Despre educație, familie și adevăratele valori, cu Aurelia Cristea, Ministrul pentru Dialog Social
La recentul proces consultativ pe care ministrul Aurelia Cristea l-a inițiat săptămâna aceasta, domnia sa a încurajat societatea civilă să pună degetul pe rănile societății românești și să ridice probleme sensibile, care pot fi rezolvate doar printr-un real și sincer dialog între decidenții politico-administrativi și societate.
Citește și: Proces consultativ la Ministerul pentru Dialog Social
Dorința sa este să încerce să realizeze ceea ce toată lumea reproșează puterii că nu a făcut niciodată: să rezolve cu adevărat probleme, iar pentru cele a căror rezolvare durează, să pună bazele unui proces care poate fi oricând continuat de viitoarele guvernări, fără a mai lua totul de la capăt odată cu „rotirea cadrelor”.
În finalul consultărilor, la grupul pentru cultură, într-un cerc mai restrâns, doamna ministru și-a deschis inima și a vorbit de la om la om cu cei prezenți, dezvăluind o personalitate sinceră, care își dorește realmente să contribuie cu ceva la societate. Discursul său arată că prețuiește mult valorile familiei și rolul acesteia în formarea tinerilor. Iată câteva extrase din intervenția sa:
„Pentru mine, marea provocare a fost când am realizat că aveam copiii de 10-11 ani și m-am lovit deja de o chestiune incredibilă: cum o să reușesc să-i cresc să se descurce în hățișul acesta în care ne ducem cu toții și care se numește „viață”. Cum să-i fac să reziste unor tentații, să fie principiali, să știe ce-i aia muncă, să se comporte civilizat. Am avut atunci un moment de cumpănă maxim, mulțumesc Celui de Sus că m-a îndrumat. Copiii meu sunt deja mari și foarte echilibrați.
Așa că pleacă foarte mult de la grija părinților, de la mediul în care le permitem să meargă, de la profesori. Eu recunosc întotdeauna că sunt ceea ce sunt mai ales datorită modului în care profesorii mi-au influențat viața. Am avut niște dascăli extraordinari. De asta ar trebui să ne îngrijim împreună.
Nu putem să spunem că doar școala e responsabilă, nici că doar media sau televiziunea. De exemplu, fetele mele nici nu prea se uită la televizor. Nu se uită. Citesc, se duc în natură, cresc animale.
Ține foarte mult de modul în care reușești să transmiți valorile acestea și în care reușim să ne securizăm propria familie și apropiații. Trebuie să ne protejăm și la nivelul acesta de politici publice și de promovare a valorilor.
Cred că aici este esența: să promovăm adevărate valori, să promovăm mesaje pozitive, povești de succes, oameni de succes, ca să umplem scena aceasta, care în prezent este populată cu altfel de persoane. O vom umple cu altă alternativă la care să ne uităm. Simona Halep, de exemplu, creează acum un curent fantastic. Lângă ea putem aduce tot ce înseamnă valori.”
„Am circulat foarte mult în spațiul european, înainte de a mă decide să intru în politică. M-am dus o lună de zile în Europa cu mașina, ca să văd ce se întâmplă mai bine acolo, ce funcționează, ce au ei mai bun, și ce ne lipsește nouă. Activitatea profesională mi-a permis un standard de viață mai bun: zbor cu avionul, să stau la hoteluri bune. De data aceasta, însă, am mers mai ales în mediul rural, de unde pleacă toate în general.
Din ce am văzut, mi-a plăcut în Valencia, de exemplu, că în școli se studiază obligatoriu un instrument din primii ani. Și fac sport. Asta formează caractere, spirit de echipă, îi antrenează pentru a fi oameni puternici, pentru a-și asuma la un moment dat în viață și insuccesele. Nu e teama de eșec atât de prezentă precum o resimțim în societatea noastră, mai ales la tineri, care nu sunt „antrenați” pentru aceasta. Eu am făcut sport din clasa a treia. Nu a fost de performanță, ci acel sport de masă, care ar trebui să fie obligatoriu, pe care e bine să-l aducem în educația copiilor noștri, așa cum ar trebui să aducem și muzica. Aveam profesori care ne făceau audiții muzicale la școală.
Când m-am întors acasă, mi-am spus că avem tot ce ne trebuie. Dumnezeu ne-a dat de toate. Ne trebuie să fim mai bine organizați, mai responsabili, mai serioși în ceea ce facem. Și să nu abandonăm mereu lucrurile și să le luăm de la capăt.”