În loc să-mi trateze infertilitatea, medicii au insistat pentru fertilizare in vitro, o mașină de făcut bani

de Redacția Stiripentruviata.ro

Când Catie VanDamme din Dallas, Texas, a vrut să afle mai mult despre sănătatea ei reproductivă, s-a trezit prinsă în malaxorul tratamentelor pentru fertilitate. Fiindcă nu a avut o sumă astronomică să plătească procedurile, a fost nevoită să caute mai mult și a găsit un medic cu abordare etică și normală.

Ulterior, femeia a trimis publicației conservatoare The Federalist următoarea mărturie despre industria inseminării artificiale, pe care o numește „o vacă bună de muls”:

La începutul acestei luni, guvernatoarea statului Alabama, Kay Ivey, a promulgat o lege care protejează procedurile și tratamentele de fertilizare in vitro (FIV).

Ea a lăudat această legea, spunând că întărește angajamentul statului față de cauza pro-viață. „Alabama lucrează pentru a promova o cultură a vieții, iar aceasta include cu siguranță FIV”, a declarat ea. „Sunt încântată să semnez această măsură importantă pe termen scurt în lege, astfel încât cuplurile din Alabama care speră și se roagă să devină părinți să își poată mări familia prin această procedură”, a adăugat ea.

Dar în ce măsură fertilizarea in vitro este cea mai bună opțiune pentru familii? În ce măsură protejează cu adevărat viața mamei și a copilului nenăscut?

În căutarea opiniei unui specialist

Când aveam 20 de ani, am fost diagnosticată cu o afecțiune numită endometrioză. Aceasta m-a expus la lumea adesea dificilă și descurajantă a tratamentelor pentru sănătatea reproductivă.

Din cauza afecțiunii mele, știam că există posibilitatea să am dificultăți în conceperea unui copil pe cale naturală, dar niciun medic nu mi-a spus vreodată că nu voi putea.

Am abordat subiectul infertilității cu o doză bună de informare despre măsurile care m-ar ajuta să rămân însărcinată. După ce am fost căsătorită timp de câțiva ani, am vrut să discut și cu un medic, pentru o imagine mai clară despre situația mea.

Nu am prevăzut ce experiență neplăcută mă aștepta.

Căutarea medicului potrivit între sutele de specialiști în fertilitate din Dallas a fost amețitoare. Am decis să aleg unul de la un spital renumit și să văd ce se întâmplă.

Acesta mi-a făcut niște analize de sânge și m-a rugat să revin pentru rezultate. Când m-am întors, în mai puțin de cinci minute după ce am intrat în cabinet, a început să-mi ofere informații despre fertilizarea in vitro.

Al doilea specialist consultat

A mormăit ceva despre faptul că rezerva mea de ovule era „destul de mică pentru vârsta mea” și că din acest motiv îmi sugera aceste măsuri drastice. Aveam 29 de ani, iar eu și soțul meu nu eram acolo fiindcă ne-am fi chinuit înainte să concepem pe cale naturală, ci doar pentru niște informații și o opinie.

Dar medicul din fața mea începuse să turuie că trebuie să-mi stimuleze artificial ovarele pentru a produce mai multe ovule sau să iau în considerare adopția de embrioni sau o mamă surogat.

A adus în discuție și posibilitatea de a crea, congela și stoca embrioni umani, înainte de a se bâlbâi niște răspunsuri incomplete și grăbite la întrebările și preocupările mele referitoare la distrugerea embrionilor umani nefolosiți. Am plecat din cabinet cu sufletul la gură și cu un pachet de materiale care descriau costurile tuturor acestor proceduri.

Eu voiam pur și simplu să pun câteva întrebări despre sănătatea mea reproductivă. În schimb, am fost aruncată pe într-un malaxor al inseminării artificiale, cu senzația că nu aveam nicio alternativă.

Am decis să căutăm și alte opinii, dar medicii la care am ajuns au și mai răi decât primul.

Următorul pe care l-am consultat avea atât de mulți pacienți, încât a crezut că mă cheamă altfel, ca pe altă pacientă a sa, trimițându-mă să fac procedura recomandată acelei persoane! A trebuit să îl opresc la mijlocul frazei, pentru a-l ajuta să își dea seama de greșeala sa.

Discuția cu el a fost pe repede-înainte și lipsită de orice explicații suplimentare sau detalii. Mi-a spus că am putea încerca să concepem singuri o vreme, dar că nu ar trebui să aștept prea mult. Fertilizarea in vitro era standardul, spunea el.

La al treilea specialist mi-au dat lacrimile

Cel de-al treilea doctor, în timp ce se uita pe analizele mele de sânge, a început să vorbească despre el însuși. Spunea că este unul dintre cei mai renumiți specialiști din lume și că oamenii vin de peste tot și cheltuiesc milioane de dolari, dorind cu disperare ca el să le facă un copil.

Mi-a vorbit despre rata de eșec ale fertilizării in vitro și despre copiii pe care îi văzuse născuți prematur. Mi-a descris în detaliu malformațiile și moartea tragică a acestora. Eram în stare de șoc.

A început să mă întrebe dacă voiam cu adevărat să trec prin procesul de fertilizare in vitro. M-a întrebat dacă îmi doream măcar să am copii – la urma urmei, îți dau multă bătaie de cap! A menționat ceva despre nepoata lui și despre cât de groaznică este fetița. Mi-a spus că ar trebui să fiu fericită fără un copil și să călătoresc.

Am rămas uimită și chiar mi-au dat lacrimile. Atunci m-a privit fix în ochi și m-a întrebat: „De ce plângi?”

Întrebările mele și răspunsurile găsite

Toți acești doctori mi-au expediat întrebările. Voiam să știu dacă pot încerca și altceva înainte de FIV. Nu puteam afla de ce nivelul meu hormonal era scăzut și să tratăm acest lucru? Dacă aveam o rezervă prea mică ovule, de ce voiau să mă îndoape cu hormoni sintetici pentru ca organismul meu să producă în masă ovule, și așa prea puține, după spusele lor? Doar e nevoie de un singur ovul pentru a rămâne însărcinată!

Așa că m-am reamintit că rezerva mea de ovule era relativ scăzută pentru vârsta mea, dar nu inexistentă. Și, după ce mi-am dat seama că nu aveam cum să fac rost de cei 40.000 de dolari pentru un asemenea tratament și mi-am pierdut și tot respectul pentru industria fertilității din Dallas, am renunțat pentru moment.

Șase luni mai târziu, mă uitam pe Instagram. Am dat peste contul unui medic care părea a avea o abordare integrativă și practica un tratament de reproducere restaurativ.

Am descoperit că acest tip de tratament m-ar putea ajuta să înțeleg funcționarea propriului corp și de ce hormonii mei nu erau în regulă. Acest lucru le-ar permite medicilor să folosească informațiile mele pentru a-mi ajuta fertilitatea și pentru a ne permite mie și soțului meu să concepem în mod natural.

Am găsit un doctor în apropiere de Dallas care practica această metodă de tratament. El a efectuat scanări ale foliculilor și a descoperit un dezechilibru hormonal care îmi afecta negativ ovulația. M-a sfătuit să urmez o dietă antiinflamatoare și mi-a administrat o doză de progesteron, al cărui cost a fost de numai 4 dolari, decontați din asigurarea mea medicală! Am învățat, de asemenea, cum să-mi urmăresc ciclul de fertilitate. Am rămas însărcinată pe cale naturală două luni mai târziu.

I-am povestit acestui medic despre scurta mea experiență cu industria fertilizării in vitro.

O industrie devenită mașină de făcut bani

Mi-a spus că tratamentele de reproducere restaurativă sunt considerate plictisitoare și nu aduc prea mulți bani specialiștilor în FIV: pacienții se vindecă și nu mai au nevoie de metodele lor exorbitant de scumpe și traumatizante pentru organism.

Am fost uimită. Mi-a spus cât de lipsit de etică ar fi fost să mă supună fertilizării in vitro fără să încerce mai întâi să-mi gestioneze endometrioza pe cale chirurgicală: aceasta m-ar fi expus unui risc mai mare de avort spontan sau de sarcină extrauterină! Cei trei doctori consultați anterior nu făcuseră nicio mențiune despre aceasta.

La primul consult, medicul integrativ mi-a refăcut aceleași analize de sânge pe care mi le-a făcut și primul medic pe care îl consultasem. Nivelurile mele erau normale, chiar mai mari decât la prima analiză. Mi-a spus că aceste cifre fluctuează și nu ar trebui să fie folosite niciodată pentru estimarea finală a capacității fertile.

Această experiență m-a învățat multe despre nevoia de a-ți folosi discernământul atunci când este vorba de propria sănătate.

Nu-mi pot imagina câte femei intră anual în aceste clinici, disperate să aibă un copil, având încredere oarbă în medici și neștiind că există abordări reparatorii pentru tratarea sistemului reproductiv.

Câte femei ajung să cheltuiască sute de mii de dolari și să-și supună corpul la atâta durere? Câți embrioni umani sunt creați și înghețați pentru că medicul a fost leneș sau lacom? Câți doctori cunosc rezultatele reale ale fertilizării in vitro, dar nu sunt sinceri în legătură cu suferința și cu riscurile pe care le implică?

Guvernele ar trebui să regândească modul în care vor să ofere protecție vieții. Femeile trebuie să știe că există opțiuni mai sigure, mai accesibile și mai eficiente. Sunt extrem de recunoscătoare că am aflat despre această metodă holistică și am putut să dau naștere unui copil sănătos.

Mărturii de la alte femei

Relatarea de mai sus nu reprezintă o experiență singulară. Teza de disertație scrisă de dr. Leonora Butau include mărturia unei femei, prezentată cu pseudonimul de Moya, căreia medicii i-au spus că suferă de „infertilitate inexplicabilă”. Femeia consideră că a fost mult prea repede direcționată către FIV, fără o investigație cuprinzătoare a motivelor pentru care nu concepea.

„Dacă aș fi știut ce este în neregulă și că există o problemă și dacă aș fi știut că o tratează, atunci aș fi fost fericită. Dar, de fiecare dată când mă duceam la clinică, îmi spuneau: «Nu vedem niciun motiv pentru care nu rămâi însărcinată»… Dacă mi-ar fi spus: «Am constatat că există o problemă și că nu poți avea copii», atunci aș acceptat aceasta. Dar faptul că nu au venit cu nicio explicație credibilă a făcut ca experiența să fie mult mai grea pentru mine”.

Și pe Leah medicii au vrut să îi trateze cu FIV „infertilitatea inexplicabilă”: „Nu există o boală numită «infertilitate». M-am gândit că trebuie să existe o cauză a ei, dar erau incapabili să-mi spună ce era”. Abia mai târziu, după ce a căutat un tratament alternativ, Leah a descoperit că avea boala celiacă, sindromul ovarelor polichistice (SOPC), deficiență de vitamina D și o potențială endometrioză.

În timp ce intervieva femei și cupluri pentru studiul său, dr. Leonora Butau a observat o temă recurentă de frustrare și dezamăgire în industria fertilității și o lipsă de conștientizare a alternativelor.

Fertilizarea in vitro distruge mai mulți embrioni decât avortul

Fertilizarea in vitro distruge mult mai mulți embrioni umani decât avortul. Pe parcursul procedurii, embrionii – ființe umane depline – sunt clasificați și etichetați.

Unii sunt imediat distruși, pentru că nu îndeplinesc anumite standarde prestabilite create de industria fertilității. Alții nu supraviețuiesc încercărilor de dezghețare, iar alții nu supraviețuiesc transferului în uter.

Între timp, femeile și cuplurile cheltuiesc o mică avere pe încercări repetate inseminare artificială, disperate să rămână însărcinate și crezând în mod greșit că FIV este singura lor opțiune.

Procedura de fertilizare in vitro implică riscuri mai mari pentru sănătatea mamei și pentru sănătatea oricărui copil care supraviețuiește până la naștere.

În plus, studiile arată că cuplurile care se confruntă cu infertilitatea și folosesc metoda integrativă NaProTechnology înregistrează o rată de nașteri vii mai mult decât dublă față de cuplurile care folosesc inseminarea artificială (FIV).