Dep. Daniel Gheorghe: „Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar o prioritate națională ci și dovada evoluției și a împăcării neamului românesc atât cu sine însuși cât și cu ceilalți”
Pe pagina personală de Facebook, deputatul Daniel Gheorghe (PNL) le-a dat replica seculariștilor indignați de… clopotul Catedralei Neamului:
Vad ca e iarăși un val de indignare artificiala cu privire la dimensiunea clopotului de la Catedrala Mântuirii Neamului. Probabil ca utilitaristii care au impresia ca pt o mare catedrala se poate folosi un clopoțel de mergi cu el la plugușor omit câteva aspecte : clopotele au fost cele care au bătut la fiecare invazie turco-islamista, tot clopotele au anunțat dezastre precum cutremure, incendii, inundații și, nu foarte demult, bombardamente pe timp de război. Așadar, domnilor, nu uitați, clopotele au salvat și pot salva vieți! Și la Marea Unire și alte momente istorice de mare însemnătate tot clopotele au bătut, nu s-au dat mesaje pe grupuri de wattsapp ori s-a strigat din gură în gură să audă toată țara. Discursul secularist, perfid în esență asemeni tartorului nevăzut din spate, nu doar că neagă evidența și nu respectă dreptul la libertate religioasă dar vine și cu argumente puerile de genul „ce vor zice turiștii cazați la hotelurile din jur” etc. Turiști străini vor zice spre exemplu că e foarte bine; înainte de a vizita Casa Poporului se vor minuna, unii închina, după confesiunea fiecăruia, la Catedrala Mântuirii Neamului. Lor o sa le placă! Deranj fonic înseamnă curse ilegale de mașini, spectacole de manele și behaituri comerciale ori dat cu târnăcopul la prima oră. Clopotul este un simbol spiritual al luminii și universalitatii care în momente dificile poate deveni, nu doar folositor, ci și salvator! Sunt deputat al Partidului Național Liberal și cred cu tărie că, la 140 de la obținerea oficială a Independentei de Stat a României și la 100 de ani de la Marea Unire, Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar o prioritate națională ci și dovada evoluției și a împăcării neamului românesc atât cu sine însuși cât și cu ceilalți și mai ales cu realitatea duala spirit – materie, sacru – profan în care se mișcă și rezistă de milenii!