Un guest post via Facebook:
Mirela Stanciu, tânăra însărcinată, a murit în explozia de la Rahova și, odată cu ea, și fetița din burtică, care avea 7 luni. Dar, pentru mulți, doar „tânăra însărcinată a murit”, nu și fetița ei, căci pentru ei aceasta nu există. Când se va găsi, dacă se va găsi, cine e responsabil pentru tragedie, nu va fi acuzat și de moartea ei.
Cu vreo două luni în urmă, în Parlament a fost depus un proiect de lege care viza exact această problemă: propunea creșterea pedepselor pentru cei care agresează sau ucid o femeie însărcinată și astfel moare și copilul din burtică. A apărut un val de acuze că interzice avortul și trei analize juridice care au arătat că nu face asta. De curând, Consiliul Economic și Social a avizat negativ proiectul de lege și a postat o analiză profund ideologică și ruptă de realitate, care începe și continuă tot cu acuza de interzicere a avortului.
CES este, totuși, un organism menit să ofere Guvernului și Parlamentului expertiză reală, nu poziții doctrinare. Dar, încă o dată, ideologia a bătut expertiza.
Membrii CES sunt oameni competenți și pot apela la juriști competenți. Nu lipsa de competență îi face să creadă că acel proiect interzice avortul, ci ideologia. Când spui că avortul nu ia viața unui om, ci a unui „produs de concepție”, atunci orice altă minciună devine scuzabilă și chiar necesară. Este o logică internă: când negi esențialul vieții, trebuie să negi orice adevăr care te contrazice.
Aceeași atitudine o regăsim în progresismul de azi, care, asemenea comunismului, folosește minciuna în spațiul public cu aceeași lipsă de rușine. De aceea, nu ar trebui să ne mire cât de fantasmagorică este analiza CES.
Dar CES nu a făcut ceva ieșit din comun față de norma publică, după cum nici fiecare verigă care a dus la tragedia din Rahova nu a făcut ceva ieșit din comun, față de comportamente publice uzuale.
Trăim o neputință sistemică a statului și a societății în privința siguranței publice – Mirela Stanciu le scria unor cunoscuți, cu o zi înainte de explozie, când se simțea puternic mirosul de gaz: „Sună-mă să vezi dacă mă mai trezesc”.
Trăim și o minciună sistemică în privința femeilor însărcinate și a copiilor nenăscuți.
Vor trece, probabil, decenii până când, așa cum sclavia a fost abolită, va fi abolit și avortul. Abolit, nu interzis, când oamenii vor recunoaște nu forțați de lege, ci de evidența realității, că au făcut o greșeală enormă și vor vrea să nu o mai repete.
Abia atunci vor fi posibile lucruri simple și firești: protecția reală a femeilor însărcinate, sprijin financiar adaptat perioadei sarcinii și a lăuziei, necondamnarea la moarte a celor bolnavi (peste 90% dintre copii diagnosticați intrauterin cu Sindrom Down sunt avortați), o cultură a grijii și a adevărului.
Așa cum după abolirea sclaviei s-au eliberat forțe uriașe ale binelui, tot așa se va întâmpla când societatea va înceta să-și nege copiii.
Sper ca această situație să fie un imbold pentru cât mai mulți oameni să caute cauzele adânci ale valului de manipulare din spațiul public cu privire la această propunere legislativă.
Astăzi, a-ți păsa de femeia însărcinată ȘI de copilul ei din burtică este ostracizat și pedepsit public. Dar este, fără îndoială, pe partea adevărată a istoriei.
Minciunile și nepăsarea nu creează binele.
Adevărul și a-ți păsa de oameni creează binele.
Dezinformare și adevăr despre un proiect de lege care apără femeile însărcinate și copiii lor
-
-
-
-
