Problemele adolescentelor însărcinate / Revista „Pentru viață” nr. 2, Primăvara 2014

de Mihail Hasminski, psiholog de criză; articol preluat din revista Familia Ortodoxă, nr. 47

Ne bucurăm când părinții se uită la desene animate, joacă volei sau se comportă ca niște școlari. Ne întrebăm adesea cum erau ei la vârsta noastră. Avem impresia că au fost dintotdeauna adulți, că au făcut numai lucruri bune și au învățat foarte bine la școală.

Dar dacă mama și tata sunt încă la școală? Problema sarcinii în adolescență este extrem de actuală azi. Corespondentul ziarului Școala discută despre aceasta cu Mihail Hasminski, psiholog ortodox și autor al unei cărți despre psihologia crizei.

Reporter: Ce să facă o adolescentă într-o astfel de situație?
M.H.: Cel mai important este să înțeleagă că emoțiile puternice nu o pot ajuta să ia o hotărâre corectă. Ea trebuie să se liniștească și să înceapă să gândească, nu să simtă. Adunați-vă toate gândurile, scrieți-le pe o hârtie pentru a fi clare, căutați plusurile și minusurile. Dar treceți numai gândurile, niciun sentiment. Expresii ca „îmi vine să…, mi se pare că…, simt că…” trebuie date deoparte.

R: Ce anume influențează decizia?
M.H.: Teama. Aristotel spunea: „Frica este durerea care apare din anticiparea răului.” Aici cuvântul cheie este „anticipare”: „Ce vor spune prietenul, părinții, profesorii?” Dar aceste probleme nu fac parte din realitate. E vorba mai mult de imaginația referitor la ce se poate întâmpla.

Acest „se poate” este de obicei foarte departe de realitate și este cel care alimentează teama. Vă amintiți ce mai tremuram la poveștile cu vampiri din copilărie? Pentru că ni-i imaginam, nu pentru că ar fi existat.

Este foarte important să nu vă temeți de propriile gânduri. Tocmai acestea vă îngrozesc și vă tulbură cumplit. Frica e mai rea decât toate. Teama și emoțiile puternice, cel mai adesea nasc panică. Ați văzut oameni panicați? Nu sunt în stare să trateze rezonabil nicio problemă! Într-o astfel de stare de frică nu puteți lua o hotărâre corectă.

R: Și cum se poate rezolva?
M.H.: Gândind logic și clar. Gândiți-vă la urmările avortului. Există o mare posibilitate să deveniți infertilă. Aceasta poate fi o problemă cu mult mai mare ulterior decât ar fi nașterea unui copil acum. Avortul este o crimă. Gândiți-vă cum v-ați simți după aceea. Poate că vă ucideți fiica ce v-ar fi fost o bună prietenă sau pe băiatul care ar fi fost sprijin de nădejde. Cum ar fi fost dacă și ați fi fost avortată? Acest pas îl lipsește pe copil de soare, de prima iubire, de răsăritul soarelui, de prieteni… iar pe voi vă lipsește de posibilitatea de a iubi, de a comunica, de a primi un sprijin, de a trăi pentru acest copil.

R: Cui să ceară ajutor fetele aflate într-o astfel de situație?
M.H.: De obicei, e dificil pentru o tânără să facă față singură crizei de sarcină și adesea trebuie să apeleze la mama ei. Mama trebuie să-i acorde sprijin, să-i creeze condițiile pentru a se liniști și a gândi corect, fără rușine și teamă. Dacă nu, să apeleze la o persoană înțeleaptă, duhovnicească, săritoare, bună — bunica, mama unei prietene, un preot, un profesor, un psiholog sau altcineva.

R: Dar cum să ceri ajutor?
M.H.: Trebuie abandonat sentimentul mincinos de rușine. Este absolut normal să ceri ajutor. Fă primul pas: recunoaște că nu ești perfectă, că te afli într-o situație dificilă. Să nu vă fie teamă să faceți asta. Dumnezeu e cu voi. Iar El lucrează prin oameni. Dar pentru aceasta, trebuie să faceți și voi eforturi.

R: Ce fel de eforturi?
M.H.: Trebuie să depășiți egoismul și să începeți să vă gândiți la viața care vi se dezvoltă înăuntru. Un copil nu este o jucărie. Numai voi puteți să-i protejați viața. Nimeni altcineva nu poate. Sau, invers, puteți să-l omorâți.

Responsabilitatea acestei hotărâri se află chiar în mâinile voastre. Cuvântul „responsabilitate” vine din cuvântul „răspuns”. Iar răspunsul îl veți da în fața Vieții, a lui Dumnezeu și a oamenilor.

R: Vă rugăm să le dați un sfat adolescentelor.
M.H.: Hai să ne imaginăm că în drum găsiți o piatră prețioasă mare și strălucitoare. Dar n-o puteți duce. Iar tovarășii vă sfătuiesc să o abandonați: „Cum o s-o târâi? La ce bun o asemenea greutate la vârsta ta?” Poate că e și un băiat care se teme să ia asupra lui greutatea. Dar pot fi acestea un motiv să aruncați piatra cea prețioasă? Acolo e viitorul vostru, acolo sunt toate bucuriile acestei vieți: primul strigăt, mânuțele moi, sărutările mamei… Gândiți-vă că acum purtați ceva greu, dar foarte scump. Puteți oare să-l aruncați în mizerie, la marginea drumului? Sau vă adunați puterile și purtați acest dar al vieții? Alegerea vă aparține.

Citește articolul integral aiciTraducere: Ioana Onofrei
Foto: Dreamstime