Proiectul „5 mărturii video despre criza de sarcină”. Pianista Ioana Lupașcu: „Am luat decizia din frică. Am trecut de moment doar cu un fel de dedublare” / Mărturii despre criza de sarcină #109
de Redacția Stiripentruviata.ro
A apărut a doua mărturie video realizată în mod profesionist la inițiativa Centrul Sf. Elena din București, care oferă consiliere în criza de sarcină. Pianista Ioana Lupașcu își povestește experiența avortului făcut cu 25 de ani în urmă.
Redăm în continuare fragmente ample din mărturie și clipul video finanțat prin metoda crowdfunding de Centrul Sf. Elena din București. Acesta face parte dintr-o serie de cinci mărturii video inițiată de centru.
„Frica m-a blocat. Am luat această decizie din frică și așa am rămas, blocată în ea, și nu mi-am mai pus alte probleme. Cu mintea de acum, pot să spun că 19 ani nu este o vârstă așa de traumatică.
Puteam foarte bine să-l fac, puteam foarte bine să-l cresc, mai ales că aș fi avut ajutorul părinților mei.
Cred că atunci mi-a lipsit încurajarea cuiva, pur și simplu cineva care să-mi dea încredere că se poate, că nu e nimic grav. Și în secolul trecut atâtea femei erau mame la vârsta de 19 ani.
Eram o tânără femeie și puteam, până la urmă, să fac copilul,eram sănătoasă, aveam cum să-l cresc fără nicio problemă. Poate că,dacă cineva stă și se ține de capul tău și-ți dă argumentele bune – pentru că de fapt sunt argumentele corecte, intuiția ne face să discernem bine până la urmă.
Și atunci, dacă cineva îți dă argumentele corecte, eu cred că, dacă stai un pic și te gândești și lași câteva nopți să treacă, cred că până la urmă poți să faci fapta bună și nu fapta rea.
După ce am făcut, am simțit un gol imens în mine și nu prea mai eram ok eu cu mine. Dar am îngropat. Știi că îngropăm lucrurile care nu ne plac și trecem mai departe peste ele.
În ziua avortului mă vedeam de sus și voiam să nu fiu eu, nu știu cum să-ți spun, să mă despart de mine, să nu trebuiască să trăiesc întâmplarea asta.
Am mers înainte, așa cum îmi propusesem, dar era din ce în ce mai greu cu fiecare oră. Am putut să trec doar cu un fel de dedublare, ca și când nu eram eu.
Când m-am trezit a fost îngrozitor și următoarele zile au fost foarte grele – nu fizic, ci psihic, pentru că nu m-am așteptat să simt în mine o povară atât de mare. A fost o greutate și am simțit că nu a fost bine ce am făcut.
Când am coborât de pe masă, am văzut în tăviță o urmă de carne. Și în momentul acela m-a fulgerat îngrozitor, am conștientizat că era un om – omul meu.
Poate că ar fi fost alte lucruri care m-ar fi ajutat să iau altă decizie dacă le-aș fi auzit: încrederea în mine, anumite exemple de femei care s-au descurcat foarte bine și foarte liniștite.
Dacă o fată de 19 ani ar vedea acest videoclip, eu aș sfătui-o să vorbească cu persoanele care îi pot da exemplul bun. Pot să-i spun că lucrurile se vor aranja, oricât de greu crede ea că-i va fi.
Acum poți să dai un telefon și să vorbești cu cineva care să te sfătuiască. Poți să mergi undeva la un centru de consiliere, unde găsești oameni care vor să te sprijine și îți dau încrederea că poți să mergi pe acest drum.
La centrele acestea găsesc toată îndrumarea de care au nevoie din toate punctele de vedere: nu numai psihologic, dar și medical și știu că uneori și financiar, ceea ce contează.”
Vezi și: