Paul Bașotă: „Creștinismul în Austria în 2018 – între islamismul în creștere și liberalismul anti-creștin din media”

de Paul Bașotă, Facebook

Creștinismul în Austria în 2018: criză, între islamismul în creștere și liberalismul stîngist anti-creștin din media, cultură și justiție, ba chiar și din cele două biserici, catolică și protestantă.

Simptome ale crizei:

1. În ciuda unei majorități împotrivă, parlamentul a permis unei curți constituționale puternic de stînga impunerea homo-căsătoriei.
2. Arhiepiscopul Schönborn a permis în Stephansdom o acțiune de PR a unei cunoscute asociații homosexuale, cu actori pe jumătate dezbrăcați.
3. Asociațiile caritabile catolică – Caritas, și evanghelică – Diakonie, au fost mai mult ca niciodată vîrf de lance pentru supoterii migrației nelimitate din Africa și Asia.
4. Într-o școală catolică, o slujbă a fost transformată într-un eveniment cu citire de sure din coran.
5. Publicația altădată conservatoare Presse l-a concediat, la presiunea redactorilor stîngiști, pe ultimul redactor care susținea pozițiile clasice creștine, ca refuzul avorturilor și homo-căsătoriei.
6. Ministerul educației, cu ministru dintr-un partid pretins creștin (ÖVP), a interzis unei asociații ținerea în școli a unor cursuri care susțin învățăturile catolice, spre exemplu castitatea înainte de căsătorie.

Toate aceste sînt pentru creștinii austrieci greu de suportat, și este și mai frustrant cînd privești în afara Austriei:

• un papă depășit, apologet al migrației islamice în masă, ca și cînd n-ar fi învățat nimic din expulzarea creștinilor, de către același islam, din aproape întreg orientul mijlociu.
• o mulțime de acuzații de abuzuri care au răbufnit la suprafață.

În aceste evoluții, creștinii austrieci nu găsesc prea multă consolare. Însă o găsesc în istorie, care arată că fiecare criză a dus creștinismul spre înnoire. Așa a fost acum jumătate de mileniu cu reforma și contra-reforma. Dar cum va fi acum?

• va veni înnoirea din multele mișcări născute în biserică?
• va veni ea, ca de atîtea ori, de la figuri carismatice încă necunoscute astăzi?
• va veni ca antagonism față de răspîndirea islamului fundamentalist?
• va veni din renașterea bisericilor naționale, care și în trecut au dus la cele mai puternice perioade creștine, a se vedea bisericile naționale protestante, sau bisericile catolice din Polonia, Croația și Slovacia, mereu de partea poporului împotriva guvernanților, știind că oamenii au nevoie ca de pîinea de toate zilele nu numai de identitate religioasă, ci și de patrie și identitate națională?
• va veni din partea înnoirii evanghelic-conservatoare care domină deja în America latină, ca o întoarcere la adevăratele rădăcini ale creștinismului?
• sau a ajuns creștinismul european acum la sfîrșit?

Urmașii noștri vor ști peste cîteva generații dacă din criză vor fi rezultat forțe tămăduitoare, și dacă după un advent lung și întunecat, o minune de Crăciun va fi dus la reînnoire.