Radu Baltasiu: „Dragi progresiști, în Evul Mediu românesc femeia avea depline drepturi civile”
de Radu Baltasiu, Facebook
„Ieri, am aflat de la istoricul George Damian că în Evul mediu românesc femeia nu era un simplu mânuitor de cratiță, dimpotrivă: avea depline drepturi civile (mai puțin politice și militare FORMALE).
Avea dreptul să divorțeze, să facă afaceri, după pravilă, cu sute de ani înainte de a apărea acest drept al femeii occidentale după Revoluția franceză.
Desigur, „avea dreptul” să fie bătută și închisă de soțul ei, cum cu satisfacție constatată istoricii complexați de la noi, care omit însă cu rea-voință foarte multele limitări ale bătăii și încuierii, fiind atât de multe excepții încât bătaia era foarte riscantă pentru soț, din punct de vedere legal.
Era suficient să iasă în curte să strige: „Săriți, mă omoară!”, pentru ca soțul ei să fie aspru judecat, martorii ei fiind, de regulă, băgați mai repede în seamă. Dacă fugea de acasă și era violată, soțul era decapitat.
Violul, de altfel, se pedepsea cu decapitarea și, în unele cazuri, cu confiscarea integrală a averii. Dreptate nu glumă!
În general, femeia era foarte bine apărată în justiție, INDIFERENT DE RANGUL EI SOCIAL, roabă, țărancă, sau boieroaică.
Divorțul era acordat de Mitropolit, nu dura puțin, dar era posibil. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Țara Românească se înregistrau (zic din memorie), circa 300 de cazuri, la o populație mai mică decât a Bucureștiului de azi.
Revenind la bătaie, apropos de conștiința femeii că avea drepturi: din 100 și ceva de cazuri care au ajuns în justiția vremii, vreo 40 erau plângeri ale … bărbaților 🙂 . Asta este un crâmpei de epocă modernă la români, pe baza dreptului multisecular bizantin (aici e de făcut o discuție serioasă privind „obiceiurile” juridice ale românilor, adâncimea lor), peste care Cuza a trecut cu buldozerul sincronizării cu Occidentul (nu spunem că a fost neapărat rău, dar asta a făcut), prin copy-paste după dreptul francez.
Puțintică bibliografie, la zi:
Felicitări dlui George Damian!, pentru acuratețea, acribia și seriozitatea cu care pune la punct lucruri de mare importanță și delicate, cum ar fi stima de sine și demnitatea colectivă (națională), în care dau cu barosul tipi plătiți din bani publici, de instituții privatizate dubios, ocolite de justiție etc.”