Marxism cultural

Eugen Ionescu și Paul Goma despre Mihai Șora, agent sovietic. Comuniștii francezi, afiliați Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS)

Jurnalistul Victor Roncea prezintă în Evenimentul Zilei mărturiile despre Mihai Șora ale unor membri proeminenți ai diasporei românești din Franța: Eugen Ionescu, dramaturg, și Paul Goma, scriitor. Aceștia spun că Șora era cunoscut ca turnător la comuniști și agent sovietic.

Eugen Ionescu:

„Mă întreabă ce cred despre Șora. – Nimic bine! – În 1940 și ceva era la Paris, era comunist și m-a îndemnat să colaborez cu românii iar Rodicăi i-a propus chiar să lucreze la Ambasadă. Firește că a refuzat. Este un suspect. Să afle toată lumea. Să nu fie ascunsă atitudinea lui de atunci. De la mine să se știe. Când a vrut să revină în Franța nu i s-a mai dat voie. A fost turnător

Eugen Ionescu, citat în Jurnalul lui Barbu Brezianu, fragment olograf publicat online în 2009 (foto jos)

Paul Goma:

„Vorbind despre campania de exmatriculări consecutivă Revoluției Maghiare (…) îl arată cu degetul pe “profesorul denunțător Ion Coteanu”, dar nu spune că acela (basarabean deal meu, din Orhei, ticălosul!) după război fusese expulzat din Franța, ca spion sovietic, dimpreună cu Mariana și Mihai Șora, cu doctorul Herskowitz, tatăl lui Alain Paruit; nu amintește nici de principalii “profesori denunțători” (ba chiar acuzatori în “procesul” meu din iunie 1956, Iorgu Iordan, Al. Graur, L. Tismăneanu, Radu Florian – ei îmi cereau capul – noroc că mi-l apăra… Mișa Novicov!).”

Paul Goma, Post Scriptum la textul „A fi basarabean”, 29 octombrie 2005

„Expulzatul Endre Herskowitz, originar din Braşov, cu studii de medicină în Franța, era, la fel ca Mihai Șora, membru al Partidul Comunist Francez, de esență stalinist, subordat direct Moscovei. Pe fiul său, Alain Paruit, îl regăsim peste ani pe lista semnatarilor Declarației de la Budapesta, din iunie 1989, în care se invoca necesitatea autonomiei maghiarilor din România”, explică Victor Roncea.

În cartea sa, „KGB-ul în Franța”, publicată și la noi în traducere de Editura Humanitas, istoricul francez Thierry Wolton scrie că Partidul Comunist Francez era considerat de serviciile speciale franceze drept o filială a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) iar membrii săi, mai ales cei proveniți din țările răsăritene, au fost treierați și expulzați ca agenți ai NKVD (strămoșul KGB) la finele anilor 1940.

Victor Roncea mai notează în articolul citat că Șora era prieten cu Aurel Pampu, ambii devenind și membri ai Frontului Național Român din Franța, care s-a ocupat cu „înlăturarea personalului fascist al Legației Române din Paris până la sosirea trimișilor guvernului”, conform unei informări făcute de Mihai Șora unui căpitan al Departamentului Securității Statului, cuprinsă într-un Raport al Securității din 23.II.1962 publicat de Evenimentul Istoric. „Adică a ocupat Ambasada ca un veritabil agent bolșevic”, explică Roncea.

După ce serviciul de contrainformaţii francez a început să îi verifice pe străinii veniți în Franța din Est, să facă percheziții și să legitimeze pe oricine intra în Ambasada României de la Paris, au avut loc și expulzări. Victor Roncea citează studiul „Aventurile unui ataşat militar francez în România populară”, publicat pe site-ul cnsas.ro de cercetătorii Alina Ilinca și Liviu Marius Bejenaru. Aceștia scriu că, la sfârşitul lunii septembrie 1949, „Sever Trestianu, Aurel Pampu şi Scarlat” au fost convocaţi „la Prefectura [Franceză – n.n] de Poliţie, Serviciul expulzări, unde li s-a comunicat un ordin de expulzare în termen de 15 zile”. În replică, la București, Ana Pauker a dispus închiderea Institutului Francez, pe care îl califica drept „oficină de spionaj”.


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button
Close