Ce este în spatele isteriei transgender? Partea 1: De ce te-ar minți creierul? Amputarea unui organ sexual – noua normalitate?

de David Kupelian, WND, mai 2016
Traducere de Cristina Dobrovie
Nota redacției WND: În timp ce economia SUA este la pământ, avem un număr record de imigranți ilegali care ne invadează și ISIS țintește către noi prin atacuri în masă, administrația Obama a făcut din drepturile persoanelor transsexuale o prioritate.
Citește și În SUA a început un război civil: Ce este Războiul Toaletelor
Cu toată toleranța afișată până în prezent, indignați de ștrangularea unei fetițe de 8 ani de un bărbat de 33 de ani într-o toaletă publică pentru femei, americanii încep să se opună. Anunțul făcut de Obama că va asigura toalete pe care persoanele trangender le vor putea folosi conform genului cu care se identifică în toate școlile din SUA a fost întâmpinat cu o rezistență puternică. Lanțul de magazine Target s-a prăbușit după ce un milion de americani l-au boicotat pentru politica toaletelor și North Carolina dă în judecată guvernul federal pentru măsuri abuzive prin impunerea noii legi a toaletelor.
Într-adevăr, milioane de americani, inclusiv aceia care sunt de obicei pentru drepturile persoanelor gay, se opun acum acestei măsuri guvernamentale nebunești prin care se stipulează că băieții și bărbații pot intra în toaletele fetelor, precum și în vestiarele sau dușurile destinate lor, dacă, personal, se consideră a fi femei.
Marea întrebare este: De ce se întâmplă asta?
În mult aclamata sa carte nouă, The Snapping of the American Mind, jurnalistul premiat David Kupelian documentează într-un capitol numit “Gender Madness” (Nebunia genului) ce este cu adevărat fenomenul transgender.
Pregătiți-vă să fiți șocați, citind următoarele extrase din cartea ziaristului.
“Atunci când m-am privit în oglindă, am văzut doar grăsime oribilă.”
Aceste cuvinte rostite de o adolescentă periculos de slabă, Emma Stewart, sunt tipice fetelor care suferă de anorexia nervoasă.
“Eram convinsă că trebuie să fiu slabă ca să arăt bine în bikini,” spune Emma într-un interviu în ziarul britanic Daily Mirror. “Am devenit obsedată de greutatea mea și despre cum aș arăta la plajă. Eram convinsă că sunt prea grasă, așa că am început să sar peste mese…”
Emma se topea pe zi ce trece așa cum arată fotografiile șocante. Era ca și cum ar fi o supraviețuitoare a unui lagăr de concentrare. Și, totuși, mintea ei îi spunea că este o grasă dezgustătoare.
Ideea falsă a Emmei nu este una neobișnuită. Între 0,5 și 1 % dintre adolescentele americane (100.000 de tinere) suferă de anorexie nervoasă. Un simptom cheie este sentimentul că ești grasă, când, de fapt, ești slabă. Țineți minte acest fapt.
Acum, să vedem în oglindă oameni care suferă de o altă afecțiune, una care a ajuns să fie redenumită în media și industria de entertainment, onorată ca drept civil și legitimizată prin anumite legi în SUA: disforia de gen. Acesta este noul nume pe care îl poartă ceea ce se numea înainte tulburare de identitate sexuală și se referea la persoanele transsexuale care se identifică în mod puternic cu sexul opus și care, în multe cazuri, se supun unor operații de schimbare de sex.
“Atunci când mă privesc dimineața în oglindă înainte să mă rad, este o experiență dureroasă. Reacția imediată pe care o simt privindu-mi reflecția este un sentiment profund de disociere, asociat cu un anumit șoc, confuzie. Am o senzație puternică că nu sunt eu acela,” spune o persoană transsexuală.
“De câte ori mă uit în oglindă este ca și cum aș privi un străin,” spune o alta.
“Transsexualii”, explică un comentator, “raportează un sentiment de inadecvare și le este greu să îi facă pe ceilalți să le înțeleagă frământările interioare. Te vor întreba: ‘Dacă ești femeie, imaginează-ți că de câte ori te uiți în oglindă vezi un bărbat. Și dacă ești bărbat, că vezi o femeie. Așa se simt transexualii.’”
Din ce în ce mai mulți americani au sentimente de simpatie față de transsexuali, fiind provocați de poveștile nefericite promovate în mass media, cum ar fi un interviul de 2 ore cu Bruce Jenner, difuzat de televiziunea ABC. Legendarul campion olimpic a mărturisit întregii lumi care l-a admirat ca sportiv și bărbat: “Sunt femeie.”
De ce te-ar minți creierul tău?
Creierul uman este uimitor. Ca și un computer, este minunat atunci când funcționează bine, dar poate fi catastrofal atunci când se strică.
Fie că este un anorexic sau un transsexual care se privește în oglindă și vede ceva opus realității sau unul dintre milioanele de oameni torturați de miliarde de alte obsesii, compulsii, adicții etc.mințile noastre sunt capabile să ne mintă până la punctul de a ne da viața peste cap.
Să luăm, de exemplu, sindromul obsesiv-complusiv care afectează, în prezent, 1% dintre americanii adulți (între două și trei milioane de oameni) și unul din 200 de copii și tineri (încă 500.000), după datele National Institute of Mental Health.
Aici aveți o descriere a ceea ce înseamnă sindromul obsesiv-compulsiv pentru cel afectat:
Imaginează-ți că mintea ta se blochează pe o anumită imagine …
Apoi, această imagine se repetă în mintea ta, din nou și din nou, orice ai face…
Nu vrei să te gândești la ea – dar pare că este ca o avalanșă pe care nu o poți opri…
Odată cu ea apar și sentimente puternice de anxietate …
Anxietatea este semnalul de alarmă al creierului. Și atunci te simți în pericol. Anxietatea este o emoție care provoacă un răspuns, reacție de a te proteja, de a face ceva!
Pe de altă parte, poți să-ți dai seama că frica ta nu are niciun sens. Totuși, totul pare real, intens și cât se poate de adevărat…
De ce te-ar minți creierul tău?
De ce să ai aceste sentimente care nu sunt reale? Sentimentele nu te înșală. Sau…?
Din păcate, dacă ai sindrom obsesiv compulsiv ele te înșală.
Cât de mulți oameni au astfel de probleme în care gândurile și sentimentele îi înșală? Pe lângă cele două-trei milioane de oameni cu sindrom obsesiv compulsiv, conform National Institute of Mental Health există aproape 15 milioane de americani adulți suferă de depresii majore, 21 milioane au tulburări de dispoziție, 5.7 milioane– tulburare bipolară, 2.4 milioane – schizofrenie, 40 milioane anxietate (…) și lista se încheie cu 19 milioane care suferă de diverse fobii.
Cele mai multe fobii au în comun o experiență traumatică care a generat un sindrom de teamă irațională.
Văzând lista de mai sus îți vine să te întrebi dacă a rămas cineva neafectat?
Amputarea unui organ sănătos ”noua normalitate”
După ce am trecut în revistă aceste date, apare ceva interesant.
Toate aceste diagnostice, fie că au simptoome mai ușoare sau mai severe, sunt descrise în ”Biblia” psihiatrilor: “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” și sunt catalogate ca fiind în sfera patologicului. Toate, în afară de una…
În mod ironic, una dintre cele mai grave probleme de sănătate mintală – cel puțin în manifestarea tratamentului preferat: amputarea unor părți sănătoase din corp – este clasificată, mai nou, ca fiind normală. Nu se ține cont nici de faptul că persoanele care o au prezintă cea mai mare rată a încercărilor de sinucidere în întreaga populație a globului.
Într-adevăr, în schimbarea recentă a denumirii de tulburare identitară de gen în disforie de gen, datorată presiunilor puternicului lobby LGBT, această afecțiune nu mai este catalogată ca anormală, ci doar anxietatea pe care aceasta o poate provoca. Apologeții spun că suferința subiectului afectat ar fi provocată, mai ales, de ignoranța publicului larg și de intoleranță.
De fapt, această afacere a ”disforiei” este doar un pas; scopul declarat al mișcării LGBT este de a o scoate cu totul din nomenclatorul problemelor de sănătate mintală și să fie declarată o variantă normală a sexualității umane, o minoritate așa cum sunt, de exemplu, persoanele de culoare sau evreii. Deci, în niciun caz nu ar trebui considerată boală psihică.
În psihiatria actuală, trendul este de a categoriza multe problematici marginale ale comportamentului uman drept tulburări. Cu toate acestea, dorința de a-și amputa organe sănătoase în încercarea jalnică și, practic, imposibilă de a-și schimba sexul este considerată, în prezent, un comportament normal.
Citește și Opinie: Ce este în spatele isteriei transgender? Partea a 2-a : A fi transexual era cândva o tulburare mintală
Citește și Opinie: Ce este în spatele isteriei transgender? Partea a 3-a: Revendicarea realității și sănătății mintale
Citește și Opinie: Ce este în spatele isteriei transgender? Partea a 4-a: Înmugurirea totalitarismului și prigoana creștinilor
Citește și În SUA a început un război civil: Ce este Războiul Toaletelor
Citește și Puțină istorie. Cine a inventat prima dată școlile și dormitoarele unisex în taberele și internatele pentru elevi
Da. Nebunul e normal si invers.Lagare si exterminare.
Am citit mai intai partea a doua. Fiindca prin continutul sau „crystal clear” a reusit sa-mi explice multe din nedumeririle si intrebarile pe care le aveam in minte, m-am hotarat sa citesc TOT. Va multumesc foarte mult. Va voi scrie mai multe la final. V-as fi recunoscator daca mi-ati trimite pe mail o adresa de mail a autorului sau a redactiei pentru a trimite unele unele observatii sau sugestii, pentru a contribui ca bunic la salvarea de la mutilare a multor tineri care au doar vina ca sunt poate prea inteligenti, cu o imaginatie prea bogata si prea creduli. Apropo, stiti ca majoritatea psihologilor sfatuiesc copii sa se ASCUNDA DE PARINTI „PANA VOR ATINGE VARSTA LA CARE POT LUA SINGURI DECIZIILE” adica la majorat, sa-si faca provizii (haine si bani) pana isi va gasi o locuinta si sprijin de la altii? E corect sau „deontologic”?
Bogdan