Dezbaterile despre ce este familia sunt puține în România, aproape întreaga populației văzând ca firească căsătoria între un bărbat și o femeie. Periodic însă, organizațiile LGBTQ promovează căsătoria între persoanele de același sex. Mai grav decât atât, multe filme artistice, spectacole muzicale, emisiuni TV ori reportaje din media scrisă susțin, direct sau indirect, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și legalizarea adopției de copii în cadrul acestor uniuni, în care copiii nu pot fi născuți în mod natural. Din păcate există puține voci publice care se evidențieze pericolul acestei concepții. Astfel are loc o schimbare a mentalității în privința căsătoriei, manifestările de mai sus erodând, practic, încet-încet instituția căsătoriei în România. Una din urmările vizibile ale acestei eroziuni este creșterea constantă a numărului divorțurilor, a numărului copiilor născuți în afara căsătoriei și numărul extrem de mare de avorturi.
Dacă în anii 1996-1998, în dezbaterile privind dezincriminarea homosexualității, reprezentanții organizațiile care militau pentru aceasta au susținut răspicat că ei nu cer decât să nu mai fie pedepsiți (deși articolul 206 CP nu mai era de multă vreme aplicat practic), în prezent ei încalcă ceea ce au spus atunci. De fapt, fiecare nouă cerere este doar o treaptă către eliminarea căsătoriei firești din poziția de model de viață și introducerea ca model de viață ”familială” a oricărui tip de uniune sexuală – poligamia și poliamoria. În unele state din SUA presiunea activiștilor homosexuali vizează în prezent schimbarea manualelor școlare în sensul ca acestea să prezinte în exemple diferitele tipuri de familii, nu doar cele firești.
Articolul de mai jos explică faptul că cele două perspective asupra căsătoriei sunt opuse și au consecințe opuse. Articolul a fost publicat în 2006, după ce în aprilie 2006 un larg grup de activiști LGBTQ și-au asumat explicit țintă finală a căsătoriilor poliamorice (mai mulți parteneri, familii partenere) într-o declarație intitulată „Beyond Same-Sex Marriage”, iar un grup de cercetători au redactat o lucrare științifică în perioada 2004-2006 privind beneficiile unice ale căsătoriei firești, pe baza cărei, în mai 2006, au fost evidențiat Principiile Princeton ale căsătoriei firești. El punctează foarte bine că odată părăsit concepția căsătoriei firești, bazate pe complementaritatea psihi-somatică între bărbat și femeie, care reprezintă unica posibilitate naturală de a naște copii, nu mai există nicio o barieră în calea oricărei concepții despre căsătorie. Așa cum împăratul roman Caligula și-a făcut calul, Incitatus, consul, orice va deveni posibil.
„Dincolo de căsătoria între homosexuali”
Ținta actuală a acestor activiști homosexuali nu mai este doar libertatea de a trăi așa cum vor.
17 august 2006, Ryan T. Anderson
Poligamie? Poliamorie? Sfârșitul instituției căsătoriei tradiționale? În ultimii ani și cu precădere în ultimele luni, apărătorii căsătoriei firești au tras semnale de alarmă cu privire la adevăratele scopuri ale mișcării pentru așa-numita ”căsătorie” între homosexuali. Drept răspuns, susținătorii mișcării au argumentat că normele modelului de căsătorie între persoanele de sex diferit: monogamia, exclusivitatea și fidelitatea pot fi aplicate la fel de bine și între parteneri de același sex, că acest gen de cuplu aspiră într-o căsătorie la aceleași principii, și că ar fi firească recunoașterea acestor cupluri de către guvern.
Apărătorii căsătoriei firești au citit cu atenție cele spuse de activiștii căsătoriei între persoane de același sex. Cercetători precum Hadley Akers și Robert P. George au observat că prin respingerea principiului de bază al căsătoriei, unicitatea unirii psiho-somatice între o femeie și un bărbat în cadrul conjugal, statul pierde motivul principal de refuzare a căsătoriei poligamice (un bărbat și mai multe femei) sau chiar a căsătoriei poliamorice (mai mulți bărbați și mai multe femei). Pentru această afirmație cei doi cercetători au fost etichetați ca bigoți care vor să sperie pe alții printr-un limbaj periculos. S-a spus că Akers și George vor doar să defaime onorabilitatea și bunele intenții ale activiștilor homosexualității.
Dar aceste cuvinte se dovedesc a nu fi defăimătoare, ci profetice, deoarece acum un grup de cercetători renumiți, lideri civici și activiști LGBT homosexuali au sesizat totalitatea consecințelor eliminării concepției firești despre căsătorie și au îmbrățișat public aceste consecințe. Acești lideri ai drepturilor homosexualilor au aprobat explicit relațiile sexuale între mai mulți parteneri și au cerut atât recunoașterea lor de către stat, cât și acceptarea în spațiul a acestor tipuri de relații.
Declarația lor, „Dincolo de căsătoria între homosexuali”, a fost recent tipărită ca publicitate pe o pagină întreagă a ziarului New York Times. Cu părută candoare, scopul declarației este „să ofere prietenilor și colegilor de pretutindeni o nouă viziune pentru a asigura recunoașterea diferitelor tipuri de relații de parteneriat, gospodărire în comun și familie de către guvern și instituții private.” Declarația dă câteva exemple de astfel de relații, printre care „relații iubitoare de familie în care există mai mult de un partener conjugal” – aceasta însemnând poligamie și poliamorie. Dar aceste exemple sunt blânde pe lângă ceea ce urmează: solicitare de recunoaștere „a cuplurilor de același sex care decid să conceapă și să creeze împreună un copil cu o altă persoană homosexuală sau cu un cuplu de același sex, în două familii”. Cupluri de homosexuali care se unesc pentru a crea un copil? Limbajul îți taie respirația. Bineînțeles, nu există nicio referire la binele și interesele copilului într-o astfel de relație, ci doar la împlinirea dorințelor adulților prin „creații” convenabile.
În cuvinte mai simple, logica declarației „Dincolo de căsătoria între homosexuali” va duce la abolirea căsătoriei așa cum o cunoaștem. Autorii declarației scriu:
„Căsătoria nu este singura formă demnă de a institui o familie sau o relație și nu ar trebui să fie privilegiată legal și economic față de celelalte. Deși îi respectăm pe cei pentru care căsătoria este cea mai importantă și are o mare însemnătate spirituală, credem că multe alte relații de înrudire, gospodărire în comun și familie ar trebui să fie recunoscute.”
Scopul acestor lideri proeminenți ai mișcării homosexualilor nu mai este doar libertatea de a trăi așa cum vor. Acum el este mai degrabă să forțeze pe tine, pe familia ta și pe stat să le recunoască și să le respecte multitudinea alegerilor lor. Rezultatul împlinirii acestor cerințe va fi o cultură, un sistem legal și un sistem de guvernare care consideră că relația monogamă, exclusivă, permanentă în care se nasc pe cale naturală și sunt crescuți copiii ca fiind nimic mai mult decât unul dintre multele stiluri de viață aflate la alegerea oamenilor. Pretenția că, căsătoria pe care o cunoaștem este normativă pentru împlinirea soților, a copiilor și a societății va fi considerată bigotism – ca să nu mai vorbim de vreo încercare de a codifica legal vreo unicitate a ei. Cu alte cuvinte, căsătoria ca instituție socială va fi distrusă.
Declarația „Dincolo de căsătoria între homosexuali” nu trebui tratată cu superficialitate, deoarece semnatarii ei nu provin în mod exclusiv dintre cei mai radicali și la periferie susținători ai mișcării pentru drepturile homosexualilor. Ei sunt în multe cazuri vocile principale ale mișcării. După cum remarcă profesorul George pe saitul First Things:
“Cei care promovează această declarație nu sunt marginali. Cele peste 300 de semnături includ nume precum celebra feministă Gloria Steinmen, sociologul de la New York University Judith Stacey, antropologul Elizabeth Povinelli de la Columbia University, profesorii de drept Robin West și Chai Feldblum de la Georgetown, pastorul Cecil Charles Prescod de la Love Makes a Family, profesorul de drept Kenji Yoshino de la Yale, profesorul de religie Cornel West de la Princeton, scriitoarea Barbara Ehrenreich și Pat Clark, fostă director executiv al Fellowship of Reconciliation.”
Acești lideri de opinie nu au făcut altceva decât au afirmat implicațiile logice ale abandonării concepție firești despre căsătorie ca fiind în mod exclusiv uniunea între soți de sex opus. Nu este nicio cale de mijloc între cerințele acestora și concepția despre căsătoria firească. Fie orice relație consensuală sexuală și de familie este egală cu celelalte și atunci merită recunoaștere legală în mod identic, fie căsătoria firească reprezintă ceva unic și de aceea merită recunoașterea și sprijinul statului.
Concepția firească despre căsătoriei este apărată strălucitor într-o mică carte tipărită în această vară de Institutul Witherspoon de la Princeton, New Jersey. Documentul intitulat „Căsătoria și binele comun: zece principii” arată importanța unică a căsătoriei firești pentru persoane și societăți din perspectiva a diferite discipline academice: sociologie, psihologie, biologie, istorie, economie, filozofie morală și politică și drept. Spre deosebire de „Dincolo de căsătoria între homosexuali”, care este doar o colecție de afirmații, „Căsătoria și binele comun: zece principii” este o lucrare științifică bine documentată, detaliată, citând cele mai bune și recente lucrări științifice contemporane care privesc căsătoria, structura familiei, binele conjugal și al copilului.
Cunoscută acum ca Principiile Princeton, documentul a avut deja o mare contribuție în dezbaterea publică despre căsătorie. În cadrul unei întâlniri de la Casa Albă a unor lideri ai societății civile adunați pentru a discuta despre căsătorie în luna iunie, profesorul Robert P. George de la Princeton University i-a înmânat președintelui Bush un exemplar din această carte proaspăt publicată. Senatorul Sam Brownback a citat-o mai apoi în timpul dezbaterilor despre Federal Marriage Amendment [n. trad., cel care a încercat să introducă în constituția americană definiția căsătoria ca fiind între persoane de sex opus, amendament respins în mai multe rânduri]. Bush și Brownback au folosit-o deoarece ea a fost validată de un număr de mai bine de 60 de savanți, între care James Q. Wilson de la Universitatea Pepperdine, Paul McHugh de la Johns Hopkins University School of Medicine, Amy Wax de la University of Pennsylvania School of Law, Hadley Arkes de la Amherst College, Mary Ann Glendon de la Harvard Law School, Leon R. Kass și Jean Bethke Elshtain de la University of Chicago, Jeremy Rabkin de la Cornell University, Stephen Nock de la University of Virginia și Daniel N. Robinson de la Oxford.
Potrivit celor care l-au pregătit, documentul a fost necesar din două motive. În primul rând, deoarece idee obișnuită că societatea este interesată de „o înțelegere normativă susținută social asupra căsătoriei” este atacată, în special în mediul academic. Pentru a înrăutăți lucrurile, „prea des apărarea prin mijloacele raționale și logice a căsătoriei este lăsată de o parte sau nu este făcută foarte bine”. Astfel, pentru a apăra căsătoria „se cere să se facă față acestor atacuri, să fie evaluate argumentele lor și să fie combătute acolo unde este necesar.” Principiile Princeton fac exact acest lucru, concluzionând cu o afirmație clară atât pentru oamenii de știință cât și pentru publicul larg: ”Suntem convinși că apărarea căsătorie firești se poate face și se poate câștiga prin argumente raționale și logice”.
În al doilea rând, autorii, aproape toți profesori universitari, au crezut de cuviință că le datorează această lucrare studenților. „Trebuie să facem această declarație pentru studenții noștri, deoarece căsătoria este mai mult decât orice o alegere a celor tineri: au nevoie de argumente pentru a contrabalansa părerile care atacă astăzi căsătoria firească ca fiind nedreaptă și de nedorit, și au nevoie să știe ce înseamnă căsătoria pentru a-și menține propria căsnicie și pentru a-și crește proprii copii”.
Autorii Principiilor Princeton demonstrează cum și de ce cererile din declarația „Dincolo de căsătoria între homosexuali” sunt în detrimentul soților, al copiilor și al societății. După ce prezintă o listă concisă de principii pentru ghida liderii societății în abordarea căsătoriei și a vieții publice, cartea dezvoltă cea mai bună abordare de până în prezent a căsătoriei din perspectiva științelor sociale și a reflecției filozofice. Autorii mai întâi examinează binele copiilor în relație cu căsătoria și structura familiei și diferitele contribuții pe care mamele și tații le au în cadrul creșterii copiilor. Apoi se ocupă de binele adulților care relaționează ca o uniune în funcție de relații sexuale pe care le au. În final evaluează consecințele decăderii căsătoriei asupra societății, efectele disproporționate asupra săracilor și efectul invadator, contagios asupra întregii societăți.
Deși reacțiile inițiale s-au concentrat aproape exclusiv pe poziția cărții asupra căsătoriei între persoanele de același sex, Principiile Princeton realizează mult mai mult. Autorii scot în evidență mai multe amenințări asupra căsătoriei: cultura divorțului, care afectează și căsniciile cu o rată mică a conflictelor dintre soți, concubinajul foarte răspândit, nașterea de copii în afara căsătoriei, căsătoriile între persoane de același sex și industria nereglementată a fertilizării artificiale. Dacă în trecut problemele căsătoriei erau înțelese ca eșecuri ale unei instituții solide, astăzi există un efort coordonat, așa cum demonstrează declarația ”Dincolo de căsătoria homosexuală”, pentru a redefini în mod fundamental natura și scopul căsătoriei. Atacurile din prezent caută să recreeze căsătoria într-o formă care ignoră și devalorizează complementaritatea de gen a bărbatului și a femeii, unirea soților în cadrul familiei firești, potențialul lor de a procrea și nevoia – și dreptul – copilului de a avea o mamă și un tată biologici. Cu alte cuvinte, toate ”familiile alternative la alegere” pe care ”Dincolo de căsătoria homosexuală” le laudă sunt arătate ca vinovate de a deteriora iremediabil starea de sănătate a societății.
Principiile Princeton argumentează că într-o căsătorie soțul și soția își iau angajamentul să se dăruiască în întregime unul altuia, să aibă în comun toate aspectele vieții, să devină o singură ființă. Asupra unui subiect despre care declarația „Dincolo de căsătoria între homosexuali” este surprinzător de tăcută, Principiile Princeton se pronunță ferm: căsătoria este strict importantă pentru a asigura copilului îngrijirea și protecția de care are nevoie. Aceasta deoarece căsătoria firească este cea care transformă bărbatul și femeia în soț și soție pentru a crește copii în calitate de tată și mamă. și, fără să comită nicio greșeală, Principiile Princeton afirmă: copii au nevoie atât de mamă cât și de tată.
Multe think-tank-uri importante și sociologi, ignorând presiunea politică, au confirmat cercetările savanților care au contribuit la redactarea Principiilor. Woodrow Wilson School de la Princeton University și Brookings Institution, o organizație de stânga, de exemplu, au confirmat ceea ce susține lucrarea despre stare de bine a copilului. În numărul din anul 2005 al revistei științifice pe care o editează împreună, The Future of Children, intitulat ”Marriage and Child Wellbeing” (Căsătoria și stare de bine a copilului), editorii au scris în introducere că ”Articolele din acest număr al revistei confirmă faptul că copiii au parte de beneficii atunci când cresc alături de doi părinți biologici căsătoriți”. La fel, organizația de stânga Child Trends a rezumat concluziile ei într-o cercetare care însumează consensul științific: ”cercetarea demonstrează clar că structura familiei contează pentru copil, și structura care îl ajută cel mai mult pe copil este o familie formată din doi părinți biologici într-o căsătorie cu un grad de conflict redus. Copii în familii cu un singur părinte, cu mame singure, necăsătorite, și copii în familii fără ambii părinți naturali sau în relații de concubinaj sunt mai predispuși la eșecuri în viață… Așadar, promovarea căsătoriile stabile, între părinții biologici este în favoarea copiilor.”
Desigur, aceste concluzii sunt în opoziție cu cererile din ”Dincolo de căsătoria homosexuală”. După cum Principiile Priceton explică clar, colapsul căsătoriei a fost dezastruos pentru mulți americani. Să luăm în considerare soții abandonați în urma unor divorțuri care puteau fi evitate. Să luăm în considerare adulți care au parte de flirturi trecătoare în locul protecției, dăruirii și purtării de grijă a unui soț. Dar, mai presus de toate, să luăm în considerare copii răniți de divorțul părinților lor, ori copiii născuți fără dragostea și protecția unui tată, sau, poate cel mai îngrozitor, concepuți artificial (mai bine spus – produși) fără angajamentului ambilor părinți, doar pentru a satisface dorințele adulților. După cum observă autorii, „Căsătoria își pierde statutul preeminent ca instituție socială care direcționează și veghează reproducerea, creșterea copiilor și viața adulților.”
Politica căsătoriei este o problemă socială și politică deosebit de importantă deoarece sănătatea căsătoriei ca o instituție socială are un efect foarte mare asupra binelui copiilor, populației sărace și populațiilor minoritare. Prin urmare, construirea unei culturi în care căsătoria poate să înflorească este o chestiune ce ține de justiția socială. Cu toate acestea, elitele culturale care pretind că au compasiune pentru cei marginalizați privesc în cea mai mare parte în altă direcție – sau chiar mai rău.
Principiile Princeton subliniază aceasta: ”Producțiile de la Hollywood și Madison Avenue sunt adesea indiferente, dacă nu chiar ostile de-a dreptul, normelor care susțin o viață decentă de familie… Abandonarea la nivel național a căsătoriei are în particular consecințe pentru comunitățile cele mai vulnerabile din societatea noastră. Nașterile în afara căsătoriei, divorțurile, mamele singure sunt mult mai prezente printre afro-americanii cu venituri reduse și, într-o măsura mai mică, printre hispano-americani, în principal datorită faptului că aceștia nu au atât de multe resurse materiale, sociale și personale pentru a rezista dezinstituționalizării căsătoriei. Ultimele cercetări academice din câmpul științele sociale cu privire la căsătorie indică faptul că minoritățile și săracii plătesc un preț disproporționat de mare atunci când căsătoria intră în declin în comunitățile în care trăiesc, acest lucru însemnând că distrugerea familiei intensifică exact suferința acelor peroane care deja suferă cel mai mult”.
Elitele culturale ale națiunii noastre, cum este evidențiat și în declarația „Dincolo de căsătoria între homosexuali”, promovează instituții care sunt ostile dezvoltării americanilor neprivilegiați. Pentru a contracara acest fapt, Principiile Princeton dezvoltă o înțelegere holistică, globală a importanței căsătoriei ca instituție socială și concluzionează dând cinci principii pentru ghidarea politicilor și a legislației care vizează căsătoria.
Deși legislația este importantă, ea nu este, totuși, principalul mijloc de reformă. Conform Principiilor Princeton: “A crea o cultură a căsătoriei nu este treaba guvernului. Familiile, comunitățile religioase și organizațiile societății civile – împreună cu liderii intelectuali, morali, religioși și artistici – ei arată calea. Dar legislația și politicile publice ori vor revigora și susține aceste țeluri, ori le vor submina. Adresăm un apel liderilor națiunii și concetățenilor noștri pentru a susține politicile publice care consolidează căsătoria ca o instituție socială.”
De asemenea Principiile Princeton subliniază că instituția căsătoriei nu poate supraviețui pe cont propriu, deoarece nicio persoană sau o familie nu este izolată, singură, asemenea unei insule: “Dar o cultură a căsătoriei nu poate să înflorească într-o societate ale cărei instituții principale – universitățile, sistemul juridic, legislația, confesiunile religioase – nu doar că eșuează în a apăra căsătoria, ci chiar o subminează atât conceptual, cât și în practică.”
Majoritatea americanilor se împotrivesc viziunii descrise în „Dincolo de căsătoria între homosexuali”. Cu toate acestea, persoanele din elita culturală – care exercită o influență politică considerabilă – nu sunt într-un acord între ele față de acest subiect. De aceea, este imperios necesar ca fiecare candidat din procesul electoral să declare dacă susține viziunea familiei prezentată în „Dincolo de căsătoria între homosexuali” – căsătoriile poligamice și poliamorice și conceperea de copii care vor fi crescuți de mai multe familii de persoane de același sex – sau modelul apărat de Principiile Princeton – un bărbat și o femeie unindu-se în căsătorie în mod exclusiv și permanent ca soț și soție, care devin tată și mamă pentru orice copil pe care îl aduce relația lor conjugală. Aceasta este chestiunea centrală în dezbaterea modernă despre căsătorie. Votanții trebuie să cunoască în care tabără se află aleșii lor.
Traducere după The Weekly Standard
*
Principiile Princeton:
-
Căsătoria este o unire personală, intenționată pentru toată viața, între soț și soție.
-
Căsătoria este un bun profund al umanități, care înalță și perfecționează natura socială și sexuală umană.
-
În mod normal, și bărbații și femeile care se căsătoresc devin mai buni în urma căsătoriei.
-
Căsătoria protejează și promovează binele copiilor.
-
Căsătoria susține societatea și promovează binele comun.
-
Căsătoria este o instituție creatoare de bunăstare, care sporește capitalul social și uman.
-
Când căsătoria slăbește, egalitatea între oameni scade, deoarece copiii suferă dezavantajul de a crește în familii fără o angajare reciprocă a mamelor și a taților.
-
O cultură a căsătoriei funcțională servește la protejarea libertății politice și întărește guvernarea.
-
Legile care reglementează căsătoria sunt semnificativ importante.
-
”Căsătoria civilă” și ”căsătoria religioasă” nu pot fi strict sau complet separate una de alta.
TheWitherspoon Institute este un centru independent de cercetare al cărui scop este să contribuie la sporirea înțelegerii de către publicul larg a fundamentelor morale ale societăților libere și democratice. Poartă numele lui John Witherspoon, semnatar al Declarației de Independență și mentor al lui James Madison – cel de-al patrulea președinte al Statelor Unite ale Americii.
Lucrarea ”Marriage and the Public Good: Ten Principles” se poate descărca gratuit de pe saitul Social Trends Institute.
Dacă doriți să traduceți această lucrare, vă rugăm să ne contactați la adresa: blog.stefania1@gmail.com.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
