Mamipetocuri.ro: „Dacă m-ați întâlni pentru prima dată în viața voastră la o cafea și v-aș zice că am 5 copii, care ar fi prima voastră impresie despre mine. Primul gând?”
Mamipetocuri.ro, 5 decembrie 2017 – Dacă m-ați întâlni pentru prima dată în viața voastră la o cafea și v-aș zice că am 5 copii, care ar fi prima voastră impresie despre mine. Primul gând?
Mi-ați plânge de milă?
M-ați vedea o femeie puternică?
Sau poate prea slabă, locuind sub papucul bărbatului?
Aș face parte dintr-o sectă sau poate aș fi ”prea dusă la biserică”?
Aș fi o femeie care iubește mult copiii?
V-ați întreba oare, dacă mi i-am dorit cu adevărat sau au fost ”o greșeală”?
Sau aș fi o mamă care și i-a dorit din tot sufletul?
Într-o lume în care avortul este ca și mersul după pâine, nașterea copiilor devine subiect incitant de discuție. Toată lumea are o părere, de la vecina de la 2 până la doctorița de la spital și vânzătoarea de țigări din colțul străzii. Nu mai contrază nivelul de intimitate și gradul de implicare în eveniment.
La o întâlnire cu niște părinți de acum ceva timp, la întrebarea:
– Cu ce așteptări ați venit la acest eveniment?
Unul dintre răspunsuri a fost:
– Eu am venit pentru că am auzit că sunt persoane aici cu mai mulți copii, așa ca noi.
E lesne de înțeles că aceasta nu e o așteptare cu care să vii la un training.
Aceasta este o nevoie de apartenență la un grup. Grupul oamenilor cu mulți copii.
Mi s-a părut extrem de trist acest răspuns. E absolut normal să tinzi spre grupuri de oameni care ți se aseamănă: cei care au sau nu TV, cei care nu mănâncă zahăr, cei care nu dau mâncare fast food la copii, etc.
Doar că nu poți să trăiești sub un glob de sticlă fără să mai ieși din bula ta.
Iar atunci când ieși, grupul oamenilor cu puțini copii sau deloc, abia așteaptă să-și dea cu părerea despre viața ta intimă și deciziile personale pe care ți le-ai asumat atunci când ți-ai născut copiii. De parcă e nevoie de explicații publice pentru ceea ce decidem să facem cu viața noastră.
Un alt exemplu, sunt copiii care umblă cu tablete la școală, mai ceva ca un adult cu telefonul de birou în mână. Ceilalți care nu dețin unul, sunt exclușii grupului, sunt copiii ”săraci”ai clasei, ”ciudații”, cei care nu merită prietenia lor. Ori te aliniezi modelului social creat de lumea virtuală care ”parțial” ne conduce deja, ori ești invizibil, nu exiști.
Apoi, sunt copiii din parc sau de la locul de joacă. Cei care sunt hrăniți de bunici în timp ce sunt dați în leagăn, cei care le dau o acadea în timp ce sar în trambulină, chiar dacă regulile sunt clare. Mai ales a celor 7 ani de-acasă.
Ne este atât de frică de gura lumii încât preferăm să avortăm decât să păstrăm un copil pe care poate, l-am iubi.
Preferăm să îi luăm și noi tabletă doar pentru a ne vedea copilul acceptat în grupul celor ”buni și cool” din clasă.
Alergăm către primul magazin pentru a cumpăra o bomboană, oricare, cu băț, fără băț, doar să nu ne mai auzim copilul plângând, nenădăjduit, după o acadea.
Iar când nu mai putem ține pasul cu modelul social impus de alții, nu avem decât să ne închidem în bula noastră, departe de gura lumii.
E greu să te ții drept, în fața regulilor de bună cuviință, când răspunsul este îmbrăcat în cuvinte grele, judecăți și critici. E greu pentru copil, e și mai greu pentru părinte.
În weekend, departe de casă, lui Andre i-a căzut primul dinte. Ne-a luat prin surprindere, nu îi vorbisem de Zâna Măseluță, nu aveam nimic pregătit.
Ne-am bucurat, l-am felicitat că e băiat mare, moment când un copil de lângă el i-a zis:
– Mie, Zâna Măseluță mi-a adus 100 lei.
Pe mine m-a luat prin surprindere comentariul. Noi parcă aruncam dintele pe după casă, rugându-ne să ne aducă o cioară un dinte nou.
Acuma, na, se știe că am evoluat. Avem atâtea cadouri, că nu avem suficiente ocazii să le oferim.
Andre n-a înțeles valoarea, dar mi-a cerut să vină și la el Zâna. Și să-i aducă bani. 220 lei. Primul gând m-a frustrat. De unde să scot eu atâția bani? Plus că acuși vine ziua lui, Moș Nicolae, Moș Crăciun, la care se adaugă sora mai mică. Deci, e clar că situația mea e complet diferită de situația celuilalt. De ce aș compara?
După 2 zile de așteptat Zâna, am ajuns acasă și în a treia zi a găsit sub pernă 10 lei. S-a bucurat mai ceva ca la cei 220 lei pe care și-i dorea. Poate cei 10 lei nu au valoare mare. Dar adunați zi de zi, pot fi transformați în: răbdare, recunoștință, mulțumire, apreciere, așteptare, împlinire, fericire.
Iar la final, își poate cumpăra ce își dorește el.
Sigur nu e o soluție general valabilă pentru toată lumea. Dar a fost soluția mea, pe care mi-o asum.
Important e să știm unde vrem să ducem educația copilului, în ce direcție, indiferent de gura lumii.
Iar asta o spun pentru că asta facem noi, de mulți încoace.
Și noi am ținut piept celor care aveau lustre în garsonieră, iar noi în casă încă nu apucasem să punem. Și noi am stat fără mașină ani în șir, mergând cu metroul peste tot, pe când ceilalți își parcau mașina în fața blocului. Ne-a fost ușor? Nu. Dar nici n-am ascultat ce-a zis lumea. Ne-am văzut de planul nostru, de obiectivele noastre, am muncit și n-am judecat pe nimeni.
După 5 ani, ne-am cumpărat prima mașina. Probabil și ultima. Sunt convinsă că mulți m-au judecat după semnul de pe capotă. Alții m-au invidiat, crezând poate, că mi-au cumpărat-o părinții când am făcut 18 ani sau soțul, când am făcut 30.
Dacă aș fi ascultat gura lumii, poate că aveam acum stocuri de lustre și covoare. Dar, am ales așa cum am considerat. Și ne asumăm totul, pentru că sunt deciziile noastre.
Iar atunci când Beatriz mă întreabă:
– De ce copilul acela mănâncă acadea la locul de joacă? Tu ai zis că nu e voie.
Răspunsul meu va fi întotdeauna:
– Pentru că nu e voie. Iar copilul acela probabil nu știe, de aceea ar trebui informat.
Iar când copilul nostru își dorește tabletă pentru că și colegul lui are, răspunsul nostru va fi:
– Haide să vedem, cum poți strânge suficienți bani să-ți cumperi una.
Pentru că regulile sănătoase sunt făcute în casă, în interiorul familiei, mutual acceptate. Și în nici un caz, în funcție de părerile altora.
Un copil educat în baza alegerilor altora va fi viitorul adult care nu va ști să ia decizii în beneficiul lui. Va fi cel care va aștepta să i se spună ce să facă, de către cei care știu mai bine decât el.
Iar atunci când ai 3, 4, 5, 6 sau 7 copii, aceste reguli sunt și mai greu de pus. Să asculți pe fiecare, să accepti opinia fiecăruia.
Mai simplu va fi întotdeauna să faci ce fac ceilalți.
Așa că, a avea mulți copii înseamnă, în primul rând, muncă, responsabilitate, implicare.
Respectarea alegerii fiecăruia.
Cel puțin eu asta văd, în primul rând.
Așa că, spuneți-mi și mie, la ce folosește gura lumii?
Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com.
Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură și violență. Dar, după cum confirmă și CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă și libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără și avortul sau atracția pentru persoane de același sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de amenințarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
DONEAZĂ !
Asociația ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR
Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenția ta, dar noi nu putem face asta.
Așadar, îți lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmărești sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăți,
informațiile relevante pentru tine, familia ta și alegerile tale.
Pentru a ți le proteja și păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ți se pare că informările și analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viața ta
și se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru și altora
și să susții financiar, după posibilități,
continuarea și profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoștință,
Redacția Stiripentruviata.ro
Știri pentru viață, pentru femeie, pentru familie
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
