Lector universitar: „De ce sunt pentru viață. Alegerile mele”
În ultimul timp, simplul act de a da viață a devenit extrem de politizat. În mediile intelectuale, se dezbate autonomia femeii și dreptul ei de a alege dacă să dea naștere sau nu copilului cu care este deja însărcinată.
Dar iată că, de curând, Oana Moșoiu, lector la Universitatea din București și mamă a patru copii, a postat pe pagina ei de Facebook o serie de scurte mărturii despre alegerile pe care le-a făcut atunci când a fost chemată să dea naștere la viață.
Sub tagul #pentruviata, ea relatează că niciunul din copiii ei nu a venit într-un moment potrivit al vieții, dar și că alegerea de a naște acești copii a fost cea mai fericită pe care putea să o ia. Redăm mai jos scurtele texte însoțite de fotografii:
ALEGEREA NR. 1. Eram casatoriti de cateva luni, nu aveam inca locul nostru.
Azi zice: Mami, am 3 creiere: un creier pentru scoala, cu tot ce invat eu acolo, un creier pentru pian, cu toate notele si un creier pentru baschet, cu toate mingile pe care le joc. Acum, creiere de pian, concentreaza-te!
ALEGEREA NR. 2. Cand Stefana avea 9 luni, apar alte 2 liniute. Plansete, jelanie, abia ne mutasem si aveam apartamentul gol.
Aseara: Mami, ia sa ne faci cartofi ca la mac, eu pregatesc cutiile. Desenează, modelează, e imaginativ și îl cheamă Petru.
ALEGEREA NR. 3. Într-o călătorie, ne intersectăm cu cel puțin 5 cupluri care nu aveau copii, încercau de ani de zile și ne fericeau de copiii noștri. Ajungem la mânăstirea Suroti, lângă Salonic. În tăcerea completă, iscodește în noi un gând: cum ar fi?
Apoi a fost: Andrei.
Ieri: copiii dormeau în mașină. El zice: Mami, eu sunt un copil mai special, pentru că nu pot să dorm. Păi nu dormi, măi Andrei. Aaa, bine atunci. 10 minute mai târziu, sforăia cot la cot cu ceilalți.
ALEGEREA NR. 4. Clar, viața arăta intr-un fel si parea ca o scoatem la capat. Si, surpriza! Privirile amuzate si intrebatoare: si cum… aaaa, tii sarcina? Chiar mai vreti un copil?
Viata isi are drumul ei misterios. Cum e? Frumos, greu, provocator, cu ritm, fara ritm, cu haos… dar la final, nu mai e despre mine, despre noi, e despre ei si ce vor face ei in aceasta lume.