de Tatiana L. Șișova
„Dacă observăm atent lucrurile, vedem că e normal să fie așa. La vârsta adolescenței – și aceasta este cea mai dificilă vârstă – părerea colegilor devine pentru copil mult mai importantă decât părerea părinților. Părinții încep să pară a nu fi în pas cu viața, a nu fi moderni, a nu-i înțelege pe tineri. Chiar și atunci când ei spun lucruri corecte, adolescenții (îndeosebi cei egoiști, care nu sunt obișnuiți să-și limiteze necesitățile și dorințele) se feresc de „strămoși” ca de niște muște nesuferite. Și apare pericolul serios de ieșire a copilului de sub influența familiei. Care ar putea fi urmările cred că e de prisos să explic.
Atunci când discuți cu părinții unor astfel de adolescenți „scăpați” din frâu”, ei pun aproape întotdeauna una și aceeași întrebare: „ Spuneti-ne, cum să-l influențăm?”
Mi-e foarte greu să le răspund, deoarece într-o familie cu copii puțini și pârghiile de influență sunt puține. De regulă, părinții copilului muncesc mult și își educa copilul din când în când, „în timpul care rămâne liber după serviciu”. Școală, în general, s-a îndepărtat de problemele de educație; în cercuri și activități extrașcolare, unde îndrumătorii ar putea avea autoritate, adolescenții dificili nu rămân mult timp. Bunicii, bunicile și alte rude nu vor fi de ajutor, căci ei ii vor părea adolescentului și mai „înapoiați și învechiți” decât părinții.
Într-o familie cu mulți copii situația este diferită din principiu (Se înțelege, nu discutăm despre familiie alcoolicilor cronici, în care copiii flamanzi și în zdrențe cresc ca iarba rea. Dar chiar și acolo copii mai mari dau dovadă de o grijă uimitoare față de cei mici, deși nimeni nu i-a învățat acest lucru.)
În primul rând, mama unei familii cu mulți copii de obicei nu muncește sau se străduiește să lucreze acasă, astfel copiii sunt mai puțin timp în afara câmpului ei de observație. Dar cel mai important lucru este că frații și surorile mai mari constituie acele „pârghii de influență” de care duc o lipsa catastrofală familiile cu puțini copii. Copiii mai mari sunt comparabili ca vârstă cu adolescentul dificil, deci nu pot fi învinuiți de „neînțelegerea tinerilor”
Adolescentul s-a desprins din copilărie să le semene, să-i imite pe cei mai mari. Aceștia cunosc mult mai bine mediul din curte sau de la școală, le vine ușor să patrundă în lumea închisă a adolescenților, le vine ușor să-i demaște pe noii lor idoli. Iar, dacă va fi nevoie, pot să clarifice relațiile cu ei în modul lor, cum nu pot părinții (îndeosebi cei nu prea tineri și nu prea inteligenți.)”
Șișova, L. Tatiana, Probleme și dificultăți în educarea copiilor, Îndrumar pentru părinți, editura Sophia
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
