Deutsche Welle: O mamă care a spus DA pentru viață: A devenit tot mai simplu să afli dacă vei avea un copil cu dizabilități. Tu ai aduce pe lume un copil cu handicap? Încercarea poate fi trecută

de Verica Spasovska / VD, DW.com, 21 martie 2017

A devenit tot mai simplu să afli, din timp, dacă vei avea un copil cu dizabilități. Tu ai aduce pe lume un copil cu handicap? Încercarea poate fi trecută, crede Verica Spasovska. Ea vorbește din proprie experiență.

În ultimii ani, persoanele cu sindrom Down au început să fie privite mult mai bine în spațiul public din Germania, decât oamenii care au alte dizabilități mintale. Printre cei cu acest sindrom se regăsesc actori și artiști, iar unii dintre ei lucrează chiar în televiziune. Și nu numai. Fiind ființe extrovertite, ei sunt foarte sociabili. Îi găsești, deseori, în cămine de bătrâni sau grădinițe. În Germania, datorită excepționalelor măsuri de sprijinire a persoanelor cu sindrom Down, acești oameni pot duce o viață aproape independentă.

Cu toate acestea, sistematic, femeile însărcinate aleg să avorteze, după ce află că pruncul lor poartă în el această defecțiune genetică. Numărul sarcinilor întrerupte a crescut odată cu apariția așa-numitului „tripletest” – un simplu test de sânge – care poate anticipa, chiar înainte de 12-a săptămână de sarcină, dacă un copil se dezvoltă în pântecele mamei cu acest handicap.

Motivele pentru care aceste femei aleg avortul sunt multiple. În primul rând, șocul cauzat de gândul că vei aduce pe lume un copil bolnav. Dorința de a avea o familie, un copil sănătos și fericit se prăbușește. Apoi, spre avort te mână spaima că vei colapsa, că nu poți face față nevoilor unui copil cu dizabilități. Care sunt greutățile pe care le vor întâmpina părinții în devenire? Cât de grele sunt dizabilitățile mintale și fizice ale copilului? Ce se va întâmpla cu familia, prin ce va trece căsnicia, dacă acel copil are nevoie de o îngrijire solicitantă?

Ia spune, chiar e musai?

La toate acestea se adaugă presiunea socială pe care o întâmpină părinții care nu au făcut testul, sau care, în pofida rezultatelor, aleg să aducă pe lume copilul. „Ia spune, chiar este musai, în ziua de azi, să treci prin așa ceva?”, întreabă, nu o dată, cunoscuții și vecinii. Iar părinții trebuie, că vor, că nu vor, să se justifice. Câtă aroganță! Familiile care aleg să crească un copil cu dizabilități merită respect și apreciere.

A nu se înțelege că cert oamenii care aleg să renunțe la un copil cu sindrom Down. Această decizie nu poate fi luată decât de către părinți. Înțeleg teama de a crește un copil cu dizabilități. Nu, nu este floare la ureche, în pofida reportajelor frumos parfumate despre familii, una mai fericită și mai împlinită decât cealaltă, în care sunt îngrijți copii cu handicap; părinți care povestesc despre cât de uluitoare sunt progresele copiilor lor și cât de mult au de oferit acești prunci!

Astfel de imagini sunt exagerate și departe de realitate. Fiecare familie care are un copil cu dizabilități se află în fața unei încercări deosebite. Părinții lui, care îl îngrijesc zi și noapte, duc o viață plină de frământări sufletești, o existență care nu poate evita întrebări dureroase. Ce va face copilul după ce noi îmbătrânim și murim. Și ce vor face frații sau surorile lui, care s-au aflat, atâția ani, în plan secund.

Să fie, oare, mai puțin împlinită o viață alături de un copil cu sindrom Down sau altă dizabilitate mintală? Cred că întrebarea este greșit exprimată. Viața cu un asemenea copil este pur și simplu altfel. Există o diferență esențială între părinții copiilor cu dizabilități și ceilalți părinți: primii sunt responsabili de copiii lor toată viața. Un copil fără dizabilități are marele avantaj de a-și lua viața în propriile mâini. Asta-i singura diferență între cele două categorii de părinți.

Când decizi să ai copii în viața ta, accepți o mare aventură. Să credem cumva că părinții copiilor fără dizabilități nu se îngrijorează pentru aceștia? Este totul numai lapte și miere în viețile lor? Se ridică acești copii la înălțimea așteptărilor celor care îi cresc? Ce se întâmplă când un copil sănătos se îmbolnăvește sau suferă un accident în urma căruia trebuie îngrijit în mod special?

Doar oameni perfecți?