Lois McLatchie: Legislația internațională are prevederi protectoare pentru viața copiilor, dar multe țări nu le aplică în cazul copiilor nenăscuți (VIDEO) / Discurs la Marșul pentru viață 2020 online Iași
de Redacția Stiripentruviata.ro
Invitată la Marșul pentru viață 2020 online Iași, Lois McLatchie, avocat ADF International, organizație acreditată la ONU (Geneva), a oferit perspectiva juridică pro-viață. Prezentăm ample extrase din discursul ei și VIDEO integral.
„În munca mea mă confrunt adesea cu o perspectivă care pune femeia și copilul ei în conflict. Se pune întrebarea cum protejăm drepturile femeilor în relație cu drepturile copilului. Iar răspunsul meu pentru voi este că nu suntem nevoiți să alegem între drepturile mamelor și ale copiilor lor.”
Deși legislația internațională are prevederi protectoare pentru viața și drepturile copiilor, inclusiv ale celor nenăscuți, majoritatea țărilor nu le aplică în cazul copiilor nenăscuți, a spus ea.
- Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) declară că fiecare persoană umană are dreptul la viață, fără excepție.
- Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966) a codificat drepturile, afirmând inclusiv nevoia de protecție a copiilor nenăscuți ca persoane separate de corpul mamelor lor.
- Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (1989), una dintre legile internaționale recunoscute de marea majoritate a statelor lumii, afirmă în Preambul în mod explicit: „copilul are nevoie de protecție și îngrijire speciale, inclusiv de o protecție juridică adecvată, atât înainte cât și după nașterea sa”.
„Aproape toate țările din lume au semnat acest pact. Prin Articolul 6 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966), statele se obligă să nu aplice pedeapsa cu moartea asupra copiilor minori și femeilor însărcinate găsite vinovate”, explică avocatul. „Aceasta arată că un copil nenăscut este considerat nevinovat de crima mamei, legea considerându-l ca persoană separată”.
Avortul discriminează
- discriminează femeile, pentru că le permite bărbaților să renunțe la îndatorirea lor de a proteja și le obligă pe femei să aleagă între maternitate și carieră. „Știm că avortul nu este o preferință. Când femeile apelează la clinica de avort, o fac în disperare de cauză, fiindcă nu beneficiază de sprijin adecvat”, spune avvocatul.
- discriminează copiii pe criteriu de stadiu al dezvoltării, pe criteriu de dizabilitate (diagnosticată înainte de naștere) și pe criteriu de sex: în ultimele cinici decenii, 23 de milioane de fetițe nu s-au mai născut din această cauză.
- discriminează bărbații, pentru că îi elimină din procesul de decizie cu privire la copil: „Cum v-ați simți să știți că viața copilului vostru este sacrificată fără să puteți interveni în niciun fel? Din păcate, este valabil în cazul multor tați din România”, a mai întrebat vorbitoarea.
„În multe țări, legea permite discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități permițând avortarea lor la un stadiu înaintat al sarcinii, chiar dacă legea avortului din țările respective nu permite avortul în stadii înaintate ale sarcinii”, a mai spus Lois McLatchie.
„Avem aici de a face cu o instituționalizare a inegalității în drepturi, bazată pe presupunerea că persoanele cu dizabilități nu pot avea o viață împlinită și să bucure de cei din jurul lor.”
Legislația internațională nu prevede un așa-zis „drept la avort”
Aceasta nu înseamnă că femeile nu au drepturi. Știm că avortul nu este o preferință. Când femeile apelează la clinica de avort, o fac în disperare de cauză. Nu beneficiază de sprijin adecvat pentru a fi mame sau măcar pentru a duce sarcina la termen.
A le condamna la trauma avortului este în totală neconcordanță cu o etică a drepturilor omului care celebrează demnitatea și libertatea persoanei umane.
Sute de mii de femei din întreaga Europă și-au asumat rolul de mame singure și se descurcă de minune, mai spune expertul internațional. Dar aceasta nu înseamnă că tații trebuie să abdice de la datoria lor de spijinitori ai vieții și femeii.
Legea internațională conține prevederi care cheamă la protecție sporită și asistență pentru familii, exact același lucru promovat de mișcarea pro-viață.
„Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (CEDAW) are drept scop eliminarea discriminării la adresa femeilor și cheamă toate țările să recunoască responsabilitatea comună a bărbaților și femeilor în privința creșterii și dezvoltării copiilor lor”, explică Lois McLatchie.
„Așadar, de ce lăsăm industria avortului și societatea să le permită bărbaților să renunțe la îndatorirea lor de a proteja femeia?”, se întreabă ea.
Convenția citată cere eliminarea discriminării mamelor la locul de muncă și oferirea de facilități și servicii de care femeile care muncesc au nevoie pentru a-și îngriji copiii.
„În ciuda narațiunilor propagate de Hollywood, obligarea femeii să aleagă între maternitate și o carieră de succes nu reprezintă adevăratul feminism, ci lărgirea platformei de sprijin, care să-i permită acesteia să se împlinească în ambele direcții.”
Avocatul mai afirmă:
„Deși legislația internațională are prevederi protective pentru viața și drepturile copiilor, majoritatea țărilor nu le aplică în cazul copiilor nenăscuți.”
„Mișcarea pro-viață se luptă cu această cultură care împovărează femeile, erodează paternitatea și eșuează în privința protecției copiilor”, adaugă aceasta.
„Dacă sunteți bărbați și respectați femeile și copiii, nu cedați la presiunea de a rămâne tăcuți. Influențați cultura prin acțiunile și vocea voastră: fiți alături de femeile care au curajul de a alege viața pentru copiii lor.”
Ea încheie:
„Și noi, femeile, trebuie să rupem tăcerea. Nu putem tolera o societate care ne reduce la tăcere, obligându-ne să ne ucidem copiii.”