de Cristina Popescu, Facebook
Întrucât se așteaptă pe data de 5 iunie pronunțarea Curți de Justiție a Uniunii Europene în cauza Coman-Hamilton împotriva României și pentru că anticipez distorsionări de interpretare a soluției ce se va da, pun și eu aici câteva idei pornind de la opinia exprimată de Avocatul General pe data de 11 ianuarie 2018:
- cauza Coman-Hamilton nu are ca obiect obligația statelor de a legaliza căsătoriile între persoane de același sex și nici pe cea de a recunoaște statut marital celor căsătoriți în alte state, ci strict obligația de a acorda viză de reședință pe teritoriul unui stat care nu recunoaște căsătoriile gay unui “soț” non-cetățean UE al unui cetățean UE de același sex, dintr-o căsătorie încheiată în altă țară, motivate de respectarea dreptului a liberă circulație (Directiva 2004/38)
- în chiar conținutul opiniei avocatului general (link în comentarii), argumentația începe cu următoarea frază: „avocatul general Melchior Wathelet precizează mai întâi că problema juridică aflată în centrul litigiului nu este cea a legalizării căsătoriei între persoane de același sex, ci cea a liberei circulații a cetățenilor Uniunii”
- imediat după această precizare, avocatul general adaugă, foarte important, că „statele membre sunt libere să autorizeze sau SĂ NU autorizeze căsătoria între persoanele de același sex în ordinea lor juridică internă”, însă au obligația de a respecta directiva privind libera circulație.
- avocatul general precizează că noțiunea de „soți” utilizată în directiva privind libera circulație are un înțeles autonom față de cel dat de legislația internă a fiecărui stat, considerând că îl include și pe cel de soți de același sex.
- aceasta nu înseamnă că statele naționale – care rămân libere să definească termenul „soți” și căsătoria cum doresc – ar trebui să recunoască sau legalizeze căsătoriile între persoanele de același sex și nici că se va schimba definiția internă, din Codul civil român, a căsătoriei (care impune sexul diferit al partenerilor); înseamnă doar că directiva privind libera circulație impune statelor să acorde vize de ședere în condițiile directivei (pe 3 luni sau mai mult, în funcție de anumite ipoteze) și persoanelor care, deși nu sunt recunoscute intern ca “soți” ai cetățenilor UE (români), trebuie să aibă protejată libera circulație datorită semnificației mai largi date noțiunii de soți de către directiva europeană în interpretarea CJUE, față de legea internă.
- concluzia avocatului general (care deschide, în subtitlu, opinia exprimată în fața Curții) este următoarea: „Deși statele membre SUNT LIBERE să autorizeze SAU SĂ NU AUTORIZEZE căsătoria între persoanele de același sex, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetățean al Uniunii prin refuzul de a acorda soțului său de același sex, resortisant al unei țări terțe, un drept de ședere permanentă pe teritoriul lor”.
- așadar, decizia din cazul Coman Hamilton, dacă va confirma propunerea avocatului general, nu va modifica ordinea internă română cu privire la limitarea căsătoriei doar soților de sex diferit, nu va impune statului român să legalizeze căsătoria persoanelor de același sex, ci doar să recunoască partenerului de același sex căsătorit în altă țară cu un cetățean român dreptul la viză de ședere în condițiile directivei referitoare la libera circulație a cetățenilor UE și a familiilor lor.
- în consecință, definiția căsătoriei în România va rămâne, și după această posibilă decizie, aceeași care este acum în Codul civil, referendumul nu va rămâne fără obiect cum probabil vor striga adversarii săi pentru a dezinforma publicul și factorii decidenți, ci dimpotrivă, va deveni și mai necesar pentru a clarifica și la nivel constituțional sensul termenului „soți”, respectiv “un bărbat și o femeie”, ca să nu mai existe vreo îndoială pe care să o poată semăna adversarii căsătoriei naturale.
Citește mai multe articole de Cristina Popescu
Articole relaționate
-
-
-
-
