În primul rând câteva concluzii
1. Sper că lumea a înțeles că tema referendumului a fost una reală. Primii care s-au bucurat de eșecul lui au fost cei care îmbrățișează LGBT.
2. Sper că lumea a înțeles că până la urmă referendumul nu ascundea nimic (că era întrebarea neclară, că e a lui Dragnea etc.). Dacă ar fi fost așa cu siguranță prezența era de peste 50%
3. Sper să fie spulberat în sfârșit mitul că Biserica e colegă de bancă cu politicul. Pentru noi referendumul a avut valoarea unei mărturisiri de credință. Politicienii au dansat hora miresei în jurul tortului, iar la sfârșit au luat toate bomboanele de pe colivă. Țin să cred că e în ADN-ul lor.
Cu ce am rămas eu, după acest referendum
1. Cu gândul că România are în momentul de față o populație ortodoxă culturală de 86% și una creștină activă de 20%. E un duș rece care îmi arată mie, ca preot, că lumea are mai mare încredere în ce spune Digi24 decât ce spun eu, ca părinte duhovnicesc. E un semn că în momentul de față nu fac suficient de mult pentru credincioșii mei!
2. Cu gândul că ideologia LGBT nu reprezintă toate persoanele cu orientare homosexuală! Sunt mulți care nu se regăsesc în paradele gay sau alte manifestări de acest gen. În schimb își caută liniștea sufletească, pe care tot în Biserică o pot regăsi.
3. Cu gândul că referendumul acesta nu ne-a dezbinat ci ne-a oferit o imagine reală despre cine suntem. De obicei stăm la o bere, râdem, glumim, povestim despre filmele pe care le-am mai văzut. Acum am avut ocazia de a intra în lăuntrul nostru, a evalua valorile care ne caracterizează și a reordona prieteniile dintre noi pe baza întregii noastre ființe.
4. Cu hotărârea că de mâine nu voi mai vorbi despre referendum ci despre importanța căsătoriei, despre realitatea iubirii și despre cum putem rezolva probleme precum concubinajul, divorțul, teama de a face copii, etc.
5. Cu certitudinea că pe Biserica lui Hristos nici „porțile iadului nu o vor birui!” (Mt 16,18).
Sus să avem inimile!