 |
Pe 15 februarie 2013 sute de monahi, monahii și preoți împreună cu peste 1500 de credincioși l-au însoțit pe ultimul drum pe unul dintre marii duhovnici ai țării noastre, stareț al Mănăstirii Sfânta Ana Rohia între anii 1973-1984, părintele arhimandrit Serafim Man.
Părintele a trecut la cele veșnice pe 12 februarie 2013, la vârsta de 77 de ani, fiind înmormântat lângă ucenicul său, părintele cărturar Nicolae Steinhardt, cel pe care l-a primit cu mult curaj în obștea sa și l-a și tuns în monahism în anii grei ai comunismului.
Iubitor al bisericii și slujbelor, o
m al rugăciunii și al cărții a dat cuvânt de mângâiere monahilor și monahiilor de la mănăstirile maramureșene dar și sutelor de preoți și credincioși din toată țara.Mare stâlp duhovnicesc, părintele a fost, prin predicile deosebite ale Sfinției Sale, susținător și apărător al vieții de la concepție și până la moarte.
Să-l pomenim în rugăciunile noastre!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
*
Părintele Serafim Man
Dacă ne-am întreba care este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, am putea răspunde cu toată certitudinea: viața. Și aceasta, nu numai pentru că acum ne putem bucura de frumusețile acestei lumi, ne putem îndeplini dorințele, dar mai ales pentru că după această existență, ne așteaptă viața veșnică.
Viața este o taină dumnezeiască. În sufletul omului, Dumnezeu a pus această lege a iubirii între bărbat și femeie, această dorință de unire, de contopire care se împlinește prin căsătorie, iar scopul ei este nașterea de copii. Aceasta este și prima poruncă ce a dat-o Dumnezeu oamenilor: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și stăpâniți.” (Fac. 1, 28).
Viața este o taină dumnezeiască. În sufletul omului, Dumnezeu a pus această lege a iubirii între bărbat și femeie, această dorință de unire, de contopire care se împlinește prin căsătorie, iar scopul ei este nașterea de copii. Aceasta este și prima poruncă ce a dat-o Dumnezeu oamenilor: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și stăpâniți.” (Fac. 1, 28).
Dumnezeu l-a înălțat pe om la cinstea de a fi împreună lucrător cu El la zămislirea vieții. Omul aduce trupul muritor, iar Dumnezeu pune în el scânteia divină, sufletul. Ca urmare, Dumnezeu singur are puterea să dea viață și numai El are dreptul să o ia. Oricine își asumă dreptul asupra vieții lui sau a altuia, săvârșește cel mai mare păcat, răpește stăpânirea de la Dumnezeu, care este Domn al vieții și al morții.
Ne întristăm când auzim de războaie, de crime sau accidente, dar nu ne gândim că, de-a lungul timpului, avortul a curmat mai multe vieți decât toate războaiele și bolile la un loc. În fața lui Dumnezeu, avortul este cea mai urâtă crimă, ca însuși mama să-și ucidă copilul, lucru ce nu se întâmplă niciodată în lumea animalelor.
Întreruperea sarcinii, indiferent de modul cum este practicată, era considerată dintotdeauna o crimă cutremurătoare; de aceea și în Jurământul lui Hipocrate (+375 I.H.) care este acceptat până azi drept jurământ medical, medicul, slujitorul vieții se angajează în fața lui Dumnezeu și al oamenilor: „… nu voi da femeii substanțe avortive…”. Deci, avortul îl putem considera crimă cu premeditare; chiar dacă după legile omenești nu este sancționat, dar în judecata lui Dumnezeu va fi chiar mai aspru pedepsit decât uciderea unui om.
Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea ființă și apoi împotriva acelui suflet care, nefiind unit cu Hristos prin taina Sfântului Botez, va fi lipsit de slava lui Dumnezeu, rămânând într-un loc întunecos până la înfricoșata judecată când, prin mila lui Dumnezeu va fi izbăvit. Asupra femeii însă, rămâne un mare păcat de moarte.
Până nu demult se vehiculau diferite păreri cum că trecerea fătului la calitatea umană s-ar petrece numai la începutul celui de-al doilea trimestru al sarcinii, dar adevărul nu este acesta. Mari personalități din domeniul medicinii din mai multe țări (America, Anglia, Franța, Grecia și altele), punându-și problema în legătură cu vinovăția sau nevinovăția avortului, folosind cele mai moderne mijloace tehnice, au urmărit evoluția fătului din momentul concepției și până la naștere, stabilind următoarele:
-
La 18 zile, începe să se facă simțită bătaia inimii;
-
La 5 săptămâni se disting clar – nasul, obrajii și degetele;
-
La 6 săptămâni este format scheletul și încep să funcționeze rinichii, stomacul, ficatul și sistemul nervos;
-
Iar la 3 luni are toate organele interne definitiv conturate, chiar și amprentele degetelor, și are atâta viață încât se mișcă, își întoarce capul, își schimbă expresia feței, își suge degetul.
Deci, fătul este o ființă omenească chiar în momentul concepției sale. Prin urmare, la orice termen s-ar produce întreruperea sarcinii, avem de-a face cu întreruperea unei vieți, chiar dacă aceasta se află în stadiul ei de început. Mulți cred că micuța ființă plămădită în trupul mamei nu știe și nu simte nimic atunci când se hotărăște să plece pe drumul avortului. Dar se înșală. Un mare medic american, director al unei clinici în care se efectuau 30.000 de avorturi pe an, a realizat filmarea, cu ultrasunete, a avortului unui făt de 3 luni.
Filmul dovedește fără putință de tăgadă, că fătul simte apropierea și amenințarea instrumentului ucigaș al avortului. Ca urmare, el se mișcă agitat, bătăile inimii îi cresc de la 140 la 200 și încercând parcă să se salveze, deschide larg gura ca într-un strigăt, din păcate un strigăt mut, pentru că nimeni nu-l aude. Chiar așa a și fost intitulat filmul respectiv, „Strigăt Mut”. În multe țări, femeilor care se prezintă pentru avort le sunt prezentate secvențe din acest film – și ca urmare, un număr destul de mare dintre ele, îngrozite de realitate, renunță la planul lor ucigaș.
Filmul dovedește fără putință de tăgadă, că fătul simte apropierea și amenințarea instrumentului ucigaș al avortului. Ca urmare, el se mișcă agitat, bătăile inimii îi cresc de la 140 la 200 și încercând parcă să se salveze, deschide larg gura ca într-un strigăt, din păcate un strigăt mut, pentru că nimeni nu-l aude. Chiar așa a și fost intitulat filmul respectiv, „Strigăt Mut”. În multe țări, femeilor care se prezintă pentru avort le sunt prezentate secvențe din acest film – și ca urmare, un număr destul de mare dintre ele, îngrozite de realitate, renunță la planul lor ucigaș.
Iubiți creștini,
Avortul este unul dintre păcatele mari care aduc mânia lui Dumnezeu peste noi toți, iar femeia care moare în timpul avortului este ca și cum s-ar omora singură, iar după canoanele Sfinților Părinți, Biserica nu are voie să facă rugăciuni pentru sufletele lor, acesta fiind păcat împotriva Duhului Sfânt. Avortul este păcat strigător la cer și aduce pedeapsa lui Dumnezeu și în viața aceasta, și mai ales după moarte. Pedeapsa imediată este, uneori, chiar moartea; iar mai târziu, neputința de a aduce pe lume alți copii, boli asupra celorlalți copii și a părinților, neînțelegeri între soți și altele. Păcat au însă și cei care îndeamnă la săvârșirea avortului – soți, mame, prieteni, precum și cei care săvârșesc avortul – medici, asistente ori farmaciști care dau medicamente împotriva concepției.
Iubite femei creștine,
Păcatul uciderii de prunci îndepărtează femeia de Sfânta Împărtășanie, iar pe cele care au săvârșit mai multe avorturi, chiar până la moarte. Dar, Harul și Mila lui Dumnezeu, Care nu voiește moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, a rânduit pentru ucigașii de prunci, canonisiri și leacuri sufletești pentru mântuirea lor din prăpastia pierzării în care s-au prăbușit, începând cu mărturisirea în fața duhovnicului și împlinirea canonului dat. Pentru a vă învrednici de iertare, trebuie să vă plângeți mult păcatul și să vă faceți o aspră pocăință toată viața, precum David care spunea: „și păcatul meu înaintea mea este pururea.”
Mântuitorul spune: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.” (Matei 5, 4). Se referă tocmai la lacrimile căinței, la plânsul sufletului, la părerea de rău pentru că prin păcat l-am supărat pe Dumnezeu. Așa au plâns fiul risipitor, femeia păcătoasă care a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimi, regele David care și-a pus toată durerea sufletului în strigătul de iertare „Miluiește-mă, Dumnezeule după mare milă Ta!” – din psalmul 50, lăsându-ne peste veacuri un model de pocăință. Vremea de acum este vremea pocăinței, este timpul milei lui Dumnezeu, să n-o pierdem!
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Păcatele tale sunt scrise în cartea vieții, iar lacrimile tale sunt buretele ce le șterge”; „Vărsați șiroaie de lacrimi din adâncul inimii, ca Domnul să se milostivească spre voi și să vă dea iertare!”. Dacă tu îți aduci aminte de păcatul tău și-l vei plânge, „cu amar” că Sf. Apostol Petru, bunul Dumnezeu te va ierta, pentru că zice: „Eu sunt Acela Care șterg păcatele tale și nu își mai aduce aminte de fărădelegile tale” (Isaia 43, 2)
Pentru că s-a întinat pământul cu sângele copiilor ne-nascuti, nu poate fi curățit decât prin lacrimi de păreri de rău, rugăciune și post. Pocăința de fiecare zi, prin rugăciune și „roadele vrednice de pocăință”, adică, nașterea de alți copii, creșterea de copii orfani, milostenie față de vaduve, orfani și săraci, sfătuirea altor femei să nu facă avort; – și alte fapte ale milei sufletești – au putere purificatoare și răscumpărătoare.
„Deci, pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre.” (Fapte 3, 19). Numai așa ne putem apropia de Dumnezeu! Nici un moment nu trebuie să uităm păcatul, pentru că dacă noi nu-l vom uita; dacă noi singuri ne vom pedepsi, Dumnezeu ne va ierta. Să ne smerim mereu sufletele și de vom avea întotdeauna în față fărădelegea noastră, „inimă înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi!”
„Deci, pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre.” (Fapte 3, 19). Numai așa ne putem apropia de Dumnezeu! Nici un moment nu trebuie să uităm păcatul, pentru că dacă noi nu-l vom uita; dacă noi singuri ne vom pedepsi, Dumnezeu ne va ierta. Să ne smerim mereu sufletele și de vom avea întotdeauna în față fărădelegea noastră, „inimă înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi!”
Iubiți credincioși,
Dacă nu vom părăsi acest păcat, țară va merge tot mai rău, familiile se vor destrăma, pierzându-și scopul dat de Dumnezeu, iar dușmanii și străinii, ușor ne vor putea robi. Țara noastră a fost umilită mai mulți ani sub stăpânire străină și poporul a avut o viață foarte grea, dar familiile credincioase aveau câte 6-10 copii, chiar dacă-i creșteau cu multă osteneală.
O tristă statistică arată că țara noastră se situează în fruntea țărilor cu cel mai mare procent de avorturi. De aceea, Dumnezeu ne trimite atâtea necazuri și suferințe ca pedeapsă și canon pentru acest genocid fără egal în istoria neamului. Copii constituie singura alternativă în perpetuarea speciei umane, a unei națiuni, și a fiecăruia dintre noi, și cel mai important stimulent în progresul omenirii. Odinioară, copii erau cea mai mare fericire a unei familii, azi însă se caută numai plăcerile și comoditățile. Familiile numeroase au dat țării oameni de mare valoare – medici, savanți, scriitori, compozitori și chiar genii – dacă ne gândim numai la Iorga și Eminescu.
Dragi credincioase,
Lăsați copii să se nască, nu-i omorâți prin pază, nici prin medicamente și mai ales prin avort. Când s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul, rudele și vecinii, văzând minunile ce-au însoțit acea naștere, se întrebau: „Ce va fi, oare, copilul acesta?” (Luca 1, 66). O astfel de întrebare se vă puneți și voi mamelor, înainte de a face un avort. „Oare ce-ar putea fi copilul acesta? Poate un descoperitor de taine din Univers, sau un erou al neamului! Sau toiagul bătrâneților noastre!” Și mai ales, nu uitați că „fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodul pântecelui. Fericit este omul care-și va umple casa de copii…” (Ps. 126, 3, 5).
Părinții, prin nașterea și creșterea copiilor aduc lui Dumnezeu jertfă bine plăcută, se fac purtători de cruce, iar crucea este o cale ce vă duce la mântuire. „Femeia se va mântui prin nașterea de copii (I Tim. 2, 15) – spune Sfântul Apostol Pavel.
Jertfiți-vă pe altarul familiei, născând și crescând copii, pentru că părinții ce își omoară pruncii, își nimicesc singuri continuitatea vieții și pomenirea lor pe acest pământ. Lăsați plăcerile trecătoare, răbdați necazurile acestei vieți, luptați cu bărbăție pentru înmulțirea neamului nostru. Dumnezeu ne-a făcut în acest scop ca să umplem pământul și să-l stăpânim.
Să căutăm a ne arăta vrednici acestei meniri dumnezeiești, pentru ca să nu auzim în vremea judecății: „Depărtați-vă de la Mine cei ce ați lucrat fărădelegea!” (Matei, 7, 23). Rugați-vă neîncetat Bunului Dumnezeu să vă ierte acest mare păcat și cereți ajutorul Maicii Domnului, că este o caldă rugătoare pentru mântuirea celor păcătoși, ca să fiți izbăvite de chinul cel veșnic.
Să căutăm a ne arăta vrednici acestei meniri dumnezeiești, pentru ca să nu auzim în vremea judecății: „Depărtați-vă de la Mine cei ce ați lucrat fărădelegea!” (Matei, 7, 23). Rugați-vă neîncetat Bunului Dumnezeu să vă ierte acest mare păcat și cereți ajutorul Maicii Domnului, că este o caldă rugătoare pentru mântuirea celor păcătoși, ca să fiți izbăvite de chinul cel veșnic.
Sursă: Creștin Ortodox
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
