în comun cu Corneliu Zelea Codreanu decât îi place să creadă (sau, mai bine zis, să recunoască). Legitimitatea, nu oportunitatea. Atunci când discutăm despre cea din urmă (oportunitatea), ce-i drept, ne aflăm în sfera dezacordurilor politice legitime. Cu mențiunea că dacă acesta este într-adevăr motivul opoziției față de referendum – ne certăm și cheltuim bani degeaba – și nu doar un subterfugiu, deloc onest, prin care se avansează de fapt agenda partizană a uneia dintre părțile aflate în conflict, atunci el al trebui utilizat împotriva tuturor forțelor politice care încearcă să aducă tema pe agenda publică. Nu doar împotriva Coaliției pentru Familie, ci și împotriva acelor grupări și organizații, de la noi și din alte țări, fără de care n-ar mai fi existat vreo Coaliție pentru Familie, la fel cum n-ar fi existat referendum pentru familie dacă opinia publică românească ar fi rămas la nivelul anului 1991, când aproape nimeni, și cu atât mai puțin cei care au redactat și au votat Constituția, nu își imagina că sintagma „soți” ar putea să însemne, vreodată, altceva decât „bărbat” și „femeie”.
Mă tem, așadar, că foarte mulți dintre cei care spun că „referendumul nu este bun pentru că divizează societatea” vor de fapt să spună altceva. Sau, în alți termeni, nu vor să spună pe față ceea ce gândesc, în ideea că ascuzându-și adevăratele intenții vor putea să obțină mai ușor ceea ce își doresc. Revenind, atunci când spun că „referendumul nu este bun pentru că divizează societatea”, vor de fapt să spună că orice vor cere de acum înainte activiștii pentru drepturile minorităților sexuale trebuie să se aprobe fără să se consulte în prealabil poporul. Sau, vorba lui Caragiale, „să se consulte, primesc”, dar doar atunci când toată lumea (de fapt, doar majoritatea) va „gândi la fel, simți la fe, iubi la fel”, ș.a.m.d. La fel ca noi.
Citește mai multe articole de Alexandru Racu
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
